Publicat pe Lasă un comentariu

Vacanta in Rhodos. Hai hui prin insula, partea a doua.

Salutare dragilor, se apropie un nou weekend, de data asta mai linistit fata de cel de saptamana trecuta. Cel putin asa am citit eu meteo din tara ca se va incalzi. Deci la drum nu mai stati, iesiti din casa la plimbare.

Va spuneam in povestirea precedenta, ca ne hotarasem sa inchiriem o masinuta si sa incepem a colinda prin insula cum ne taie capul. Zis si facut.20180909_09371620180909_095604

Ca informatie, procedura de inchiriere de la compania de unde am inchiriat (numele ei e pe masina), e foarte simplu. Vii cu cartea de identitate si permisul de conducere, face actele, nu garantie, nu nimic. Poti plati cash, nu e musai cu cartea de credit ca la alte agentii. Iti da cheia si bun de drum. La predare, la fel dai cheia si contractul si atat. Nu verificari sa vada daca ai lovit masina, nu sa se uite la gaz. Nimic, totul pe incredere.

Eii si plecam la drum. Prima destinatie era locul unde cele doua mari se intalneau, Prasonisi.20180906_125814

Ii aveam cu noi in masina si pe fratele meu cu nepoata si cumnata si hai sa le aratam si lor. Planul era sa facem o parte din turul care-l facusem cu 2 zile inainte cu soferul azi si a doua parte a doua zi.

Asa era planul, dar ajunsi acolo, mai deslipeste-le pe cotoharle de pe plaja. S-au pus ca morsele pe prosop si stai. La un moment dat nu se mai dadeau iesite din apa. Batea si un vant destul de racoros, acolo fiind o zona unde vantul sufla 24/24.

Raiul pentru cei care fac windsurfing sau kite surfing. 20180909_11383320180909_113859

Fratelo a plecat sa faca snorkeling pe langa niste stanci, care erau in capatul plajei, eu ca tristul pe plaja. Noroc ca aveam doua beri cu mine (parca banuiam ce ma asteapta), si mi-am vazut de treaba pe un sezlong sub o umbrela. Dar deja trecusera doua ore si mandrele nici un gand sa se miste de pe plaja. Ma luase si foamea, asa ca am pus pe drum la una din terasele de acolo, m-am proptit si eu la o masa, am comandat o portie de creveti Tiger la gratar, o halba de bere si le-am lasat in legea lor.

Pana la urma, mai de voie, mai de nevoie, se dau duse si ele de pe plaja si plecam din nou la plimbare. In loc sa mergem spre Monolitos si restul obiectivelor, intoarcem spre Lindos,20180909_16204220180909_161823

ca fratelo nu a fost multumit de ce a filmat el la stancile alea si voia neaparat la Lindos,

ca sunt mai multe stanci si a vazut el ca sunt foarte multi care fac snorkeling acolo. Hai sa mergem ca daca nu, i se facea rau.

In Lindos precum stiti fusesem cu o zi inainte, asa ca iar nu aveam ce face decat sa caut o terasa. Sa umblu din nou pe aceleasi stradute si aceleasi magazine nu mergea. Am gasit o terasa pe plaja si l-am asteptat pe „scufundatorul” nostru. 20180908_12384120180908_123858Vine el incantat nevoie mare de ce a vazut si ce a filmat, ne povestea cu foc la masa, eu conectand camera la telefon, arzand de nerabdare sa vedem acele superbe peisaje subacvatice, cu bancuri de pesti si alte pietre. Numai ca il vad ca se opreste din povestit si ma intreaba oarecum nedumerit „Auzi, camera trebuia tinuta cu teleobiectivul spre inainte?”. Gogule, Gogule, ce facusi ma?  „Pai inseamna ca m-am filmat numai pe mine, nimic din adancuri”. Zau Dorele? Ia mergi tu inapoi in apa, ca timp avem si fa o filmare cum trebuie. Dar de data asta tine camera cu teleobiectivul spre inainte sa vedem si noi peisajele submarine, ca de fata ta suntem satui. S-a dus Dorel ce era sa faca si chiar a facut o filmare faina. Am incercat sa o incarc aici, dar e prea mare si da erori. Aproape 2 giga. Imi pare rau ca va privez de niste imagini din adancuri foarte faine.

Uite asa a trecut ziua, fara sa ne dam seama si se facu de intors la hotel sa asistam la showul zilnic si sa ascultam „frumoasa” manea a lui Costi Costita.

