Publicat pe Un comentariu

Madeira Insula Primaverii. Plimbari.

Salutare dragilor. Sunteti gata pentru inca o poveste despre Madeira, Insula Primaverii, sau Insula Florilor?

Va promit ca nu va tin mult. O sa grupez ultimele trei zile in aceasta povestire, ca sa termin repede, sa nu va plictisesc si sa ma intorc cu povestile pe meleagurile noastre dragi.

Dupa ce am facut traseul de la Arieiro la Ruivo, plus ne-am facut damblaua si cu levadele, nu mai zic de excursia la Cabo San Lorenzo, am zis noi ca ultimele zile, sa mergem tot asa de-a lungul si de-a latul insulei, sa incercam sa cunoastem cat mai mult din traditii, oameni. De regula cand merg intr-o excursie, sau cand ajung cu nava intr-o tara, caut sa interactionez cu localnicii, sa cunosc cat mai mult despre ei. Traditii, obiceiuri,etc. Nu asa numai turistic, cateva poze si vai ce fain a fost, dar nu afli nimic din cultura lor, obiceiurile lor.

Dar sa trecem la actiune. Ca de obicei, in orice insula sau eu stiu, statiune la malul marii, Mariuca mea vrea o croaziera pe mare.IMG_8285 Ma omoara cu asta, dar nu ma pot intelege cu ea si pace. Are si ea o boala cu vapoarele astea de care eu sunt satul. Eii si ca sa fie treaba faina, in portul turistic, era acostata o replica a unei corabii de pirati. IMG_8391Numai cand a vazut-o, direct cu aia mergem. Ce sa fac? Am luat pozitia ghiocelului si am platit biletul pentru plimbarea pe mare. Sa va spun drept, au fost banii cei mai prost investiti intr-o excursie. Poate va intrebati de ce? Pai in afara de „farmecul” corabiei aleaia, a fost doar o plimbare asa pe apa. Nu tu un pic de atmosfera ca in Palma del Mallorca, nu tu o informatie despre ce vedeam la coasta ca in Tenerife, nimic. Echipajul era mut si posac. Nu mi-a placut deloc si abia asteptam sa ajung la mal. Nu recomand plimbarea cu corabia daca ajungeti in Madeira, mai bine luati plimbare cu catamaranul, unde ai si atmosfera, ti se ofera si informatii si e la aceeasi bani.

Ce sa fac si eu sa nu ma ia somnul? M-am pus pe fotografiat corabia, care ca si replica era foarte reusita. Singurul punct pro a acestei excursii.

Si o alta atractie a acestei corabii era un papagal, care il tineau legat de picior cu un lantisor, pe un suport ce caraia toata ziua si se certa cu toti care intrau sa-si ia bere, suc ,cafea ce aveau aia la baruletul lor.

Te invart cam 2 ore sa zic asa ca restul dureaza plecarea si acostarea, si ti-a luat 25 de euro parca de cap de vita furajata. Pleci de acolo mai tamaie decat ai venit. Nu ai idee pe unde ai fost ce ai vazut, doar ai mers pe apa cu corabia.

In fine terminam si cu excursia minune, ne intoarcem la mal si sa mergem sa mancam ceva, sa bem o bere, eu stiu sa luam ceva suveniruri.

Nu am discutat despre preturile de prin restaurante si magazine. In general preturile la supermarketuri, sa stiti ca sunt destul de apropiate de ale noastre. La restaurante in schimb un pic diferit. Daca mergi in zona sa zic asa „centrala”, unde sunt numai turisti, te costa o masa bine de tot. In schimb daca mergi mai in „spate” pe stradute in cartiere, o sa gasiti terase si restaurante micute si cochete, cu doua trei masute si oameni amabili. Acolo te costa o masa la jumate de pret, poate chiar mai jos decat ai plati la zona de lux. Automat am preferat variata terasa mica si cocheta decat cea de lux.20171021_12574620171021_123905 Am fost odata si la lux. Intr-adevar, mi-a gatit in fata pe piatra incinta un tuna steak, plus alte fonfleuri, dar si intristarea a venit pe masura. (vad ca filmarea e invers.)

Ne mai plimbam prin centrul din Funchal si bineinteles poze la fel de fel de floricele, fiind clima tropicala erau din abundenta si care mai de care mai frumoase.

Seara o incheiem la un restaurant cu mancare specifica si cu un spectacol de muzica si dans traditional madeirez. Daca vizionati filmuletul, o sa vedeti ca aduce cu muzica noastra.

Urmatoarea zi ne-o petrecem vizitand satul Santana. Un sat traditional madeirez, cu casute micute, cochete, vopsite in alb rosu si albastru, cam la fel cum sunt casutele lipovenilor de la noi. Frumusel. Aveau si magazine de fel de fel de suveniruri in casutele astea, dar preturile pe masura unei zone turistice renumita.

Efectiv umblam ziua aia tranca prin toata insula. Ne oprim la o pasarela de sticla deasupra stancilor la Cabo Girao. Ametitor sa stai pe sticla aia si sa vezi in jos cateva sute de metri de hau. Eu nu am putut, m-am retras. Mariuca in schimb nu a avut nci o taina.

Urmatoarea oprire e la o telegondola,

care te cobora de pe stancile alea pana jos pe plaja, unde era o plantatie cu fel de fel de fructe tropicale si bineinteles un restaurant dragut, la malul oceanului, unde puteai servi pranzul la un pret moderat zic eu, avand in vedere locatia si privelistea.

