Publicat pe Lasă un comentariu

Panama, San Blas

Ziua buna dragilor. Din nou vine weekendul si din nou va pregatiti de excursii nu? Care nu munceste, care munceste asta e inghite in sec si asteapta sa aibe liber. E si weekend prelungit acum. Vine 1 Mai muncitoresc. Si daca tot e minivacanta de 1 Mai nu uitati ca la Costinesti, in White Horse are loc editia a doua Cantece de Munte la Mare pe 30 aprilie incepand cu ora 5 dupa amiaza. Mergeti sa ascultati o muzica de calitate, si sa va transportati intr-o atmosfera de cabana la malul marii.28700962_10157417742088298_7688197142515860076_o

Totusi sa trecem la oile noastre. Va spuneam ca mai aveam sa va povestesc din excursia noastra in  Panama despre San Blas si spuneam ca a fost cireasa de pe tort din acest concediu. V-am povestit despre croaziera pe Canalul Panama, despre Revelion si Isla Grande.

De ce spun ca San Blas a fost cireasa de pe tort? Incercati sa va inchipuiti ca sunteti in mijlocul oceanului, pe o insulita, cu cativa palmieri, sa auzi doar glasul oceanului si cantecul pasarelelor sau vaietul pescarusilor. Cam asta traiesti in San Blas. O sa detailez mai jos, dupa ce „ajung in arhipeleag” din nou. De data asta numai prin amintiri.IMG_8891

Poate va intrebati ce e San Blas sau Kuna Yala cum e numit de indigeni? Un teritoriu autonom din Republica Panama. Si-a castigat autonomia politica fata de republica dupa revolutia din 1925. De atunci Guvernul panamez nu se amesteca in „treburile” lor. Au propriele legi, propriu guvern (Sfatul Batranilor), granita, etc.DSCN0557DSCN0554

Cine populeaza aceste insulite? Nativii Kuna, un trib care asa cum va spuneam mai sus, au propriele legi, norme si valori, ce tin la cultura lor, care e total diferita de cea panameza.

Avand autonomie, fata de centru pot controla turismul in arhipeleag, astfel incat sa nu „dauneze” stilului lor de viata si culturii lor. Sa nu credeti ca accepta zeci sau sute de mii de turisti, nu. Au tot timpul controlul, astfel incat asa cum am zis, turismul in masa sa nu le afecteze stilul de trai. Noi am vrut sa mergem imediat dupa Revelion si nu am putut, pentru ca autoritatile lor au zis ca toate locurile disponibile sunt deja ocupate si nu mai primesc sa nu se aglomereze.

Le place sa traiasca in liniste, in comuniune cu natura. Nu vezi nimic modern pe insulitele alea. Singurele rabaturi facute modernismului sunt barcile cu motor, panourile solare pentru electricitate, si faptul ca folosesc totusi haine si nu mai poarta frunza in fata.

De ce sa mergi in San Blas? Inchipuiti-va din nou un peisaj ca in nuvela Robinson Crusoe. IMG_8920Sa te cazezi in bungalow construit din frunze de cocotier pe malul oceanului,DSC07253sa stai pe nisipul fin si alb,20180102_10523120180102_105055 la umbra unui palmier si sa sorbi dintr-o nuca de cocos.20180102_11270620180102_112626

Sa faci o baie in apele calde a Oceanului Atlantic,

20180102_10565020180102_10545520180102_105858

sau numai sa lenevesti, sa auzi sunetul valurilor, sa admiri natura si sa uiti de toate grijile cotidiene. Sa te transporti intr-o alta lume.

 

O lume a linistii si a pacii.

 

Nu am cuvinte sa descriu ce am trait acolo. Ne parea rau ca nu mai aveam timp sa stam o seara pe una din insulele alea, sa simtim intr-adevar cum e sa traiesti rupt de „civilizatie”. Pot spune dupa ce am vizitat aceste insule, ca Paradisul exista si e pe Pamant, nu undeva in ceruri.

IMG_8931

Tot aici poti servi si o masa traditional Kuna, pe baza de ce credeti oare? Peste si fructe de mare, (care le culeg din apele din jur) asezonat cu orez, legume si cu traditionalul patacones.20180102_123054

Gasesti si o bere sa stingi iuteala sosului salsa si sa te racoresti.

Ce mai raiul pe Pamant cum am zis. San Blas ramane un loc in care voi face tot posibilul sa mai ajung si sa stau cateva nopti pe insulite, nu doar asa ca acum in trecere.

Dupa ce am servit masa, hop din nou in barca, 20180102_09544520180102_095422

si am fost dusi spre o destinatie surpriza. O insula scufundata in mijocul oceanului, ce a format o piscina naturala. Ganditi-va in jurul tau numai apa, intinderea oceanului, punctata ici si colo cu cate un atol cu un palmier doi pe el si tu sa faci baie acolo. De vis nu??

