Publicat pe Lasă un comentariu

La pas prin Cetatea Eterna

„Vacanta la Roma”, banuiesc ca marea majoritate, ati vazut aceasta comedie clasica cu Audrey Hepburn si Gregory Peck in rolurile principale. Ma refer la cei peste 40 de ani, nu la cei tineri, care sigur nu stiu de el. Acum la moda sunt filmele cu sapte morti pe secunda, o suta de picioare si de pumni in gura, peste o mie de explozii si flacari mai ceva ca dupa o explozie nucleara, din care eroii principali ies nevatamati, fara nici o zgarietura, salvand America si implicit lumea de la un holocaust. De, gusturile se schimba odata cu generatiile.

Inca de atunci, imi doream sa ajung sa vad si eu acele minunatii, care le vedeam pe ecran. Cam slabe sperante in vremea aia. Adevarul e, ca nici nu visam sa pun piciorul in Cetatea Eterna, avand in vedere ca eram in comunism si nu-mi inchipuiam vre-odata ca regimul ala o sa pice. Ei uite ca a picat si am reusit si noi sa iesim si sa vedem si alte meleaguri, nu numai pe cele mioritice.

Legenda intemeierii cetatii ce a dominat lumea antica de-a lungul secolelor, este una la fel de sangeroasa ca si dominatia ei asupra popoarelor cucerite.  În legenda romană, când grecii au dus Războiul troian împotriva orașului Troia, prințul troian Aeneas a navigat peste Marea Mediterană către Italia și a fondat Lavinium. Fiul său, Iulus, a mers mai departe, fondând orașul Alba Longa. Din familia regală a Albei Longa au venit cei doi gemeni, Romulus și Remus, care au purces la fondarea Romei în 753 î.Hr . Potrivit legendei, Procas, regele Albei Longa, avea doi fii: Numitor și Amulius. La moartea tatălui lor, moștenirea a fost împărțită în mod egal: cel mai mare, Numitor, a obținut tronul, iar Amulius, cel mai tânăr, a primit bogățiile și banii părintești.

Decepționat de această împărțeală, Amulius l-a detronat pe fratele său și l-a ucis pe fiul lui Numitor, Lausus. Pentru a fi sigur că descendența lui Numitor dispare, a făcut-o pe nepoata sa, Rhea Silvia (fiica lui Numitor), o vestală, al cărei sacerdoțiu o obliga să rămână fecioară pe tot timpul vieții sale.Cu toate acestea, zeul Marte s-a îndrăgostit nebunește de fată care a născut doi gemeni: Romulus și Remus. Amulius a dispus zidirea vestalei și i-a condamnat pe sugari să fie aruncați în Tibru. Copiii au fost abandonați pe un teren mlăștinos, pe malul fluviului, de către servitorul însărcinat cu executarea sentinței.

Copiii au fost adăpostiți de o lupoaică care i-a alăptat în grota Lupercal, la poalele Palatinului. În continuare, păstorul Faustulus, martor al acestei minuni, i-a adăpostit pe gemeni sub un Ficus Ruminalis (smochin sălbatic) situat la intrarea în grotă și i-a crescut, alături de soția sa, Acca Larentia. Aceasta ar fi fost o prostituată pe care păstorii din împrejurimi o porecleau „lupa”, în latină, lupoaică sau prostituată. Legenda lupoaicei care alăptează gemenii și-ar avea originea din această poreclă. De notat, pe acest subiect, că în latină Ficus Ruminalis ar fi fost, la origine, consacrat zeiței Rumina care supraveghea alăptarea (în latină Ruma, cu sensul de mamelă.)

Deveniți adulți, Romulus și Remus au hotărât să fondeze un oraș. Nereușind să hotărască cine dintre ei îi va da numele noului oraș, ei s-au încredințat augurilor. Remus a fost primul care a văzut șase vulturi zburând pe cer. Îndată după aceea, Romulus a văzut doisprezece vulturi. Remus avea, prin urmare, primatul, în timp ce Romulus avea numărul cel mai mare. De aceea Romulus a fost desemnat în final.

