Publicat pe Lasă un comentariu

Reintalnire cu Craiul.

Salutare dragilor. Iar v-am lasat sa respirati cateva zile, ca de era weekendul si nu stateati voi sa cititi prostiile mele, cand e vreme de plimbareala si drumetie. Sper ca nu ati stat in casa si ati profitata de perioadele fara ploaie ca sa iesiti. Am inteles ca in tara ploua de rupe zilnic. Citesc stirile si pe toate siteuri-le vad doar coduri galbene, portocalii, sau mai stiu eu ce alte culori tipatoare.

Va spuneam dupa povestirea drumetiei in Ciucas, ca am terminat cu 2017. Ei uite ca mi-am amintit ca am uitat sa va povestesc de reintalnirea cu Craiul. Mai uit si eu ce sa fac, varsta. Asa ca o sa mai raman un pic la 2017, pentru ca nu v-am povestit deasemenea nimic despre Macin, unde parca am fost de doua ori anul trecut. Nu mai tin minte. O fi semn bun, sau rau ca uit? Momentan nu-mi trebuie ecuson in piept cu numele, adresa si numar de telefon a persoanei care ma are in grija. Mai imi stiu numele, sau nu? O sa vad asta cand o sa ma intrebe cineva cum ma cheama.

Va spuneam, ca fiind la nava, faceam planul de drumetii, pana in sarbatori cand trebuia sa plec in Panama. Si am gandit eu Ciucas cu gasca de zurlii, dar pana atunci trebuia sa- mai imi misc fizicul pe undeva, ca eram ruginit tare. Asa ca vorbesc cu Mariuca mea,  20171208_130941

si-i propun sa vina sa ma ia din aeroport si sa ma duca pe munte direct. Ea saraca fata ascultatoare, ce sa zica, „Da Fane”. Te pui cu nebunul? Eii uite ca inca imi stiu numele, nu l-am uitat. Inseamna ca nu e asa grav.

Unde sa mergem, sa fie cat de cat aproape? In Bucegi nu aveam chef atunci, nu stiu de ce doar mi-s dragi, dar tot am fost. Zic eu „Hai in Crai, 20171208_130111nu am mai fost de doi ani si ceva, de cand mi-am sarbatorit ziua de nastere la Curmatura. Ce sa zica saraca, mergem. Aveam boala sa urc pana la Zaplaz. Vremea se anunta frumoasa. Geroasa, dar senin, fara fenomene meteo ciudate, cum am inteles ca sunt acum in tara si cum am prins in iunie cand am umblat dupa rododendron.

Si incepe si traseaza sarcini si sfaturi ce sa bage in rucsace. „Ai bagat coltarii, dar pioletii, dar castile? Frontalele sunt? Aparat foto, baterii, etc”. Saraca stie de atatia ani ce sa bage in rucsac si ce trebuie intr-o tura de iarna, dar „limba soacrei”… pana nu dadeam eu un pic din gura si nu dadeam indicatii, nu ma simteam bine. Defect profesional, ce sa faci.

In fine, vine si ziua mare, urcat in avion, aterizat la Otopeni si drumul spre Plaiul Foii, unde aveam cazare, la pensiunea „Popasul Craiului”, care o recomand celor ce vor sa se opreasca in zona.

Dimineata urmatoare, trezirea la 6 ca de obicei in concediu. Gata s-a dus cu puturosul, eram in concediu, nu la munca sa ma scol la 11 jumate. Omul in concediu se scoala cat mai dimineata, ca e de umblat, nu de stat, cu brebenelul in sus in pat.

Ne bem cafea afara, admirand o frumoasa priveliste oferita de Maria sa Craiul, cu gandul ca vom ajunge si noi sus, nu pe creasta, ca nu suntem chiar asa de specialisti, in ture de creasta iarna, dar macar pana la Zaplaz. 20171208_083109 Dupa cafea, echiparea si la drum ca aveam de urcat. Vremea era senina, geroasa (au fost -15 grade noaptea) zapada inghetata, la fix pentru coltari.

Am lasat masina undeva putin mai sus de cabana Plaiul Foii, care e renovata si ca de obicei preturile dupa renovare, au urcat undeva destul de sus. Am pornit la drum, pe traseul de banda rosie  (BR), de-a lungul Barsei Tamasului pe forestier,  insotiti de un „tovaras de drumetie”, care alerga inaintea noastra, facea giumbuslucuri si dadea din coada de veselie, ca are cu cine se plimba si sigur se va lipi si de ceva mancare.