Puteai face scufundari in apa mica pana la brau sa admiri pestisori sau stelute de mare.

Dupa baia in „piscina”, am mai vizitat o insulita, unde tot asa am lenevit un pic pe sub palmieri, sedinte foto (fetele mai ales),

dupa care cu parere de rau ne despartim de acest mic colt de rai si ne indreptam spre Panama City, sa ne facem bagajele si a doua zi noi doi sa o punem pe drumul de intoarcere spre casa.

Am fost in multe locuri in lumea asta si in tara, dar San Blas e unul din putinele care m-au „impresionat’, care mi-au inspirat liniste si pace. Un loc unde ti-ai dori sa revii, numai pentru a te deconecta. Sa stai rupt de tot si de toate, sa nu te gandesti la nimic, si sa asculti timpul cum trece.IMG_8917

Ce a fost frumos s-a terminat (doar nu voiat sa tina o vesnicie nu?), inapoi la oile noastre din tara. Ne despartim cu parere de rau de familia Costandache, cu promisiunea sa ne revedem in tara (ceea ce s-a si intamplat), si back in Romania, cu o mica escala in Istambul, unde daca zburati cu Turkish Airline si aveti escala mai mare de 6 ore va asigura o excursie in oras gratuit. Plimbare cu ghid, masa la un restaurant foarte frumos. Si nu doi covrigi si o cana de apa, ci masa in toata regula cu doua feluri si desert.

Ce credeti ca am stat linistiti cand am ajuns acasa? Nuu, am lasat bagajul de Panama, baga repede cateva lucruri in rucsace si „hit the road Jack”. Unde? Ce mai intrebati, direct spre munte. O tura scurta si faina pe Valea Nerei si un pic pe Valea Cernei.

Dar asta urmeaza sa va povestesc de maine sau cand o sa am timp, functie de cat de incarcat sunt aici la munca.

Pana atunci la buna vedere dragilor, sa aveti o minivacanta faina si nu uitati de Cantece de Munte la Mare editia a doua la White Horse in Costinesti pe 30 aprilie.

received_1017815384912881

Anunțuri publicitare
Publicat pe Un comentariu

De Revelion in Panama

Salutare dragilor, sunteti bine? Nu va doare capul de la ce balarii indrug eu aici? Ei daca nu hai sa continui cu vacanta din Panama. V-am povestit ce am facut primele doua zile. Deasemenea v-am povestit si despre plimbarea prin ecluze si pe canal. Acum e timpul sa va povestesc cum am petrecut de Revelion si cum ne-am „dres” a doua zi pe 1 ianuarie.

De ajunul Revelionului, 31 decembrie, am hotarat noi sa stam „linistiti’ prin oras. Ceva cumparaturi cum am zis, sa nu mergem in pantaloni scurti si tricouri la petrecerea de an nou. O vizita in Casco Viejo (Orasul Vechi), si odihna dupa amiaza ca seara sa fim in forma nu?20171231_223740

Shoppingul imediat l-am terminat. Am gasit un magazinas langa noi acolo si ne-a scuturat de bani in doi timpi si trei miscari, nici nu am avut timp sa zicem La Multi Ani.

Plecam spre Casco Viejo cu un taxiu, care se gasesc la orice colt de strada si te clacsoneaza peste tot doar, doar il iei pe el. Mare grija trebuie sa aveti, pentru ca nu au ceasuri, si se merge la tocmeala functie de distanta.

Ei, cand ne-am urcat in taxiul asta din fata hotelului, nu am intrebat cat ne ia pana acolo. Eu stiam daca am mai fost cu doua seri inainte ca e 5 dolari. Bun bazat urcam, ne dam in barfa cu taximetristul care ne intreaba daca am mai fost in Panama. Domnul Cristi statea in fata, ii zice taximetristului ca nu, prima data. Gata baiatul pus pe capatuiala, daca eu nu am raspuns nimic si am stat in spate mut, ce a zis; „Ii ard pe fraierii astia”. Ajungem la destinatie, si ne cere 25 de dolari. Am luat foc instantaneu, si dai cearta cu el in spaniola. Ii spuneam ca e cursa 5 dolari, el nu ca am fost 4 persoane. Am zis ca ma doare in parti de cate persoane, atat costa cursa, ca am mai fost si nu sunt prima data in Panama, si ca chem politia, care era chiar langa masina. Cand a vazut smecherasul ca benganesc si spaniola si il amenint cu politia, (de care chiar au frica) a lasat ciocul mic, a luat bacnota de 5 dolari, si pe aici ti-e drumul nene. Cred ca ce a fost la gura lui, dar nu ma lasam inselat de un parlit de taximetrist.