Urmatoarea zi, hai din nou la plimbare. Unde? Hai spre faimoasa plaja Anthony Quin.20180910_125110 Celebra datorita faptului ca aici s-a filmat „Tunurile din Navarone”, grecii comercianti renumiti, au facut din aceasta plaja unul din punctele de atractie principale ale insulei. Se inghesuie lumea mai ceva ca la pomana sa prinda un loc pe micuta plaja pietroasa din centrul golfului, unde sunt cateva sezlonguri. Si au si de ce se inghesui. In afara ca e faimoasa datorita numelui actorului si a productiei cinematrografice filmate aici, micul golf cu acelasi nume, ofera o priveliste superba. Inconjurat de stanci inalte si salbatice, cu vegetatie verde, apa ca de cristal si stancile ce se itesc din ea e un adevarat loc de relaxare si paradis pentru practicantii de snorkeling. O spun eu care nu-mi place sa stau sa fac plaja. Ei aici am esuat si eu ca o balena cateva ore si nu m-as fi dat miscat, daca nu ma lua foamea pe la 2 dupa amiaza.

Această prezentare necesită JavaScript.

Noi fiind foarte matinali, am gasit aproape liber cand am ajuns si eram asezati ca privilegiatii pe sezlonguri exact in centrul golfului, unde era privelistea cea mai faina si chiar la malul apei. Ii vedeam pe toti cum saliveaza uitandu-se la noi cu invidie si cum abia asteptau sa ne ridicam pentru a pleca ca sa ne ia locul.

Goniti de foame, am lasat sezlongurile si altora care doreau sa petreaca cateva ore in frumosul golfulet si hai fuguta la hotel sa servim pranzul.

Dupa pranz, eu si Mariuca, hotaram sa ne urcam in masina si sa o luam tranca iar prin insula.20180910_125345 Plecam spre munti, si opream unde ne placea. Am oprit un pic la o micuta bisericuta cu hramul Sfantul Nicolae, monument din secolul 15, am mers din nou la vila lui Mussolini, un pic prin padurile de pin din munti, ne-am umplut ziua.

Această prezentare necesită JavaScript.

La intoarcere am facut un popas in golfuletul de langa resort de unde plecasem in excursia cu barca, admirand pentru ultima data in concediu asta albastru ca de cristal al marii. Eram putin melancolici ca plecam a doua zi, dar asta era. Au trecut zilele de nici nu am simtit. Parca ieri eram in aeroport nerabdatori sa ajungem, iar acum ne pregateam de plecare.

Eii si a venit si ziua plecarii. Pana sa predam camera si sa fim luati de autocar sa ne duca la aeroport, am mai facut o baie in piscina si un plin de bere, ca sa avem pe drum,

dupa care facem check out-ul, urcat in autocarul spre aeroport si luat zborul spre casele noastre.20180911_15195220180911_152418

Ce e frumos se termina repede. Ne luam la revedere de la frumoasa insula unde am petrecut o saptamana incantatoare si incepem deja sa ne gandim la urmatoarea aventura, care incepea peste o saptamana. Urma Buila Vanturarita, un loc unde piciorusul meu nu calcase si ardea de nerabdare sa ajunga.

Dar despre asta maine.

Dragilor, asta a fost „plimbarea” prin Rhodos, pana la urmatoarea povestioara va zic

La Buna Vedere.

received_1017815384912881

Anunțuri publicitare
Publicat pe Lasă un comentariu

Vacanta in Rhodos. Hai hui, pe mare.

Salutare dragilor. Gata si weekendul asta. Cam ploios din ce am citit eu stirile din tara. V-a cam tinut prin casa, nu ati putut iesi. Ei lasa nu-i timpul trecut, vine el si soarele pe strada, nu?

Va spuneam in povestirea anterioara, ca aveam rezervate si doua excursii pe mare. Nu se poate daca merg intr-un concediu pe o insula sa nu fac macar una de asta. Degeaba incerc eu sa ma eschivez, sa o dau cotita, ca Mariuca mea, nu si nu.20180907_123739

De regula faceam o singura „croaziera”, dar de data asta doua frate. Deja intrasem in fibrilatie, numai gandindu-ma ca stau iar pe o fieroaica cateva ore. In fine, ce era sa fac, m-am supus majoritatii, mai ales ca Mariuca avea si sustinatori. Toata gasca care era, voia pe mare.20180907_085800 „ELE”, erau in al noulea cer. Vai mergem pe mare! Mama ei de apa. De copii nu mai zic nimic, ca ei oricum erau bucurosi, de orice.20180907_085901

Numai eu aveam o fata de spart nuci. Uitati-va ce „vesel” sunt.20180907_085247

In fine daca s-a hotarat asa, asa facem, avand in vedere ca la prima excursie, am contribuit oarecum si eu. Voiam sa ajung pe insula Symi, despre care citisem pe autotstiutorul Goaglee, ca e ceva aparte. E si un fort acolo de pe timpul Ioanitilor, iar casele sunt vopsite in culori vesele si-ti ofera o priveliste de vis. Am zis eu ca merita o tura. Si cum acolo nu poti ajunge decat cu o barca, nava, ceva plutitor, mi-am dat acordul.