În timp ce trasa pomœrium, brazda sacră ce delimita orașul, ridicând plugul pentru rezervarea porților, fratele său, Remus, pentru a-și bate joc de slăbiciunea noului oraș, a trecut cu un pas acest zid de apărare simbolic. Îndată Romulus l-a ucis gândindu-se la zicala Insociabile regnum (Puterea nu se împarte) care marchează astfel, în mod simbolic, intransigența trufașă a Romei în fața oricărei incursiuni răuvoitoare.(Sursa Wikipedia)

Va povesteam ca in perioada aia Mariuca mea, ca sa-mi faca o surpriza dupa o tura grea, a luat doua excursii. Una la Venetia, despre care v-am povestit deja si una la Roma, imediat dupa intoarcerea din prima. Noroc cu ea , ca eu in perioada aia, ma gandeam la altele nici decum la Roma, orict de mult imi doream sa ajung. Aveam alte planuri, mai elaborate un pic, dar cand am auzit de Roma, am zis pas la tot.

Roma dupa mine, e un muzeu in aer liber si cu multe gratuitati. Daca stai sa te gandesti, la marea majoritate a obiectivelor, nu platesti intrare. Doar te plimbi si le admiri. Am fost de doua ori deja si tot as mai merge, atat de mult mi-a placut, in ciuda „micilor” excrocherii, cum ar fi; daca te asezi la masa in centru sa bei o cafea, platesti cat 10 cafele, ca taxiul la fel ca la noi te incarca, ca acei „gladiatori”, care te invitau sa faci poza cu ei, dupa care iti cer cu tupeu 5 euro de cap de vita furajata. Nici macar nu aveau aparatul lor si sa-ti dea o poza de la ei. Nu, cu aparatul tau, dupa care faceau scandal daca nu le dadeai cate 5 euro. Sa-l strang de gat pe individul respectiv si alta nu.

Urat, ca 7 magari si cu tupeu. Dar asta e, asa se intampla cand mergi prima data undeva si nu stii „regulile jocului”. Va spuneam ca pretul unei cafele in centru la terase, depinde daca stai la masa sau o bei in picioare la bar. Ei, noi cand am ajuns in prima zi, era dimineata. La 9 eram la hotel, ori camera era libera de la 12. Asa ca am lasat bagajele la receptie si fuguta in oras, nerabdatori sa vedem cat mai repede si cat mai multe. Ei si daca tot am ajuns in centru, in Piata Venetiei, am zis hai sa stam sa bem o cafea intai, pentru ca chiar aveam nevoie, sa admiram un pic acea forfota si palatul cu monumentul lui Vittorio Emmanuele al II-lea.

Ne-am asezat la o masa pe o terasa de unde aveam o vedere splendida, am cerut 2 cafele si doua ape. Foarte amabil ospatarul ni le-a adus, dar odata cu ele a venit si intristarea, care nu era nici mai mult, nici mai putin decat 40 de euro. Au inceput sa-mi aplaude urechile, instantaneu si sa-mi aduc aminte de toti sfintii din calendarul crestin atat cel ortodox, cat si cel catolic. Ma intrebam daca am pene pe spate, m-am uitat in vitrina de la bar, care era ca o oglinda la fata mea, sa vad daca scrie „stupid” pe ea. Nimic de genul asta, asa ca am scos cardul si am platit, ce era sa fac. Astea sunt preturile in Roma am zis eu. Aveam deja experienta Venetia, cand am stat in Piata San Marco la masa si am platit cat pe un bilet de avion pe ce am consumat noi acolo, asa ca am zis ca de, zona centrala, astea sunt preturile. Plateste si da-i cu praf de mers.

Ca sa vedeti ce fata aveam, dupa ce am vazut intristarea.