Casco Viejo sau Old Quarter, a fost construit dupa ce Panama City a fost pradat de pirati (Henry Morgan) in 1671. Constructia a fost inceputa in urmatorul an si a fost inaugurat in 1673. Construit pe o peninsula complet izolat de mare de un sistem de ziduri de aparare, astazi este inclus pe lista de siteuri World Heritage (Wikipedia).20171231_125431

Marea majoritate a cladirilor sunt renovate, dar mai sunt lasate si cateva ruine, pentru a transporta parca inapoi, in acele timpuri. Te facea sa vezi cu ochii deschisi, forfota de pe stradutele inguste acum modernizate si pline de taxiuri. Parca iti inchipuiai in locul taxiurilor, calesti si carute incarcate cu fel de fel de baloti cu mirodenii sau cafea, la mare cautare in acele timpuri in Europa. Vedeai forfota strazii, magazinele actuale de suveniruri ti le inchipuiai cum aratau atunci, cu proprietarul in fata imbiindu-te sa cumperi de la el. Iti inchipuiai cum se plimbau cei de vita nobila la brat cu sotiile sau amantele, (era la moda atunci..) oprindu-se la una din terasele care sunt peste tot acum si banuiesc ca si atunci (e o afacere care nu moare nicodata) sa serveasca o cana de vin, sau o bautura racoritoare, sau o cafea (in ziua de azi bem bere).

Si ca in fiecare zi dupa amiaza a venit si ploaia. Pai daca a venit, noi ce puteam sa facem decat sa ne refugiem sub o umbrela pe o terasa si sa asteptam sa treaca. Si ca sa nu stam pe uscat, am luat si cate o bere doua. Mai mare chin pe fatuca care servea ca era nevoita sa iasa prin ploaie sa aduca insetatilor sticlele pline. Ne faceam incalzirea pentru seara ce se apropia.

Am stat noi ce am stat, dar la un moment dat s-a oprit si ploaia si hai la trap sa nu ne prinda alta. Privelistea peste Golful Panama dupa ploaie era extraordinara. Orasul nou cu zgarie norii invaluiti de nori. Aerul se mai racorise si se mai primenise dupa acea rapaiala, mai mare dragul sa te plimbi si sa admiri.

Eii, plimbat, plimbat dar trebuia sa ne si odihnim un pic, pentru ca ne astepta o seara ‘grea” si vreau sa spun ca chiar a fost „grea”. Asa ca oprim un taxi, de data asta am facut pretul de la inceput si fuguta la hotel sa ne pregatim pentru seara dintre ani.

Dupa un pic de odihna, ne adunam de-a fir a par in restaurant, unde incepe „Fiesta”. Si ca la orice petrecere, mancare, bautura, muzica, antren si glume cat mai multe. Pe pliantul hotelului, scria ca va fi open bar 2 ore la alegerea clientului. Noi fiind baieti descurcareti, am tras o fatuca care servea pe langa noi, si i-am facut semn sa stea aprope  si sa faca refill la pahare tot timpul cand le vede goale, sa uite de alea doua ore. A inteles fatuca ca ii iese si ei ceva, si vreau sa spun ca nu prea am avut pauze intre paharele cu gin, vin, rom, etc ce se mai servea pe acolo.

Am mers la 12 noaptea pe faleza sa admiram focurile de artificii, dar am fost dezamagiti. Ne asteptam sa se traga si sa fie frumos de la palatul presedindelui, de peste golf, din Casco Viejo, sau de pe zgarie norii din jur sa fie o cascada de lumini si artificii. Slabut. In fine poate nu au vrut sa cheltuie prea multi bani sau frica de incendii. A fost ceva, dar nu cum ne-am asteptat. Incantarea mare a oferit-o o familie de ratoni care au iesit si ei sa celebreze trecerea in noul an pe faleza. Nu aveau nici o treaba sa fie speriati, stateau si ciuguleau ce le oferea lumea care se adunase acolo la fel ca noi in speranta ca vor vedea ceva deosebit.20171231_234212

20171231_23485820171231_234829

Intorsi la hotel, petrecerea s-a prelungit pana tarziu in noapte. Dupa ce s-a inchis la restaurant, in jur de ora 3 parca, am mai mers pe o terasa in apropiere unde lucru rar, se si putea fuma, si am lungit-o pana pe la 4 jumate. Asta ca sa simtim ca a fost seara de anul nou.

Totusi dimineata la 7 trebuia sa plecam in excursie in Isla Grande, unde urma sa ne refacem dupa seara „minune”, cu o baie in ocean si oarece beri reci.

La 6 dimineata, ca de obicei in concediu desteptarea, micul dejun si hai la drum. Primul lucru care i l-am spus fatucii care ne era ghida, un stop undeva la un peco sa iau o bere cat mai rece sa scot bataia cloputului Catedralei Neamului din cap. Numai ca o vad pe fatuca ca merge la portbagaj, deschide o lada frigorifica plina cu bere la gheata. Cat am iubit-o in momentul ala.IMG_8827

20180101_092013

O punem pe drum si oprim prima data la un vechi fort spaniol construit pentru a apara coasta de atacurile piratilor.