Ne ia un autocar de la hotel si directia portul Mandraky, de unde ne imbarcam pe un feribot la un loc cu alti vre-o 300 de turisti. O troaca de vapor care scartaia si trepida din toate incheieturile. Ma gandesc cum a luat clasa. Dar in fine, am intrat in hora, joaca Stefane.

Sa va spun drept „croaziera”, a insemnat cam trei ore de mers cu troaca aia pana la insula, fara sa ti se ofere nici o informatie, fara nici un pic de antren. Doar trepidatiile cojii alea de fier, si o muzica greceasca pusa prin sistemul de PA, care abia se auzea din cauza zgomotului facut de fieroaica, care asa cum am spus trepida din toate sudurile, de ziceai ca acum se dezmembreaza. Daca ati citit si va aduceti aminte, ceva in genul altei „croaziere” care am facut-o in Madeira cu un an inainte.

Noroc ca peisajul era cat de cat frumos si marea cat de cat linistita. Oricum eram cumva sub coasta turceasca, nu erau cine stie ce valuri, iar vantul era moderat. Mai admiram un yacht, sau cine stie ce velier, cu gandul ca poate o sa-mi cumpar si eu unul, intr-o viata ulterioara, ca sa o satur pe mandra de croaziere. O sa o plimb pe apa pana o sa i se faca rau si va zice „De ajuns, vreau la mal.”

Ajungem dupa trei ore de zdranganit si la faimoasa insulita. Intr-adevar foarte „colorata”. Casele cocotate pe stanci, sub forma de amfiteatru, zugravite in culori pastelate, cu arhitectura neoclasica, cu acoperisuri rosii, si balcoane de flori, cu chiparosi, pini mediteraneeni si  leandri infloriti, ne-a cucerit de la inceput si abia asteptam sa pun piciorul pe uscat sa scap de trepidatia aia continua, care deja imi incretise creierul.

Această prezentare necesită JavaScript.

Dar dupa ce am acostat, primim si „lovitura sub centura”. Troaca pleaca inapoi spre Rhodos la ora 2. Deja era aproape 11 si jumate. Ce sa faci in 2 ore jumate? Unde sa te imparti si ce sa vizitezi intai. Nu mai pui ca trebuia sa si mancam. Fortul Ioanit cadea de la bun inceput. Numai urcarea pana acolo pe caldura aia iti lua cam o ora, cu ce mai ardeai gazul pe acolo, cu poze si cascat gura se facea o ora jumate. Mai ramanea o ora sa cobori, sa mananci si sa ajungi la epava. I-am facut si eu o poza de la departare si am inghitit in sec. Asta e alta data imi iau barca numai pentru mine si stau cat vreau.IMG_1517

Ce sa facem? Incepem sa exploram prin oraselul capitala, admiram facem poze la fel de fel de case, turnulete, vaporase, ce face de regula un turist.

Această prezentare necesită JavaScript.

Bineinteles din cauza caldurii, trebuia sa ne hidratam cumva. Asa ca am ochit o terasa mai la umbra undeva pe o straduta, si am stat si la o bere rece. Trebuia sa inlocuim lichidul de racire care l-am pierdut prin transpiratie.20180907_11453220180907_114951

Se facu si ora de plecare, numai auzim ca troaca aia ca trage goarna sa ne adunam ca oile la stana, isi porneste motoarele si iese din port spre a doua destinatie (care era la latitudinea „comandantului”, daca ne incadram in timp), manastirea Panormitis.

Se afla in sudul insulei , tot intr-un golf si din portul principal al insulei pana aici am facut cam 45 de minute. Cu hramul de Sfantul Arhanghel  Mihail, care este si patronul spiritual al insulei Symi si al marinarilor din arhipelagul Dodecanez. Are o locatie de invidiat, fiind construita chiar la malul marii. Acest lucru ii confera oarecum un aer de izolare si singuratate. Impresioneaza prin turnul baroc (acum in renovare),20180907_155705 cu modele dantelate, prin frescele bizantine si prin faptul a adaposteste icoana facatoare de minuni a Arhanghelui Mihail cu porumbelul in mana, realizata din argint, ale carui vesminte sunt brodate cu pietre pretioase. Pelerinii vin aici cu maturi, e ca si o traditie, pentru ca sfantului Mihail ii placea sa faca curatenie. Se presupune ca ar fi fost construita deasupra unui templu antic, ridicat in cinstea zeului Apollo, prin anul 450, apoi reconstruita in secolul al XVII lea.