Am lasat toate astea deoparte si am plecat sa exploram. Pana la urma, asta e, unde nu e cap, vai de buzunar si nu aveam chef sa ne stricam buna dispozitie, pentru cativa euro acolo.  Piața Veneția este un punct de plecare pentru a vizita multe atracții turistice ale Romei, în piață și în apropiere aflându-se și obiectivele de prim rang din oraș, cum ar fi Columna lui Traian.

Piața a fost construită în 1911 și este dominată de Monumentul lui Vittorio Emmanuele al II-lea. Piața Veneția leagă Via del Corso cu Via dei Fori Imperiali. Construcția este colosală, iar albul monumentului constrastează puternic cu ruinele vechii Rome, impactul fiind destul de mare.

De aici plecam de-a lungul Via Dei Fori Imperiali spre Colloseum, admirand ruinele ce alta data alcatuiau Forumul lui Traian, Forumul lui Augustus si Forumul lui Nerva. Acum doar cateva coloane si cateva blocuri de marmura, mai amintesc de maretia acelui loc.

Ajungem incet, incet si la cea mai celebra constructie a Romei Antice; Colosseum. Colosseumul era cea mai mare construcție a vremurilor sale și astăzi este cel mai mare amfiteatru antic care poate fi vizitat in Italia.Colosseumul este situat la est de Forumul Roman. Construcția a început sub conducerea împăratului Vespasian în anul 72 d. Hr. și a fost finalizată în anul 80 d.Hr. sub conducerea succesorului și moștenitorului sa, Titus. Numele latin original al Colosseumului a fost Amphitheatrum Flavium. Imortalizat, in mii de fotografii si numeroase productii cinematografice, este vizitat de mii de turiști în fiecare zi și este recunoscut pentru multitudinea de mituri și legende pe care le ascunde. 

În vremurile medievale Colosseum-ul era considerat una dintre cele șapte uși de acces în Iad, din cauza numeroaselor lupte purtate de gladiatori în arena sa. Legenda spune că, la finalul fiecărei lupte, Charon, o figură misterioasă, apărea pentru a transporta sufletele celor decedați în lumea de dincolo. Conform legendei, luntrașul utiliza fier roșu pentru a verifica dacă gladiatorii au decedat.

O altă legendă despre celebrul Colosseum susține faptul că sufletele gladiatorilor decedați în timpul luptelor rămâneau blocate între lumi, în interiorul celebrului monument din Roma. Chiar și acum există încă persoane care susțin mitul conform căruia vechiul Amfiteatru Flavian este o locație în interiorul căreia fantomele se plimbă, târând lanțuri grele și zgomotoase.

In ciuda acestor legende inspaimantatoare si a trecutului sangeros, celebrul Colosseum este, fără îndoială, una dintre cele mai magnifice structuri arhitecturale ale lumii antice.

De la Colloseum, trecem pe langa Arcul lui Constantin,ultimul monument de mari dimensiuni al Romei imperiale in drum spre Forumul Roman. Arcul e menit să îl reprezinte pe împăratul Constantin ca pe un continuator al celor mai mari împărați romani, renumiți pentru guvernarea înțeleaptă. A fost construit la Senatul Roman în anul 315 d.Hr. pentru a comemora victoria lui Constantin cel Mare asupra lui Maxentius, împărat al Romei între anii 306-312, în Bătălia de la Podul Milvian. Deși dedicat lui Constantin, o mare parte din materialul decorativ evocă realizările militare ale împăraților Traian, Hadrian și Marcus Aurelius. Aceasta se explică prin faptul că structura, în ansamblul său, a fost construită cu materiale aduse de la alte monumente antice. Secțiuni întregi ale arcului, sunt construite, fiind folosite pietre de construcție și sculpturi decorative, reutilizând ornamentatii de la monumente imperiale din secolul al II-lea.