Ajungem si la debarcaderul de unde trebuia sa luam barca spre insula. Puhoi de lume. Localnici pregatiti ca si la noi cu lazi frigorifice, pline cu de toate. Gratare in spate, o cacofonie de sunete, muzica, tipete, etc. Atmosfera tipic latinoamericana.

Ne gandeam acum, unde ne va duce noi, cand am vazut puhoiul ala de lume? Deja imi parea rau ca nu am stat la hotel sa ma odihnesc. Dar avand in vedere banii care i-am platit, aveam intrare intr-un resort fain. Cu plaja curata, nu aglomerat, sezlonguri sub un cocotier, ce mai trai pe vatrai. Am rasuflat usurat cand am vazut unde mergem.20180101_131247

Plecam cu barca minune, ajungem, intram in resort, ne facem comozi, si relax toata ziua. Mai o baie in mare, mai o bere rece, mai o gluma, timpul a zburat, ca vantul nici nu stim cand s-a facut dupa amiaza, si incepuse sa roada sorichetele in stomac.

Ghida la inceput, ne-a intrebat daca dorim sa mancam la restaurantul din resort, sau vrem ceva local la o carciumioara undeva prin jungla aia din insula. Bineinteles ca am optat pentru varianta a doua, care parea mult mai atractiva decat un restaurant ca cel de la hotel. Voiam sa simtim intr-adevar toate aromele insulei sa vedem stilul lor de viata, plus ca observasem ca la astfel de terase totul era proaspat, si gustos.

Zis si facut. Ne punem in miscare, si ajungem pe un ponton de lemn sub o aplecatoare din frunze de cocotier, doua, trei mese acolo, undeva prin jungla aia pe malul apei.

Ne-am facut comozi dupa cum vedeti in filmare si in poze si am savurat, acele langustine si creveti, cu gandul la caltabosii si soriciul de acasa.

Mariuca mea, a avut de treaba cu niste papagali prin curtea lui mamaia care avea aplecatoarea aia. S-a certat un pic cu ei. A dat in mintea copiilor. Dupa o varsta cam asa se intampla nu? Nu radem ca toti ajungem acolo.

Eii si dupa toata aceasta aventura, se facu timpul sa ne indreptam spre „casele” noastre, adica spre hotel. Ne astepta un drum de 2 ore normal, dar datorita aglomeratiei, am facut cam vre-o 4. Am mers bara la bara cam la fel ca pe Valea Prahovei in weekend. Diferenta mare intre ele era doar stilul lor de a circula. Haotic, autobuze pline cu tineret, tepeni, de la rom si prafuri sau iarba trasa (daca nici acolo nu gasesti de astea apoi unde?)

Si ca sa nu plecam cu mana goala, fara macar un suvenir cat de mic, domnul Cristi a luat o nuca de cocos cu tot cu lastar, pe care a zis ca o planteaza in curte si mi-a promis ca la prima recolta voi avea si eu una. Cand o fi asta? Nu stiu, dar mi-am lasat barba sa creasca preventiv.

Cam asta a fost cu Revelionul si „refacerea” in Isla Grande dragilor. Ce sa va zic, stati aproape ca urmeaza si ultima povestioara despre Panama. Cireasa de pe tort; San Blas. Un loc de poveste, un loc in care oamenii traiesc fara nic un fel de tehnica a zilelor noastre. Refuza sa fie „moderni”. Nu le trebuie decat ceea ce le ofera natura. Si bravo lor. Ii vezi, sunt asa de linistiti si lipsiti de griji, ca ii invidiez. Dar asta de maine.

La buna vedere.

received_1017815384912881

Publicat pe Lasă un comentariu

Croaziera pe Canalul Panama

Salutare lume draga. Azi se termina weekendul. Asta e, va pregatiti pentru o noua saptamana de munca si eu nu ma mai oftic cand va vad prin fel si fel de drumetii.

E si ca sa aveti ce face cand ajungeti acasa, am sa va povestesc in continuare cum am petrecut prin Panama. Dar de acum nu mai eram singuri. Cum va spuneam in povestea anterioara, intre timp au mai venit doua familii de romani. O familie din Bucuresti cu trei copii si culmea o familie din Constanta cu care am facut echipa la urmatoarele excursii.

Venisem din excursia la Insula Maimutelor si tribul Embera si ne-am oprit la locul de fumat, sa ne facem plinul de nicotina inainte de a urca in camera. Cum stateam noi acolo si discutam despre un fel de palarie indiana care o cumparasem ca suvenir, numai ca aud langa mine;”Nu se poate, aud si aici romaneste”. Ne-am intors si noi si am facut cunostinta, mirati ca totusi a mai ales cineva coltul ala de lume pentru vacanta de Revelion.  Cand am aflat ca mai este inca o familie, bucurie mare. Avem cu cine petrece romaneste si vreau sa spun ca chiar asa am facut.