Ni se da cu bunavointa si aici o jumate de ora la mal, timp cat sa faci o poza, sa bei un suc sau o bere si gata:IMG_1541 Goarna suna, toba bate si la drum. Ca organizare dezamagitor, ca peisaje si ce poti vizita merita, dar sa mergi sa stai macar o zi pe insula sa o bati toata. Asa pe fuga, nu intelegi mare lucru. Esti mereu cu ochii pe ceas, streasat sa nu pierzi copaia aia plutitoare. De fapt l-a lasat pe unul pe mal la Panormitis, ca nu a venit la timp. Nu recomand excursie de o zi in Symi, ca nu ai timp. Cel mai bine daca tot vreti sa va bucurati de tot ce ofera aceasta micuta insula, mergeti si stai o noapte acolo. Ajungeti in jur de 11 cu troacele lor de feriboturi, va cazati in insula si plecati a doua zi la 2 sau la 3 dupa amiaza.

Iar aproape 3 ore de zdranganeala pe tigaia aia plutitoare. Mai facem cateva poze in larg si cu chiu cu vai ajungem inapoi in Rhodos.

Acum impresiile erau amestecate. Dezamagiti cum am zis, de faptul ca nu am stat mai mult sa avem timp sa vizitam, iar pe de alta parte incantati totusi de ce am vazut.

Suntem preluati de autocar si dusi la resort, unde ca de obicei seara, mare show mare, iar hitul de succes a lui Costi Costita continua sa faca furori printe divele lesinate, si amorsate cu ceva votca, gin sau whiskey.

Vine si urmatoarea zi si bineinteles urmatoarea excursie cu barca pe balta. Ne gandeam toti acum , o fi o teapa ca aia de ieri? Hat, pat pe ici pe colo, si gata la mal?  Vine un nene, vorbaret la receptie, ne imbarca pe rand in masina si ne duce la debarcader. Pana s-a dus sa ia seria celaltata, noi dai repede poze, macar cu atat sa ne alegem, gandeam in sinea noastra.

Inceputul excursiei se arata promitator. Amandoi barcagiii (kapetanios), foarte vorbareti, glumeti, amabili, ne-au explicat pe unde o sa mergem, ce o sa vedem, cat timp avem de petrecut in fiecare loc, etc. Ne mai venise inima la loc, mai ales cand au scos si doua sticle de vin rece, de la gheata, deja ne-au castigat. Ma refer la noi la barbati. Pe fete si copii i-au castigat cu sucuri. A inceput bine.

Traseul mergea de-a lungul coastei spre Lindos si era de o frumusete ireala. Albastrul ca de turcoaz al marii si limpezimea ei, de vedeai fundul nisipos si pestii inotant te transporta in alta lume. O lume a sirenelor si a legendelor despre Ulise si Poseidon.

Nici nu stiai ce sa imortalizezi cu aparatul foto prima data, coasta stancoasa, sau valurile inspumate facute de prova barcii noastre sau siajul lasat in urma, cum lasam si noi stresul si grijile, gandindu-ne doar la momentele astea frumoase de care aveam parte.

Barca ne poarta putin dincolo de intrarea in micul port turistic Lindos, aflat in golful Saint Paul (aici se spune ca Sfantul Pavel ar fi coborat pe uscat cand a ajuns in Rhodos), mergand intr-o zona cu stanci „crescute” din apa de o limpezime si o culoare albastra, de ziceai ca e Photoshop.

Acostam si noi in portul Saint Paul si avem cateva ore la dispozitie sa descoperim Lindos si Acropolea.IMG_1646

Drumul spre Acropole incepe chiar din port si ai de urcat pe o poteca pavata cu piatra lustruita de vreme si de talpile turistilor, devenind alunecoasa. Nu va sfatuiesc sa urcati pe acolo cu papuci de plaja, sau domnisoarele cu pantofi cu tocuri, ca sa dea bine in poza.

Acropolis inseamna orasul de sus, (acro-sus, polis-oras) de unde veti avea o panorama de vis asupra marii , golfurilor (sunt doua) si oraselului cu casutele albe, parca lipite una de alta.

Această prezentare necesită JavaScript.