Dupa vre-o doi kilometri, parasim forestierul, facem stanga si trecem paraul incepand sa urcam pe Valea Sparlei, tot pe banda rosie (BR) spre refugiul Sparlea. 20171208_104746Nu am mai fost pe acolo din 2014 sau 2013, nu mai tin minte (ca de obicei) si atunci era vara. Peisajul era total schimbat. Zapada inghetata, lucea ca o mare de diamante. 20171208_10541920171208_105431In fata noastra pe traseu, admiram dantelaria stancoasa a Craiului, imbracata in straie albe de zapada.

De-a lungul paraului, apa inghetata, pe micile cascade formau coroane de turturi. Frumos, liniste, auzeai doar zapada scartaind sub bocanc, si zgomotul scos de fluierul meu, pentru al speria pe Mos Martin.

Numai vezi ca fluierul e bun si el, dar intr-adevar l-a trezit pe Mos Martin, care altceva mai bun nu a avut de facut decat sa o ia la plimbare in fata noastra pe carare, chiar aproape de refugiu.

Si dupa cat erau urmele de mari, nu era un „tinerel” ci ditamai cotoarba batrana, care nu era bine sa te pui cu el. Era cu noi „paznicul’, dar era micut, ce sa faca in fata dihaniei, ca-l lua si nici pe o masea nu-i ajungea.20171208_123353

Dupa aia cred ca se intorcea spre noi, care eram, grasunei, cu obrajorii bucalati si rosii de la gerul de afara, numai buni de un pranz pe cinste.

Mariuca deja intrase in fibrilatie, era atenta la cel mai mic zgomot, si vedea in toate stancile, copacii cazuti si radacinile mai deosebite, doar ursi, lupi, rasi si mai stiu eu ce alte salbaticuni mai traiesc prin Crai.

Daca am vazut-o ca nu mai ii ardea de „plimbare”, statea doar cu gandul la dihania, care se ascundea prin padurea inghetata, mi-am calcat pe inima si am dat semnalul de intors. Ce sa faci decat sa o aud bodoganind si sa o vad nelinistita, mai bine las de la mine. Nu se muta Zaplazul de acolo. Am motiv sa merg in iarna asta in Crai.

A doua zi aveam in plan o urcare pana la Curmatura si de acolo vedeam noi, ori beam un ceai si plecam roata prin Poiana Curmaturii spre Prapastii, ori daca ne simteam in stare si aveam timp dadeam o fuga pe Piatra Mica.

Numai ca astrele au fost din nou potrivnice. Plecam de la pensiune si numai aud „teleguta” ca facea un zgomot urat tare dedesubt. No zic hai ca am pus-o, imi strica masina weekendul. O pusesem si pe Doamna Mariana Picu pe drum de la Sinaia sa urcam impreuna. Mergem ne gasim cu ea si hai la service, ca nu aveam chef sa raman cu masina stricata prin Plaiul Foii, sa nu am cu ce ma deplasa. Nenea de la service zice: cutia. Asta e, s-a stricat, s-a stricat. I-am platit bilet la clasa I pe platforma si directia Constanta cu ea.
Acum noi am ramas cu curul in praf cum se zice. In Plaiul Foii, fara transport cu bagaj ca la balamuc, ca daca am venit cu masina, am pus si rucsacul mare si rucsace de tura, plus geanta si rucsacul meu de avion. Ce sa mergi cu trenul la Constanta? Ca eram incarcati ca pe timpul lui „Urechila” cand mergeai inainte de sarbatori la tara sa aduci porcul si bidoanele de vin.

Noroc ca am prieteni multi in Brasov si m-au ajutat. Am apelat la fina mea Roxana care ne-a dus prin Brasov, dupa care in Plaiul Foii si de acolo l-am pus pe drum pe dragul meu fratior sa ma aduca acasa.

Ei si daca tot s-a stricat masina, ce era sa facem pana venea fratele si plecam spre Constanta. Hai prin Brasov un pic. Un oras drag mie, mai ales in perioada sarbatorilor, cand e gatit frumos. Cand sunt in tara e imposibil sa nu-l vizitez. Am ars si noi gazul, prin Piata Sfatului, mai la o cana de vin fiert, mai la o poza cu fete imbracate in costume nationale, taca paca sa treaca timpul.

Si daca tot a venit fratiorul, a zis ca sta si el o zi. Bucurie mare, macar mai faceam o plimbare prin Prapastii, ca el nu mai poate sa urce, fiind bolnav. Macar nu am batut atata drum si sa ma intorc acasa doar cu plimbarea aia pana aproape de Sparlea. Nu am putut urca la Curmatura asta e, nu se muta de acolo, nici Zaplaz, nici Curmatura, nici Piatra Mica. Cum ziceam, iarna asta trebuie sa ajung, am motiv, nu?