Am mers momentan fiecare cu treaba lui. Ei doar ce ajunsesera si erau ca noi in prima zi, debusolati si obositi dupa atata zbor, ramanand sa ne gasim si sa vorbim ce facem.

Seara am decis sa luam cina in hotel ca sa ne intalnim si cu cealalta familie, care v-am spus erau din Constanta. Cristi si Mioara Constandache, doi oameni super, de viata si cu mult umor.20171230_094220

Stand de vorba, in restaurant ne intreaba ce program avem pentru a doua zi. Noi normal nu stabilisem nimic, voiam sa urc in camera sa intru pe net si sa aleg o excursie de acolo. Ei ne-au spus ca merg in croaziera pe Canal. Hai si noi, daca e. Chiar daca nu aveam rezervare, nu ne faceam probleme, pentru ca eram sigur ca e loc destul pe vaporasul cu care vom merge.DSC06809

Zis si facut dimineta desteptarea la 6:00, ca de eram in concediu nu?? Sa dormi la fel ca intr-o zi de munca pana la 7 sau mai tarziu, functie de program?? Nu nene ora de trezire 6:00 sau chiar 5:30, ca asa ii sade omului bine in vacanta. Ce am venit sa ne odihnim, am venit sa umblam.

Ne intalnim cu nenea de agentie, ii explicam problema, el zice cum sa nu, este loc. Banii jos, ochii la usa si sus pe vaporas, sa vedem maretul Canal. Nu ca nu-l vazusem, il traversasem de cateva ori cu ani in urma cand faceam voiaje prin America de Sud, dar atunci fiind implicat in manevra, cart, etc, nu ai timp sa observi, sa stai relaxat cu o bere in mana si sa admiri.20171230_093856

Cand a fost inaugurat Canalul Panama, in 1914, era (si de fapt inca este) una din cele mai mari realizari ingineresti ale lumii. Imaginati-va sa ridici o nava de sute de metri si zeci de mii de tone 26 de metri, de la nivelul oceanului Pacific, prin 3 ecluze Miraflores (ecluza dubla) si Pedro Miguel, dupa care sa o cobori cei 26 de metri prin celelalte trei ecluze la Gatun (Oceanul Atlantic). Deasemenea ganditi-va ca fiecare ecluza are un volum in jur de 100.000 de metri cubi de apa. Apa ce nu este pompata, ci este adusa prin gravitatie pentru a umple ecluza din lacul Gatun si golita tot prin gravitatie, in acelasi lac. Navele sunt ridicate si coborate in ecluze cu ajutorul unor micute locomotive electrice pe cremaliera „Mulles” (Catari). Navele mici, ca cea pe care eram noi si yachturile nu folosesc acele locomotive.

IMG_8808DSCN0516

Excursia noastra incepea de la Pacific, din Golful Panama, trecem pe sub Bridge of AmericaDSCN0501

Continua prin ecluza dubla de la Miraflores,20171230_101630

urmand ecluza Pedro Miguel, unde lasam  Pacificul in urma si drumul nostru continua spre lacul Gatun, prin celebra Culebra Cut sau Gaillard Cut (12.4 km taiati in munte), unde trecem pe sub al doilea pod peste canal, Centennial Bridge si se termina la Gamboa, in lacul Gatun, de unde suntem ridicati de autocare si intorsi la hotel.

DSC06844

Scump, 120 de dolari de persoana, dar pana la urma merita, nu ajungi in fiecare zi in Panama. Cu toate ca daca stau sa ma gandesc in ziua de azi, ajungi mai repede in Panama decat daca as fi facut o excursie de la Constanta la Maramures. Spre Panama, am plecat seara si a doua zi la pranz am fost acolo. Ca sa merg la Maramures, plec de la Constanta dimineata, opresc pe seara undeva la jumate, ca soselele noastre nu-ti permit sa faci drumul dintr-o bucata, si ajung a doua zi pe seara. Si nu sunt decat 1000 de km.

Pe seara, am iesit din nou in piata de peste, cu familia Constandache, unde am servit din nou o masa pe baza de peste si fructe de mare, cand acasa toata lumea gemea din cauza carnatilor, caltabosilor si altor produse specifice perioadei anului. Pot sa spun ca ne simteam mult mai bine decat daca ne imbuibam cu ce am enumerat mai sus.

20171230_192639

Ca sa incheiem ziua fain, am mai facut o plimbare pe faleza frumos luminata, in patru de data asta (noi eram ‘vechituri’ acolo, trebuia sa le aratam si celor noi sositi locurile nu?), unde am gasit un fel de pseudocaricaturist care chipurile ne-a facut cate o caricatura fiecaruia, contra cost bineinteles. Un desen de copil de clasa intaia, dar ‘for fun” si ca sa avem o amintire a acelei zile frumoase petrecute impreuna am zis de ce nu?DSC0692920171230_220235

Cam asta a fost dragilor, prima zi in patru prin Panama. Mai urmeaza cateva zile cu aventuri si pline de veselie, impreuna cu noii prieteni.