Acest drum spre Acropole se poate face si incalecind pe magarusii localnicilor, contra sumei de 7 euro la urcat si 7 la coborat.  Ar fi pacat sa chinuiti animalele si este de preferat sa urcati incet, fara graba, pe stradutele inguste si admirand casutele albe cu flori si magazinele deschise la tot pasul. Magarusul este de fapt simbolul acestui orasel si il veti gasi pe vederi, magneti si orice are legatura cu turismul. Am inteles ca recent, s-au pus restrictii, pentru a nu mai chinui saracele animale. Vedeai englezi sau nemti, sau francezi, obezi cu un ranjet tampit pe fetele lor calare pe acei magarusi, care abia trageau la deal pe caldura aia. Iti venea sa-i iei la suturi.20180908_112804

Acropolea, terminata in jurul anului 300 BC si construita pe o stanca la o inaltime in jur de 116 m, in perioada clasica era dominata de templul inchinat zeitei Atena Lindia. Este o fortareata naturala ce a fost intarita de-a lungul secolelor de greci, romani, bizanti, cavalerii ioaniti si de catre otomani.

Această prezentare necesită JavaScript.

IMG_1661

Dupa vizita la Acropole, coboram in micutul orasel cu casute albe si alei inguste si umbroase, cu restaurante micute si cochete, unde poti servi o inghetata un suc sau o bere. Restaurantele, sunt amplasate in majoritate pe terasele caselor, de unde ai o priveliste superba a monumentului ce domina orasul.

Chiar daca era aglomerat, avea acel farmec aparte a unui orasel turistic, cu cladiri vechi pastrate si ingrijite. Cladirile curate, toate vopsite in alb, iar pe deasupra stradutelor inguste, intre case exista prelate sau diverse plante care formeaza o bolta si acopera acele stradute si le feresc de caldura soarelui. Nici un un fel de modificari (sunt legi drastice in aceasta privinta) nu pot fi aduse caselor din Lindos (multe din ele din secolul XV) si astfel s-a pastrat un sentiment de antichitate.

Dupa plimbare, savurat o bere rece si un pranz traditional grecesc, back la barcuta noastra sa ne continuam periplul pe mare. De data asta nimic de zis, fata de excursia de cu o zi inainte, cea de azi chiar e reusita.

Ne gandeam, gata s-a terminat. Da de unde, mai aveam „de tras”. Ne oprim undeva in largul plajelor Archangelos si Tsambika pentru sedinte de balaceala. Pai, nu era pacat? Sa mergi cu barca pe mare si sa nu opresti sa te balacesti un pic? Baietii astia isi stiau treaba, stiau sa-ti faca excursia placuta, ca la randul tau sa-i recomanzi altora, lucru care l-am si facut. Au avut grija de noi tot timpul. Ba un pahar de vin rece, ba o felie de pepene scos de la gheata, ba un suc pentru copii si doamne, ba o gluma. Nu pot decat sa spun bravo lor.

Această prezentare necesită JavaScript.

Terminam si cu balaceala si Kapetanios, pune prova pe debarcaderul de unde am plecat noi din Kolimbia, unde aveam resortul . Obositi, incantati dar si tristi ca se termina, admiram in drum coasta stancoasa cu fel de fel de forme sapate de valurile marii in ea.

Eii dragilor, cam asta a fost cu plimbarile pe mare in Rhodos. Una rece, una calda, ca asa-i in tenis nu? Ca o concluzie, exceptand drumul pana la Symi cu troaca aia plutitoare, totul a fost frumos si a meritat banii.

Mai aveam 2 zile de stat iar eu cu Mariuca hotarasem sa luam o masina si sa umblam tranca prin insula. Unde ne va placea, acolo sa ne oprim. Dar asta intr-o alta poveste, asa ca stati aproape sa vedeti cum am esuat eu pe plaja alea doua zile.

Pana atunci va zic,

La Buna Vedere Dragilor.

received_1017815384912881

 

 

Publicat pe Un comentariu

Vacanta in Rhodos. Hai hui prin insula, partea intai.

Salutare dragilor. Un nou weekend se apropie, dar spre deosebire de cel trecut, acum se anunta vreme urata. Vreme de stat in casa, numarat banii (care ii are), facut copii cum zic batranii, sau stat si lecturat ceva. Asa ca hop si eu cu o povestire despre insorita si pietroasa Grecie. Unde anume am fost in Grecia? Pai ati citit in titlu, Rhodos.

O insula plina de legende si mistere, cu plaje celebre, cu nisip fin sau stancoase, unde doua mari isi „dau mana”. Mediterana cea limpede si calma si Egea cea vantoasa si zburlita, aproape tot timpul anului.

Insula Colosului din Rhodos, una din cele 7 minuni a lumii antice, insula Cavalerilor Ioaniti, care dupa retragerea din Palestina, au fortificat-o, ca pana la urma sa fie nevoiti sa o predea otomanilor in plina expansiune, in 1523. O recomand ca destinatie de vacanta. E un pic mai scump fata de continent, dar merita. Pe langa prajitul la soare, pe plajele cu nisip fin, ai ce vedea daca te hotarasti sa pleci la colindat. Localnicii sunt foarte amabili, iar serviciile sunt excelente. 10 clase mai sus de serviciile de pe litoralul nostru.