Forumul Roman, pe care romanii il numeau Forum Magnum, a fost principala piață publică din Roma, ca atare centrul civilizației romane. Situat între colinele Capitolină și Palatină, forumul găzduia un mare număr de monumente și edificii publice, fiind centrul activităților politice, comerciale, religioase, festive, juridice etc. Era de asemenea nodul rețelei de drumuri construite de romani, fiind străbătut de Via Sacra și punct de origine pentru Via Appia. A fost fundalul multor evenimente istorice. Astazi, forumul cunoscut drept Forum Romanum poate arata ca o colectie dezordonata de ruine pentru neinitiati, insa cu putina imaginatie puteti vedea imperiul roman prinzand viata in acest loc. Ramasitele multor cladiri din diferite perioada sunt vizibile.

Tot aici putem vedea locul unde Cezar a fost asasinat in urma complotului pus la cale conform istoricilor, de Brutus si Cassius.

Cum va spuneam mai sus, Forumul Roman a fost centrul vietii politice din Imperiul Roman, lucru evidentiat de multe vestigii, temple si biserici. Aici aveau loc procesiuni triumfale, alegeri si tot aici se reunea si Senatul. Parti ale multor cladiri din diverse perioade sunt vizibile. Forumul era inconjurat de temple, biserici si arcuri de triumf. Trei arcuri de triumf au fost construite in Forumul Roman, de imparati pentru a celebra victoriile militare ale Imperiului Roman.

Arcul Lui Septimus Severus s-a conservat foarte bine pana in ziua de azi si celebreaza victoriile din Orientul Mijlociu ale acestui imparat. El a fost construit de catre cei doi fii ai sai.

Templul Vestei si Casa Fecioarelor Vestale. Templul era dedicat protectoarei familiei si statului. Aici, fecioarele vestale pastrau focul etern sacru, simbol al vietii eterne din Roma. Fetele, care trebuiau sa fie aristocrate, serveau 30 de ani. In tot acest timp, trebuiau sa ramana fecioare, altfel erau ingropate de vii. Fecioarele vestale erau bine privite si se bucurau de multe privilegii.

Chiar langa templul Vestei se afla Casa Fecioarelor Vestale. Imediat cum o fata era aleasa ca fecioara vestala, la varsta de 6 ani, se muta aici. Casa mare avea 50 de camere pentru 5 fete si servitorii lor, imprastiati pe trei etaje. Camerele se deschideau in galerii ce inconjurau o curte interioara. Curtea este impodobita cu sculpturile fecioarelor, acestea din urma conservandu-se foarte bine.

Curia era locul unde se intrunea Senatul. Cladirea dreptunghiulara din caramida putea gazdui pana la 200 de senatori.

Templul lui Castor si Pollux, din care au ramas astazi numai 3 coloane era templul dedicat Dioscurilor, fratii gemeni ai Elenei din Troia.

Arcul lui Titus, construita in anul 81 d. Hr, comemoreaza victoria din Razboiul Evreiesc. Frescele s-au pastrat foarte bine si se pot observa cum soldatii romani jefuiesc Ierusalimul.

Bazilica lui Maxentius si Constantin, constructia ultimei dintre cele mai mari bazilici a fost inceputa de imparatul Maxentius in 308 d. Hr. Dupa infrangerea sa de catre Constantin in timpul faimoasei batalii de la Podul Milvian din 312 d. Hr., bazilica a fost terminata de Constantin. O statuie inalta de 12 metri a lui Constantin, din marmura si lemn, ocupa partea vestica a bazilicii. Parti din statuie se gasesc acum in curtea Palazzo dei Conservatori, din cadrul Muzeelor Capitoline.

Templul lui Vespasian, constructia templului a inceput-o Titus, in onoarea tatalui sau deificat Vespasian. Imparatul Domitian, fratele lui Titus si succesor al acestuia, a completat structura, acum dedicata atat lui Titus, cat si lui Vespasian.

Templul lui Saturn- tot ce a mai ramas din templu azi sunt 8 coloane. Templu a fost dedicat protectorului agriculturii. Saturnalia era o sarbatoare ce se celebra in fiecare an in luna decembrie si era similara cu cea a Craciunului din zilele noastre.