La buna vedere, si stati pe faza ca Va Urma…..

received_1017815384912881

Publicat pe Un comentariu

Prin Panama la cumpana dintre ani.

Salutare dragilor, sunteti in weekend si v-ati apucat de drumetit, sa-mi faceti mie care sunt blocat in mijlocul marii pe o bucata de fier in ciuda, nu??? Lasa ca-mi vine si mie randul si-mi scot parleala. O sa umblu hai-hui cat ati umblat voi weekendurile astea ce am lipsit de acasa.

received_10205979661983736

Dar pana atunci, dupa ce v-am povestit despre Penang si despre Langkawi hai sa incep intr-o ordine. Si incep cu aventurile din 2018, urmand sa merg inapoi cu anii. Pana acum v-am povestit aventurile noastre aleatoriu, sarind de la un an la altul. Malaiesti Palma del Mallorca,Ciucas TenerifeFagaras, etc. Nu le mai insir aici ca sa va plictisesc. Le puteti gasi pe toate si altele in afara de cele enumerate, pe site.

Ei si sa va povestesc cateva despre Panama. Cum am ajuns sa fac trecerea dintre ani acolo, si de ce.20171229_122528

Prin vara lui 2017, ii spun lui Mariuca mea,20171229_082614 ca trebuie sa ne gandim unde facem Craciunul si Revelionul, deoarece rezervarile incep sa se faca de acum, si sa gasim ceva intr-o zona faina. Aveam o propunere pentru Revelion sa inchiriem o vila in Bran sa mergem acolo si sa ne gospodarim singuri, dar Craciunul era in stand-by.

Unde nu o vad pe Mariuca ca se umfla in pene si zice ca ea vrea sa mearga undeva unde sa fie servita, nu sa stea sa faca mancare, spele vase, etc. Ii dau si eu dreptate pana la urma, toata ziua acasa, fa mancare, spala vase. Asa ca hai sa caut ceva cum doreste. Cazare, masa tot tacamul.

Si incepe si te uita pe internet. Daca nu aveam bretele la chiloti, cred ca ramaneam cu ei in vine. De ce? Pai sa va zic de preturi; Cam ce voiam noi, cazare, masa etc, era de la 450 de lei in sus de persoana pe zi ( am gasit si la 700). Plus ca puneau conditia sa fie grup minim de 4 familii sau unii cereau chiar 5 sau 6 familii. Facand un calcul numai la 450 pe zi, intrare incepand cu 23 decembrie sa zic si iesire pe 2 ianuarie, erau 10 zile ori 450 veneau 4500 de lei de cap de vita furajata. Mai bine de 1000 de euro. Acum am zis ca de, poate or avea cine stie ce meniu sofisticat de restaurant high class. Stiu eu; ceva fricassée de caion, confit de canard, sau mai stiu eu ce alt fonfleu. Atunci merita banii, chiar daca nu stii ce mananci, dar suna frumos, cand povestesti cuiva cum ai petrecut  de Craciun si de Revelion. Cand colo ce sa vezi, sorici, caltabosi, carnati, etc. Am stat eu si am gandit in prostia mea; cu banii astia care ii dau acolo, merg fain si-mi iau vre-o 3 sau 4 porci de aia crescuti bine si manc la cartabosi si toba tot anul de-mi sta limba pluta si mai fac si vre-o 30 de gratare cu toti prietenii mei.

Intre timp cum eram eu in febra cautarilor, primesc o oferta de la agentia de travel cu care imi fac eu vacantele: Revelion exotic in Panama, pret 935 de euro de persoana, mic dejun inclus, zbor cu Turkish Airline, etc, etc.

Am stat eu si am cugetat (mai fac si de astea), vorbesc cu Mariuca si…. hai sa mergem. Macar e alt continent, alta emisfera, daca tot dau un ban, dau pe altceva nu pe carnati si caltabosi care ii fac singur acasa.

Pe 26 decembrie, imbarcarea in avion de la Otopeni si Panama City „Here we come” dupa o escala in Istambul si inca una in Bogota.20171228_175540

Ca de inceput trebuie sa va spun ca daca mergeti in Panama, sa aveti portofelul pregatit bine, sau cardurile cu suficienti bani pe el. De ce spun asta? Pentru ca excursiile sunt foarte scumpe. Pleaca de la 120 de dolari de persoana cam orice excursie. Daca stai in Panama City si vrei sa faci canalul, 120 de dolari de persoana am platit noi, San Blas, 120, si cam orice tura in jurul sumei astea se invarte, la orice agentie de voiaj,(care pot sa spun ca sunt foarte rare sau orice site pe net) si ca sa va convingeti, aruncati un ochi aici sau aici

Un alt lucru care trebuie sa-l stiti despre Panama, e ca nu se fumeaza pe nicaieri in spatiile publice. Nici macar pe terase la restaurant sau in parcuri. Deci fumatorii ca mine au viata grea.