Voiam de mult sa ajung intr-o vacanta in Grecia. Auzisem atatea de la prieteni, plus ca fiind marinar, am fost de foarte multe ori la ei. Am stat odata 9 luni numai la Pireu. Dar stiti cum e, cand esti cu serviciul, nu prea ai timp sa explorezi. Dar totusi nu voiam pe continent, voiam intr-o insula. Santorini imi doresc sa o vad de ceva timp sau Creta, dar pana la urma am gasit o oferta foarte buna in Rhodos si am optat pentru ea.

Zborul pana in Rhodos dureaza o ora jumate, nici nu ai timp sa te acomodezi in avion ca si aterizezi.20180904_14334420180904_144318

Suntem preluati de la aeroport de reprezentantii agentiei de turism si directia resortul unde avea sa fim cazati.

Un resort frumos curat, amplasat undeva departe de oras, intr-o livada de maslini, cu multe piscine, locuri de joaca pentru copii, spectacole. ce sa spun foarte frumos.

Prima zi, ajungand dupa amiaza ne-am petrecut-o in resort, la piscina, bere si balaceala, facand planuri pentru zilele ce vor veni.20180904_173125Urmatoarea zi ne hotaram sa mergem in capitala, orasul cu acelasi nume ca si insula. Un oras cu o istorie bogata. Inca din antichitate, era un nod comercial si un punct strategic de mare importanta. Precum bine stiti aici a fost construita una din minunile lumii antice; Colosul din Rhodos, o statuie uriasa pentru vremurile alea. Se spune ca avea intre 32 si 36 de metri, facuta din bronz in cinstea zeului Helios ca multumire pentru protectia locuitorilor pe timpul asediului macedonenilor. Statuia strajuia intrarea in port, navele trecand printre picioarele ei si este distrusa de un cutremur in anul 225i. Hr. iar pana la urma arabii care ocupa insula o vand unui evreu din Siria, care se spune ca a carat-o pe 900 de camile. (Sursa autotstiutorul Goooagle). Trist sfarsit pentru o asemenea realizare.colossus-of-rhodes2

Orasul capitala, un oras cosmopolit, oras turistic unde principala atractie este Citadela Cavalerilor Ioaniti, inclusa in patrimoniul UNESCO.20180905_112242

Izgoniti din Ierusalim, Ioanitii sau Cavalerii Ospitalieri, se refugiaza intai in Cipru, dupa care cuceresc Rhodosul si alte insule din imprejurimi aflate sub stapanire bizantina. Fortifica orasul datorita amenintarii arabe si mai tarziu otomane, cei din urma cucerindu-l in 1522 condusi de Suleiman Magnificul, dupa un asediu de 6 luni.

Intram in oras pe Poarta Amboise, IMG_126920180905_112045

Trecem santul de aparare,20180905_112136

urmand alte doua porti intermediare, intram pe Strada Cavalerilor

20180905_112610

si ajungem la Poarta Turnurilor ce da in esplanada din fata Palatul Marilor Maestri.

Plimbarea prin oras parca te transpune inapoi in timp cu cateva secole. Imi imaginam acele stradute pline de cavaleri si domnite si comercianti de tot felul, care isi strigau in gura mare marfurile de vanzare. Parca auzeam nechezatul cailor, fosnetul zalelelor sau scrasnetul sabiilor incrucisate in timpul bataliilor. In Palatul Marilor Maestri, imi inchipuiam cum se adunau pentru a hotara soarta cetatii, masurile de aparare, sau planurile de atac. Imi imaginam ospetele care se tineau in cinstea unui vizitator de vaza, sau in urma unei victorii impotriva „paganilor”.

Ne intoarcem pe seara in resort, obositi, dar incantati de ce am putut vedea si cu o mica lectie de istorie a insulei invatata.

Urmatoarea zi, prietenii care erau cu copii mici, hotarasc sa o petreaca pe plaja. Eu cu Mariuca mea, numai de plaja nu aveam chef. Poate ea da, ca ii place. Dar pe mine ma bati mai bine decat sa ma duci la plaja. Sa stau atatea ore in soare, deja e chinuitor.

Ne gandeam ce sa facem in ziua aia ce sa vizitam. Imi vine ideea sa merg la receptie si cer un „private tour”. Adica inchiriem masina cu tot cu sofer si ne facem noi programul care vrem. Voiam neaparat sa ajungem in partea vestica a insulei, unde nu puteam ajunge cu transportul public de unde eram noi cazati si la Prasonisis, unde Marea Egee, se intalnea cu Marea Mediterana. In plus voiam dupa aia sa inchiriem o masina si turul asta ne ajuta sa vedem conditiile soselelor din insula si sa avem idee unde sunt cele mai importante obiective, sa venim dupa aia in liniste sa le vizitam.