Templul lui Antoninus si al Faustinei a fost construit de catre imparatul Antoninus Pius, in onoarea sotiei sale decedate, Faustina si este cel mai bine conservat dintre toate templele.(Sursa Wikipedia)

La iesirea imediata din Forumul Roman se gasesc Muzeele Capitoline. Am ales sa nu le vizitam atunci, pentru ca era foarte aglomerat. Era o expozitie dedicata lui Michelangelo si se adunase puhoi de lume. Cum va mai spuneam aglomeratia ma oboseste. Am preferat sa ne plimbam in continuare. In plus ne era si foame, asa ca am mers pe niste stradute in spate si am dat de o piata si ceva restaurante unde se putea servi masa la niste preturi decente. Dupa ce luasem papara cu cafelele, cascam ochii de doua ori pe unde ne opream.

In plimbarea noastra chiar cand ne intorceam spre statia de autobuz in Piata Venetia, am dat si de un muzeu cu statui de ceara. Nu e de calibrul lui Madam Tussauds, dar are cateva exponate destul de reusite.

Bineinteles ca, nici o excursie la Roma nu este completă fără o vizită și cel puțin o poză la Fontana di Trevi. Acest monument impresionant domină micuța piață Trevi situată in cartierul Quirinale. Fontana di Trevi se afla la capătul unui apeduct construit în anul 19 î.Hr. ce se numește Aqua Virgo. Acest apeduct aduce apa de la izvoarele Salone (aproximativ 20 km depărtare de Roma) și aprovizionează fântânile din centrul istoric al Romei cu apă. Scenele reprezentate pe Fântâna Trevi spun povestea denumirii fantanii: „Era o fecioara păstoriță care le-a aratat izvorul soldatilor care căutau apa”, conform unui autor din secolul XVI. Apa curge din gura unei figuri dominante, Neptun, zeul mării, care se află într-un car de luptă ce are forma unei scoici, tras de doi căluți de mare. Unul dintre cai este nărăvaș iar celălalt este calm și supus, simbolizand dispoziția fluctuantă a mării. La stânga lui Neptun se găsește statuia zeiței Abundentei, deasupra careia se afla un basorelief înfațișându-l pe Agrippa, ginerele împaratului din anul 19 i. Hr., aproband planurile de constructie pentru apeduct. In dreapta se afla zeul Sănătații, deasupra căruia se află reprezentarea fecioarei ce îndreapta soldații către apă. Legenda spune că o monedă aruncată în fântână va asigura o întoarcere la Roma. Această tradiție se datorează și vechilor romani care adesea au aruncat monede în apă pentru a face ca zeii apelor să-și favorizeze călătoria sau să-i ajute să se întoarcă acasă în siguranță. Si sa stiti ca eu cred in legenda, deoarece dupa ce am aruncat monezi in fantana, intr-adevar ne-am intors la Roma. A doua oara nu am mai aruncat si uite ca din 2016, nu am mai fost la Roma.

Plecam pe jos mai departe spre Piata Spaniei, numită așa deoarece adăpostește ambasada Spaniei într-una dintre clădirile din jurul atracției turistice. Din pacate fantana din piata (Fontana della Barcaccia, de forma unei bărci), era in renovare in timpul ala, iar a doua oara cand am fost nu am mai ajuns acolo.

Urmatoarea destinatie in periplul nostru, este bineinteles Piazza del Popolo. Piesa centrală a Pieţei, este Obeliscul Flaminio. Acesta a fost adus la Roma de către Împăratul Augustus, luat din Templul Soarelui din Heliopolis in anul 10 i.Hr. Inițial, el a fost amplasat în Circus Maximus, pentru a comemora cucerirea Egiptului, după care a fost mutat în Piazza del Popolo. Acestuia i s-a adăugat Fântâna Obeliscului dominata de patru lei. Numele a fost preluat de la cea mai veche biserică din piață, Santa Maria del Popolo, construită în secolul 11 pentru a calma tensiunile localnicilor apărute ca urmare a unei legende care spune că sufletul împăratului Nero bântuie aceste locuri. Pe două dintre laturile pieței, întâlnim Fontana dell Nettuno și Fontana della Dea di Roma.