Nu am luat nici o excursie de pe internet, vazand preturile, am zis ca ajungem acolo si gasim ca si in alte parti agentii de turism la fata locului si iesim mai ieftin. Da de unde. Am ajuns noi, obositi dupa atatea ore de zbor, plus diferenta de fus orar, facem cazarea la hotel, si hai sa iesim sa cautam sa ne aranjam turele.

Cauta agentie de turism, nada. Una singura cu aceleasi preturi ca pe net. Ma bag in vorba pe o terasa cu un american (ei sunt ca acasa acolo), si-l intreb de excursii. Imi explica el, face rost de o harta si ma sfatuieste sa intreb la receptie ca hotelurile mai colaboreaza cu ghizi.

Zis si facut. Ajung la hotel, vorbesc, vine un baietas, ne tocmim acolo la pret, ii spun ce vreau sa vad, el zice OK, si ramane pe a doua zi dimineata sa ne intalnim sa mergem spre Anton Valey si si Hidden Cascade, doua din obiectivele care voiam sa le vad.

Mai bine luam excursia de pe net. „Ghidul” habar nu avea ce si cum, plus engleza lui era mai mult gimnastica. Noroc ca o rup binisor pe spaniola, batand atatia ani America de Sud si Spania am invatat cate ceva. I-am aratat pe net ce voiam sa vad, dar el nu avea nici un chef de asa ceva si nici idee pe unde se afla acea belvedere sau acea Hidden Cascade. Ne-a dus la un fel de gradina zoologica, unde animalele erau tinute in niste custi mici si stramte mai mare chinul. Singurul lucru ce mi-a placut acolo, florile care le-am fotografiat si eu.

Totusi din acel parc zoo puteai admira frumos muntii si jungla aflata in imediata vecinatate.20171228_10214820171228_102118

Ma cam dezamagise cand am vazut ca nu stie, sau nu vrea sa ne duca unde voiam eu sa ajung. Pana la urma a inteles el despre ce e vorba, am mers spre masina, (mai ales ca ma intristase cand am vazut in ce conditii erau tinute animalele acolo) si am plecat in munte.

Nu pot sa zic ca am facut mare traseu, am urcat pe un fel de sa in jur la 10 minute, unde se deschidea o frumoasa panorama a vaii, si vedeai si muntii din jur invaluiti in nori (de fapt a si plouat. Si acolo cand ploua, chiar ploua)20171228_135330

20171228_135302

Si cam asta a fost Anton Valey. Nu am urcat pe Indianul Adormit, doar un pic la acea belvedere si hai la urmatorul obiectiv; cascada, care s-a dovedit a nu fi Hidden Cascade ci El Chorro Macho Cascade.

Frumoasa, mai ales ca e bagata in jungla, se poate face si tiroliana cine vrea deasupra ei. Se ajunge relativ usor la ea, poteca fiind amenajata. De acolo in sus poti urca deasupra cascadei, pe o carare in genul cararilor de la noi din munti. Am urcat un pic dar nu am ajuns pana deasupra, poteca era foarte umeda si alunecoasa din cauza ploilor. Si chiar am avut noroc ca nu am insistat ca imediat ce am iesit de la cascada, a inceput o ploaie de aia tropicala, daca ma prindea sus, nu stiu cum coboram.20171228_112923

20171228_111708

Cat de cat multumit, ca totusi, am reusit sa vedem ceva din ce mi-am propus, back to Panama City. O calatorie de vre-o 3 ore cu masina pe autostrada. De asta ziceam ca obiectivele sunt departe, si nu ai altfel cum decat sa iei excursii. Ca sa inchiriezi masina, stilul sud american de circulat e cam haotic, si e destul de riscant. Transportul in comun se face cu autobuze cum ati vazut prin filme, si deasememnea nu-ti inspira incredere, mai ales ca circula prin anumite zone unde ti se recomanda sa nu calci ca turist.DSC07103 Nu de altceva iesi de acolo dezbracat. Asa in zonele turistice, in centru, nu ai treaba. E luminat, politie peste tot si te simti in siguranta, dar prin favelas e bine sa nu te bagi.

A doua zi si ultima cu baietasul asta am plecat spre Insula Maimutelor, Tribul Embera si Soberania National Parc.

Insula Maimutelor este localizata in lacul Gatun, lac ce alimenteaza ecluzele canalului. Lacul este componenta a canalului Panama, si s-a format prin inundarea Vaii Chagres, strabatuta de raul cu acelasi nume, prin construirea barajului Gatun, intre 1907-1913 (Wikipedia)

Am putut admira doar 2 specii de maimute din cele patru care au habitatul pe aceasta insula. Maimutele capucin care precum stiti sunt niste hoate si maimutele tamarin.  Nu am reusit sa vedem nici un exemplar din celelate doua specii; maimuta paianjen si maimuta urlatoare.