Primul popas il facem chiar langa resort, pe o stanca la o micuta bisericuta bizantina faimoasa in insula, Tsambika. 20180906_11124720180906_111352

Construita pe o stanca abrupta, ce domina valea, la o altitudine cam de 300 de metri, ai de urcat 350 de trepte pana la ea, dar merita tot efortul. Cand ajungi sus privelistea e extraordinara.

Sa va povestesc legenda acestui loc. Se spune ca in vremurile de demult, un satean ar fi vazut o luminita pe acea stanca. Curios din fire, sateanul a urcat pana in varf, unde a gasit o icoana a Maicii Domnului cu o candela aprinsa langa ea. Vestea s-a dus peste tot in insule si a ajuns si in Cipru la o biserica de unde disparuse acea icoana. Cipriotii au venit in Rhodos, au luat icoana inapoi si i-au acuzat pe localnici de furt. Au plecat spre Cipru, au pus icoana in biserica lor, dar aceasta dispare din nou si apare in acelasi loc in Rhodos. Iar scandal, iar ia icoana inapoi, dar ii fac si un semn de recunoastere in caz ca mai dispare. Normal ca icoana apare din nou pe aceeasi stanca, cipriotii vin din nou, ceceteaza icoana, vad semnul facut si spun ei ca o minune Dumnezeiasca s-a intamplat de icoana ajunge singura pe acea stanca. Hotarasc sa lase icoana in locul unde vrea ea sa fie, iar localnicii ridica acea micuta biserica ca loc de rugaciune. Tot legenda spune ca acea icoana e facatoare de minuni si ajuta pe femeile ce nu pot avea copii daca se roaga la ea. Legende. Stiti ca nu sunt un tip bisericos, dar mi-a placut aceasta poveste, mi-a placut amplasamentul acestei bisericute si simplitatea ei. Nu ca ale noastre aurite si ….

Va spuneam ca urci ceva pana ajungi sus, prin stancarii si un peisaj salbatic,

Această prezentare necesită JavaScript.

dar odata ajuns in varf ai parte de o priveliste superba. Fiind unul din cele mai inalte puncte din zona si exact in buza marii, te poti desfata privind in larg yachturile plutind pe apa calma a Mediteranei, plajele intinse, muntii de imprejur. Foarte frumos, singurul impediment ca fiind un obiectiv turistic renumit si perioada de sezon era aglomerat. Dar ne-am strecurat si noi ca sa facem cateva fotografii.

Această prezentare necesită JavaScript.

20180906_11094120180906_111006

Plecam de acolo incantati de privelistea vazuta si de simplitatea acelui loc, spre urmatoarea destinatie Lindos. De fapt nu am intrat in oras, ci am oprit la o belvedere sa facem poze la golf si la Acropole de sus, urmand sa venim peste doua zile cand faceam o croaziera acolo si sa vizitam orasul si Acropolea.IMG_1365IMG_1369

20180906_120832

Urmatoarea destinatie era Prasonisis, locul unde Egeea se intalneste cu Mediterana. Raiul pe pamant pentru cei ce fac windsurfing sau kitesurfing.

Se poate vedea din poze, in dreapta agitata Egee, iar in stanga avem mai calma si mai albastra Mediterana. Daca nu practici sporturile care le-am mentionat mai sus, sau daca nu-ti place sa faci plaja, nu prea ai ce face acolo. Doar cateva poze de sus si dupa aia la drum spre alte obiective.

Cum era de pranz, am hotarat sa oprim sa mancam acolo, dupa care ca sa am liniste pentru restul turului, bineinteles ca am mers si la plaja. Daca nu mergeam, mandra mea nu mi-o ierta. Si intr-un fel dupa masa voiam sa stau macar o ora intins. Bine varianta de a sta intins si sa ma bata soarele in troaca, nu era cea mai optima. Dar in lipsa de altceva am optat si pentru asta. Am ales partea de la Egee, pentru ca batea vantul mai tare un pic acolo si era cat de cat mai racoare decat in partea mediteraneana, und e nu adia pic de vant.

Ma satur la un moment dat de stat ca meduza pe uscat si o luam din loc spre urmatorul obiectiv al turului, ruinele castelului Monolitos.IMG_1393

Construit de venetieni, in secolul 15, pentru a apara zona de pirati si dusmani, pe o stanca de 100 de metri deasupra satului care se afla si el la 825 de metri deasupra nivelului marii, fiind localitatea la altitudinea cea mai inalta din Rhodos. Castelul e o ruina, dar are in interiorul lui o micuta capela alba si ofera privelisti de vis celor ce ajung pana acolo.