Urcand pe dealul Pincian, ajungem în Parcul Borghese, iar de sus putem avea o panoramă superbă a Romei, din Piaţeta Napoleon.

Cateva cuvinte despre Parcul Borghesse, pentru ca Vila nu am vizitat-o nici prima data cand am fost in Roma, nici a doua oara. Prima data nu am stiut ca trebuie rezervare, iar a doua oara era de Revelion si nu am reusit sa facem rezervare, asa ca ne-am plimbat iar doar prin parc. Parcul in sine este o oaza de verdeata in mijlocul Romei. A fost deschis oficial către public în anul 1903, când domeniul a fost răscumpărat de către statul italian de la moștenitorii cardinalului Scipione Borghese, nepotul Papei Paul V, un mare iubitor și colecționar de artă .

De aici, am pornit pe jos spre Castelul Sant’Angelo si Vatican.

Castelul Sant’Angelo, a fost finalizat în anul 139 e.n. și a servit drept mausoleu pentru împăratul roman Hadrian și familia acestuia. Legenda spune că numele și l-a primit de la arhanghelul Mihai, care și-a făcut apariția deasupra castelului, cu sabia sa, simbolizând sfârșitul ciumei romane din anul 590 care a afectat orașul. Tocmai de aceea, a fost adăugată ulterior o statuie a unui înger chiar în același loc. Cea originală din marmură se afla în curtea interioară a castelului, iar cea de deasupra acestuia este replica sa din bronz. Începând cu anul 1277, castelul este conectat cu Vaticanul printr-un pasaj (Passetto di Borgo), un coridor lung de 800 de metri deasupra unui zid înalt, care există și astăzi. Acesta se putea folosi de către preoți și papi, ca o cale perfectă de evadare, în caz de asediu al Vaticanului.  Din pacate, atunci era inchis si nu l-am putut vizita, iar cand am fost de Revelion in 2015, nu am ajuns. Ramane un „must go”.

Vatican, sau Cetatea Vaticanului, cum vreti sa o numiti. Resedinta Papei de la Roma, este asa cum bine stiti, un stat pitic in interiorul Romei, ce masoara doar o jumatate de kilometru patrat. Cat un cartier , nu? Numele locului este antic predatând creștinismul. Denumirea provine din limba latină Mons Vaticanus, Colina Vatican. Este parte a Mons Vaticanus și a fostelor câmpuri Vaticane unde a fost construită Bazilica Sfântul Petru. În 326 prima biserică, bazilica lui Constantin, a fost construită peste mormântul Sfântului Petru, care a fost înmormântat într-un cimitir obișnuit în acel loc. De-a lungul timpului zona din jurul bisericii s-a extins , iar prima bazilică a fost demolată și s-a construit una nouă în anul 1306 sub conducerea papei Iulius al II -lea. Ca informatie, Vaticanul este locul in care au fost “adunate” unele dintre cele mai mari comori culturale ale omenirii. Numai papa si cativa „alesi” stiu probabil ce comori sunt ascunse in Arhiva Vaticanului. Nu ma refer la cele expuse in muzeu, ci la cele stiute doar de o mana de oameni.

Piata Sfantul Petru, precede intrarea in biserica cu acelasi nume si e locul de unde incepe statul Vatican. Este o piață impresionantă ca mărime și frumusețe , de formă eliptică , ce a fost construită în anul 1636 în timpul papei Alexandru al VII-lea de către arhitectul Bernini. Planul pieței, inconjurata de o colonada cu cele 284 de coloane defasurate pe patru randuri si 140 de statui de sfinti, are forma unui ochi cu o închidere gigantică ce simbolizează pe sfântul Petru ce păzește porțile cerului. În centrul pieței se înalță un un obelisc egiptean făcut din granit roșu  adus de împăratul Caligula din Egipt în anul 37 i Hr. și două fântâni ce sunt opera lui Bernini și Maderna.