Prapastiile Zarnestilor, mi-au placut intotdeauna. Mai ales iarna, sa le vezi, imbracate in alb si pe pereti adevarate cascade de turturi. Salbatice, frumoase si usoare, recomandat ca traseu de plimbare, cu cineva care nu poate urca pe munte sau cu copii mici.

Nu a iesit cu am vrut eu weekendul, ala. Am fost urmarit de ghinion sa zic asa, dar macar tot ne-am miscat un pic in natura si ne-a ars un pic gerul obrajii, amintindu-mi de copilarie, cand plecam pe coclauri, de dimineata intorcandu-ne noaptea tarziu, si ne lua mama la incins, ca eram uzi fleasca si racim.

Ei dragilor, cam asta a fost reintalnirea mea cu Craiul dupa doi ani jumate. Cum am zis, nu a fost cum am planuit, dar orice iesire in natura e frumoasa. Nu trebuie sa cateri faleze de piatra sau sa faci numai varfuri si creste. Mai merge si o plimbare mai lejera de relaxare, sa te incarci cu energie, sa uiti de stresul cotidian. Eu am fost multumit si de atat cat mi-a oferit muntele ala frumos atunci si astept cu nerabdare sa ma intorc la el.

Deci stati aproape, ca mai am cateva in traista. Ce? O sa vedeti zilele urmatoare.

La buna vedere, pana la urmatoarea povestioara.

received_1017815384912881

Anunțuri publicitare
Publicat pe Lasă un comentariu

45 de ani la Curmatura

Azi am stat linistit. Am avut treaba multa, m-am jucat un pic cu setarile blogului, ca de sunt incepator si trebuie sa invat nu?? Mi-am cam prins urechile pe acolo, la unele chestii ma uitam ca broasca la inundatie, dar nu ma las. Trebuie sa invat sa-mi aranjez blogul frumos.

Sper ca nu v-ati facut griji pentru mine, daca ati vazut ca nu am publicat nimic. Sunt bine sa stiti 😀😀😀.

Ei si acum dupa ce am terminat 12 ore de serviciu am ajuns la cabina si m-am gandit totusi sa scriu o povestioara faina tare.

Cum mi-am celebrat implinirea a 45 de ani la Cabana Curmatura alaturi de cativa prieteni dragi, si despre o tura scurta pe Creasta Craiului.FB_IMG_1436761832006

Dupa turele din iarna de la Malaiesti , BabeleCiucas in februarie si cea din mai tot in  Ciucas, cum v-am zis am plecat pe mare. De trebuia sa umplu contul la loc sa mai pot umbla mai ales ca venea vara, si chiar aveam planuri mari.

Veneam acasa exact inainte de ziua mea. Nu-mi mai sarbatorisem ziua de nastere acasa de nu stiu cand, tot m-a prins in voiaj. Asa ca ce hotaraste scumpa mea sotie Mariana? Ca e timpul sa o facem lata.IMG_0522Si unde? La Cabana Curmatura in Piatra Craiului. Ce cadou mai frumos putea sa-mi ofere, decat o drumetie in frumosul Crai, alaturi de prieteni dragi.IMG_0376

Zis si facut. Vin acasa si din aerport directia Zarnesti, unde ne intalneam cu Alex Serghiuta, sa las geanta de voiaj la el (nu urcam cu troliul la Curmatura nu??) si sa ne ajute sa caram „materialul”😂😂😂. Pregatire mare Mon Cher, ca de odata prindeam si eu ziua de nastere acasa. Rucsacele in spate si hai la drum, ca asa ii sade bine calatorului, nu???

Am urcat pe ploaie, dar cui ii pasa?? Eram in al 9-lea cer de fericire, mergeam intr-un loc drag mie, ma intalneam cu prieteni dragi si aveam parte si de o zi serbata cum imi doream de mult, in munte la o cabana.IMG_0470

Plecam cum am zis de la Fantana lui Botorog pe ploaie si hai incet, incet cu rucsacele grele in spate. De aveam acolo material de basca de blugi, pentru invitati 😂😂😂 si ajungem si la cabana, unde „paznicul” ne intampina ca de obicei gudurandu-se pe langa noi.

Seara ne-am odihnit, ca de trebuia, eu eram de doua zile pe drum, schimba barci, avioane, masini, stat prin aeroporturi, tot tambalaul cand vii din coltul celalalt de lume 😂😂😂. Plus a doua zi pana se aduna gasca, aveam in gand sa urcam in creasta nu stateam la cabana, nu???