Această prezentare necesită JavaScript.

Admiram, facem poze, si plecam sa mancam o masa traditionala greceasca, la un restaurant al unui prieten de al soferului. Am ramas placut impresionat de primire, de felurile de mancare cu care am fost serviti, si nu mai spun ca pe o plancarta la intrare era scris si in romaneste „Multumim”.20180906_163318 Tot ce vedeti pe masa ca feluri de mancare si bautura ne-a costat doar 13 euro de persoana, inclusiv, cafea si fructe pe care nu le-am mai servit fiind full.

20180906_163406

Cu burtile pline, era timpul sa plecam spre o noua destinatie. Mai aveam de colindat. Facem un popas la o „crama” unde dam iama si cumparam fel de fel de sticle de vin, lichior de cafea, uleiuri de masline, branza, masline si alte balarii care trebuie femeilor, cu aloe si cu ulei tot de masline.

Era timpul sa mergem spre una din cele mai frumoase destinatii a excursiei din ziua aia, Kritinia. 20180906_175434Soferul nostru spunea ca acolo se vede cel mai frumos apus din insula. Si-l cred cand am vazut privelistea. Soarele incepuse sa se lase, dar nu am apucat sa prindem apusul, pentru ca la 7 seara cand incepea, noi incheiam turul. Extra insemna 20 de euro pe ora. Am zis sa revenim dupa ce inchiriem noi masina.

Ca istorie, satul Kritinia, a fost intemeiat de refugiatii cretani din fata navalirii otomane, iar castelul „Kastelos”, cum il numesc localnicii, a fost construit tot in secolul 15 de Ioaniti, pentru a se apara de navalirea otomana. Construit pe o stanca de 130 de metri inaltime, are o pozitie excelenta avand o panorama de 360 de grade. Privelistea e nemaipomenita. Sa vezi abrupturile de sub el, iar pe mare cred ca se vede mai bine de 20 de mile in larg.

Această prezentare necesită JavaScript.

Admirăm minunatul peisaj din jurul nostru, liniștea și albastrul nesfârșit al mării, iar spre vest cele două insulițe apropiate, Alimia și Chalki. Nu ne mai venea sa plecam de acolo, dar trebuia sa ajungem la hotel, plus ca mai aveam ceva de vizitat in drum.

Plecam spre ultimul obiectiv de vizitat in ziua aia, Vila lui Mussolini. 20180906_184545Ii zice asa, deoarece Rhodos a fost sub ocupatie fascista in al doilea razboi mondial, iar acel complex a fost folosit de ofiterii fascisti pe timpul razboiului. De fapt Mussolini sau Hitler nu au venit nicodata pe acolo, dar localnicii au numit acel complex dupa numele dictatorului italian.

Complexul compus din mai multe corpuri, din care doar unul e renovat si e hotel. 20180906_185454(restul cladirilor sunt lasate in paragina), este amplasat intr-un loc de unde ai o priveliste de-ti taie rasuflarea. Pacat de locatie, faptul ca aduce aminte de acea perioada neagra a istoriei umanitatii, cred ca contribuit la lasarea acestuia sase degradeze.

De aici, ne indreptam spre resortul nostru, obositi, dar intr-adevar incantati de ce am descoperit in micuta insula, in ziua aia. Ne faceam deja planul pentru cand o sa inchiriem masina, pe unde sa mai mergem odata sa stam mai mult decat am stat acum in scurtul tur.

Seara ne-o petrecem pe una din terasele complexului, unde seara de seara aveau cate un show, iar cea mai de succes melodie era o melodie romaneasca, mai precis o manea cantata de Costi Costita. Sa-mi pice ciorapii in vine. Noroc ca aveam bretele la ei, cand am auzit-o si ma uitam ca broasca la inundatie la cotoharlele de toate natiile (numai noi eram romani acolo), cum se unduiau pe ragetul acelui „mare muzician” al natiei noastre. Am o filmare, dar nu am pus-o sa nu va stresez si sa va fac sa spargeti telefoane, tablete, monitorul computerului sau ecranul laptopului.

Eii dragilor, astea au fost aventurile din primele zile in Rhodos. Voiam sa scriu o singura povestioara, dar era prea lunga. Mai avem de povestit despre doua plimbari pe mare, una in Insula Simy si una la Lindos si prin golfuletele de pe coasta, plus mai aveam doua zile de plimbare cu masina hai hui prin insula, oprit pe unde ne tuna si stat cat voiam.

Asa ca stati aproape, ca oricum e frig afara si nu aveti unde pleca sa vedeti pe unde am mai balaurit.

Pana atunci va zic,

La Buna Vedere.

received_1017815384912881