Chiar daca nu am reusit sa vedem toate speciile am fost incantati de giumbuslucurile, si viteza maimutei capucin care veneau si-ti furau bucata de banana din mana.

Micutele maimute tamarin in schimb sunt mai sfioase, nu se reped chiar asa ca hoatele de capucin. Intai studiaza, si abia dupa aia se apropie incet, incet sa ia bucatica de banana sau papaia ce i-o oferi. Aceasta specie traieste doar in Panama si Columbia si este cea mai mica specie de maimute din America Centrala.

Terminam cu excursia la Insula maimutelor, fiind rasplatiti ca bonus la sfarsit cu admirarea unei iguane, catarata undeva pe o creanga, si asa de bine camuflata in decor ca abia iti dadeai seama ca e un animal,20171229_085336

Si ne indreptam printr-o ploaie cum numai prin zonele tropicale si ecuatoriale poate sa cada, prin lac pe langa vapoare spre salasul indienilor Embera.

20171229_09430320171229_095101

Indienii Embera sunt poporul indigen ce traia inainte de venirea spaniolilor in Panama si Columbia. Actual in Panama mai sunt in jur de 30000 din aceasta populatie (Wikipedia). Locuiesc si traiesc inca traditional si-si pastreaza cultura lor veche de mii de ani.

Adevarul ca e fascinant pentru cineva ca noi, obisnuiti cu confortul, tehnica si viata din secolul 21 sa vada si sa interactioneze cu un grup de oameni ce inca traiesc sa zic asa ca in Evul Mediu. Fara electricitate, fara internet, televiziune, sau imbracati dupa ultima moda. Traiesc simplu in comuniune cu natura. Natura le ofera tot ce le trebuie, si nu abuzeaza de ea. Am avea multe de invatat de la aceste triburi ce inca mai exista prin junglele Americii de Sud si Centrale. Lumea „civilizata” ii considera salbatici, dar eu zic ca sunt de o mie de ori mai civilizati, ca un asa zis om modern care pe unde trece lasa doar dezastru, poluare, defrisari,etc. Dar mai bine las imaginile si filmuletele sa vorbeasca.

Terminand si cu vizita la acest trib cu oameni minunati si simpli, ne indreptam spre Soberania National Park. Amplasat pe malurile raului Chagres, este renumit pentru abundenta speciilor de pasari. In jur la 525 de specii de pasari traiesc in acest parc.

Am tot cascat ochii, dar nu am reusit sa vedem prea multe, iar cele care le-am vazut nu am apucat sa le fotografiem, dispareau imediat in jungla deasa. Oricum fain a fost ca am facut o plimbare in natura, poteca fiind foarte bine amenajata, printre fel de fel de arbusti, copaci tropicali si liane. Frumos, racoros fata de caldura din oras. In plus e si o cascada frumos amenajata cu loc de picnic si un foisor sa te adapostesti in caz de ploaie. 20171229_110310

20171229_111319

Uitev asa a trecut si a doua zi, care inca nu se terminase. Seara am mers in piata lor de peste, unde puteai sa servesti si masa. Masa bazata pe peste si fructe de mare proaspete si atmosfera stilul latino-american, muzica la maxim si fiesta. Asta mi-a placut intotdeauna in America Latina, dupa o zi de trabajo, seara toata lumea iese la terase, muzica cat mai tare, mananca si se distreaza de la mic la mare. Uita de grijile de peste zi, prin muzica si dans.

Dupa masa, o plimbare pe faleza luminata si gatita de sarbatori, de unde puteai admira zgarie norii luminati si ei cu fel de fel jocuri de lumini. Venea Anul nou nu? Si latinoamericanii stiu sa se pregateasca si sa celebreze; „Fiesta si trabajo no”

20171228_201814

20171228_200346

Cam asta a fost pentru primele doua doua zile in Panama. Ar mai fi o vizita la un mall, cel mai mare al lor, 1500 de magazine, dar nu ai ce sa povestesti. Mall, am iesit de acolo in mai putin de o ora mai obosit decat daca as fi facut o tura de 12 ore in munte cu rucsac mare in spate. Cacofonie, muzica la maxim, peste tot, aglomerat ca era sezonul reducerilor. Intrasem sa caut ceva de imbracat pentru seara de Revelion, care o petreceam la restaurantul din hotel. Noi de acasa am plecat doar cu hainute de vara si de excursie, cu gandul ca o sa cumparam de aici, un pantalon, rochita si ce mai trebuia pentru ocazii festive. Pana la urma am fos la niste magazine mai micute in vecinatatea hotelului si ne-am luat ce a trebuit.

Ce sa va mai zic dragilor, weekend fain sa aveti, cat mai multe drumetii si plimbari. Ramane sa continui cu vacanta in Panama, unde surpriza, ni s-au mai alaturat doua familii de romani.

La buna vedere.

received_1017815384912881