Dimineata, cand ne-am trezit, era o vreme superba, numai buna de drumetit. Asa ca hai sus . Am inceput urcarea din spatele cabanei, pe traseul Lehman cum ii zice (banda albastra)

Era vara, totul inflorit, verde, caldura ucigatoare din iulie si august nu apucase sa parjoleasca vegetatia, zumzet de albinute, tril de pasarele, nu aglomeratiea si poluarea din „civilizatie”, superb. Ce-ti puteai dori mai mult???

Am ajuns si in creasta usor, usor, dupa numeroase opriri sa admiram privelistea,

sa ne imbatam de mirosul proaspat si pur al naturii dupa ploaia de ieri. Un mic popas sa ne hidratam si mai departe ca aveam ceva de mers pana la Varful Ascutit unde ne-am propus sa ajungem.

Pentru cine stie si din prietenii mei marea majoritate stiu, Creasta Craiului e unul din cele mai frumoase trasee de la noi din tara si totodata si unul din cele mai solicitante si fizic si psihic. Ai de trecut lanturi, catari, descatari prin hornuri, treci pe stanca si sub tine sunt cateva sute de metri de hau. Adevarata adrenalina, dar totodata si frumos. Mai degraba las imaginile sa vorbeasca, cuvintele mele sunt de prisos.

Am ajuns si la Ascutit, dupa o mica patanie, ca de nu as fi eu daca nu pateam ceva. La trecerea pe cabluri, mi-a ramas bocancul in crapatura unde trebuia sa te sprijini, si pace sa mai iasa. Ramasesem atarnat ca Prometeu, numai ca eu nu am adus oamenilor focul, ci vin si palinca si trebuia sa fiu sarbatorit. Na belea Stefane ce faci acum?? Cu chiu cu vai si cu ajutorul lui Alex am reusit sa-l destepenesc si sa mergem mai departe. Ce ar fi fost petrecere fara sarbatorit?? 😂😂

Ne uitam cu jind in zare la Timbale si spre Varful La Om (Piscul Baciului), de pe Varful Ascutit, dar nu mai aveam timp. Trebuia sa coboram, ca de eram asteptat, nu?? 😃😂😁 Poza de rigoare si hai la drum.         IMG_0553

Coboram pe Padinele Frumoase pe grohotis, de-ti fugeau picioarele daca nu erai atent, si admiram frumusetea, maretia si salbaticia stancilor,

Cu mici pauze de odihna si contemplare.

Ajunsi la cabana, ne-am gasit cu invitatii, dragii de ei care ne asteptau. Ajunsesera de ceva timp si noi nu mai apaream. Au incercat sa dea de noi, dar cum semnal nu era, isi faceau griji micutii de ei ca le-am dat teapa. I-am facut sa vina sa vina si sarbatoritul nu a mai aparut 😂😂😂😂😂.

E si dai sarbatoreala, pana mai tarziu in seara. De atunci nu mi-am mai prins ziua de nastere acasa, tot pe mare si nici anul asta nu am nici o sansa, tot pe apa o sa fiu. Dar cu prima ocazie cand o sa fiu, promit sa repet aventura 😂😂😂. Am avut si tort multumita cabanierilor. Ce mai un adevarat rasfat.

Le multumesc inca odata prietenilor Mari Mari, Doina, Mircea Frone, Madalina, Daniela, Mihaela, Gica Ceaus, Alex Serghiuta, Ioana, Marian Nedelcu, si sa nu o uit pe Maya care ne-a insotit pe atatea trasee. dupa atatia ani, ca au facut efortul de a urca sa ma sarbatoreasca. (Cu unii din ei nu m-am mai vazut de atunci. Ori nu am fost eu in tara, ori cand am fost eu nu au putut ei sa vina la ture.) Nu e usor sa ajungi 1470 de metri altitudine pentru un pahar de sampanie si o bucata de tort 😂😂😂.IMG_0695

A doua zi pune iar rucsacele in spate si am purces spre casa, ca aveam o nunta, obligatie de familie. Din petrecere in petrecere😂😂😂😂.

Dupa nunta, dai periplu prin tara ca asa ii sade bine calatorului. Fagaras, Rodnei, Apuseni-Padis. Dar astea in alte povestiri, nu tot odata, cate un pic ca sa aveti ce citi tot anul 😂😂😂😂

Cabana Curmatura este accesibila tot timpul anului, iar cel mai usor se ajunge de la  Fantana lui Botorog, chiar la intrarea in Prapastiile Zarnestilor. Cam 3 ore de urcat lejer, cu poze cu admirat privelistea Craiului mai ales cand ajungi in Poiana Zanoaga.

Cam asta fost pe ziua de azi. Ramane sa ma gandesc maine ce poveste sa va spun. Ramaneti cu bine dragilor.

received_1017815384912881