Nu am reusit sa intram in Muzeele Vaticanului si in Capela Sixtina, deoarece erau inchise atunci, iar a doua oara cand am fost de Revelion, era aglomeratie mare si am zis las-o pe tura urmatoare, ca sa avem motiv de a mai veni la Roma. Asa ca am intrat doar in Basilica Sfantul Petru, edificiul religios cel mai important al catolicismului, în interiorul ei aflandu-se Sfântul Scaun . Biserica poartă numele Sfântului Petru iar temelia ei se spune ca ar fi așezată pe mormântul acestuia . Interiorul bazilicii te impresionează prin mărimea și frumusețea ei . Accesul in Bazilica Sf. Petru este gratuit. Se trece printr-un filtru cu control similar cu cel din aeroport iar tinuta decenta este obligatorie.

Dupa ce am admirat frumoasele sculpturi si picturi, ne-am indreptat spre cupola. Sa nu faceti ca noi, sa platiti pentru lift, care te urca un nivel, dupa care urci pe scari pana sus. Fiind destul de obositi, va dati seama ca am plecat din Piata Venetia, Fontana de Trevi, Piata dei Popolo, Gradinile Borghese, Castelul Sant’Angelo si in sfarsit la Vatican, nu mai aveam chef de urcat pe scari si-n gandul nostru am crezut ca liftul merge pana sus. Da de unde, doar pana la primul nivel, de acolo continui pe scarile in spirala pana pe cupola.

Bine odata ajuns sus pe cupola, privelistea este nemaipomenita.De sus se văd priveliștile spectaculoase ale orașului Roma cu piața Sfântul Petru și grădinile Vaticanului .

Un alt obiectiv ne neratat, este Panteonul, o clădire din Roma, comandata de Marcus Agrippa ca un templu pentru toți zeii din Roma antică, și reconstruit de împăratul Hadrian, în aproximativ 126 d.Hr. A fost construită inițial ca templu pentru cele șapte zeități guvernatoare ale celor șapte planete în statul religios al Romei Antice, iar in secolul al VII-lea ca sa fie scapata de demolare, a fost transformată în biserică creștină. Este cea mai bine conservată clădire romană și cea mai importantă clădire veche din lume cu acoperișul original intact. Deși identitatea arhitectului rămâne incertă, mulți o atribuie lui Apolodor din Damasc. Până în secolul al XX-lea, Panteonul a fost cea mai mare construcție din beton existentă în lume. În fața Panteonului este frumoasa Fantana de la Panteon. A fost proiectata de celebrul arhitect Giacomo Della Porta în 1575 și sculptată din marmura de Leonardo Sormani. În 1711, Papa Clement al XI-lea a cerut ca fantana sa fie modificata. Filippo Barignoni a proiectat un aspect nou, care a inclus un bazin din piatră, și Obeliscul Ramses al II-lea, amplasat în centru pe un soclu cu patru delfini la baza.

M-am intins cu povestea despre Roma, mai mult decat oricare alta poveste de pana acum, dar despre Roma nu e de povestit doar doua trei vorbe si gata. Fiecare obiectiv pe care l-am vizitat, are o istorie si era pacat sa arunc doar doua trei poze fara o explicatie. Ce am vizitat noi, e doar o mica parte din minunatiile acestui oras muzeu in aer liber. Un oras, unde revin cu drag, numai pentru a ma plimba si admira acele opere de arta care sunt expuse la tot pasul. Nu te mai saturi de umblat. Atat prima cat si a doua oara, am mers doar pe jos. Autobuzul l-am luat doar cand plecam de la hotel in 2014, cam 15 minute pana in Piata Venetia, de acolo la pas. A doua oara am stat chiar in centru, la doi pasi de piata, asa ca nu am folosit nici un mijloc de transport. E si pacat sa mergi la Roma si sa folosesti autobuzul in zona centrala. Pierzi tot farmecul acestei intr-adevar Cetati Eterne, ce de secole dainuie, in ciuda tuturor relelor ce s-au abatut asupra ei si care a influenta si inca influentiaza mersul omenirii.