A fost o zi plina si relaxanta, care ne-o doream, avand in vedere ca toate celelalte zile ne-am tot trezit dimineata si am facut ceva trasee, destul de lungi si cat de cat solicitante.

Duminica era ultima zi in Madeira si eram invitati prin intermediul prietenilor din Moldova care ni i-am facut, la un localnic acasa, la un gratar. Numai bine sa interactionezi nu?
Mi-a placut enorm. Omul avea casa undeva in padure, in jurul lui pe o raza sa zic de un kilometru nu era alta locuinta, doar padure. Casa era construita cumva in stanca pe niste piloni sanatosi si era mare tare. Avea ditamai gradina, ciupercarie, vie si pana in vale te coborai cu funicularul. Belea ce mai. Plus ca el si sotia lui, niste oameni de viata si populari. Ce sa zic am petrecut o zi minunata. O zi ca de sfarsit de vacanta.

Dragilor, cam asta a fost cu Madeira. A doua zi dimineata, mare lucru nu am facut. Am iesit la o plimbare de adio, pe faleza de langa hotel, imbarcarea in masina si drumul spre aeroport.

Ne desparteam cu parere de rau de aceasta bijuterie a Atlanticului, promitand ca vom mai reveni, fiind atatea locuri care mai erau explorat si nu am avut timp sa o facem, dar multumiti totusi si cu cat am vazut.

La buna vedere dragilor si stati pe faza ca ma intorc la povesti despre frumoasele noastre plaiuri.

received_1017815384912881

 

 

Anunțuri publicitare
Publicat pe Lasă un comentariu

Madeira Insula Primaverii. De la Pico Do Arieiro la Pico Ruivo.

Salutare dragilor. Gata pentru o noua poveste? Azi e timpul „sa facem” traseul de la Pico do Arieiro la Pico Ruivo.  Cel mai inalte varfuri de pe insula Madeira.

In comparatie cu Tenerife cu al lui Teide de 3718 metri, astea doua sunt niste puiuti ca inaltime. Dar totusi cu toata inaltimea lor mica, traseul dintre ele e fantastic, si mult mai greu decat urcarea pe Teide.

Pico do Arieiro are 1818 metri si este al treilea ca inaltime din Madeira, iar Pico Ruivo este cel mai inalt cu cei 1861 de metri a lui. Nici 2000 de metri daca stati sa va ganditi, dar traseul dintre ele e o combinatie, de vai, horrnuri, brane si custuri. Cum spuneam faptul ca esti in mijlocul oceanului, traseul te poarta cate odata efectiv printre nori.

Initial plecasem de la hotel cu alt plan, pentru ca vazusem pe siteurile meteo, ca nu o sa fie vreme buna de urcat, dar ca de obicei si cei de la meteo mai gresesc. In drum spre Santana, un satuc traditional, am vazut ca sus pe creste era senin, ici colo cate un norulet pufos. Cum aveam tot echipamentul in masina, nu am mai stat la discutie. Repede sa profitam de vremea buna pe moment, sa putem face traseul, care era dat ca durata in jur la 3 ore. Durata oficiala, si sa mergi ca migul pe crestele alea, fara poze si fara admirat. Normal, noua ne-a luat cam 5 ore, incet, fara graba. A si nu mai pun ca fiind soare si senin, era full pe traseu. Lume ca la balamuc, ziceai ca esti pe platou la Babele, intr-o zi de vara. Acum numai stateam sa fac fite ca e asa de multa lume, dai inainte ca nu se stie cand vom mai avea ocazia sa-l facem cu vremea aia schimbatoare pe sus.

Traseul poate fi facut din ambele parti, atat de la Ruivo cat si de la Arieiro. Noi am inceput de la Arieiro, spre Ruivo, urmand sa ne intoarcem dupa masina cu un taxi. Nea Vasile, nu a putut veni in ziua aia cu noi, asa ca nu aveam cum sa ducem masina in capatul celalalt.

Ce sa va spun, despre aceasta „plimbare”.Cum spuneam si mai sus, extraordinara. Poteca te poarta prin fel de fel de hauri, pe deasupra crestelor semete si ascutite, marturie a  eruptiilor vulcanice si a framantarilor din interiorul pamantului. Stateam si priveam si incercam sa-mi inchipui atmosfera de acum milioane de ani cand insula asta s-a format iesind din mare in urma teluricelor forte dezlantuite a Pamantului.

Va spuneam mai sus ca traseul te poarta pe brane, prin hornuri si de-a lungul crestei. O combinatie Crai-Bucegi-Fagaras, dar sunt asigurate si daca vedeti in unele locuri, chiar au un fel de pavaj. Piatra plata asternuta pe carare. Nu mai spun de tunele, cabluri, balustrazi si chiar scari metalice amenajate ca sa poata trece turistii in siguranta.IMG_8117

Va spuneam ca am preferat sa ne facem noi singuri traseul, decat sa luam o excursie organizata cu ghid, asta si in urma experientei avuta in Tenerife pe Teide, cand am fost „fugariti” la propriu. Si mi s-a confirmat asta si acum. Pe traseu, cum va spuneam era multa lume. Care pe cont propriu ca noi, care in grupuri cu ghizi. Am vazut un grup cu un ghid, care ii fugarea si tipa la bietii turisti de ziceai ca sunt copii de scoala. Inclusiv alti ghizi cu alte grupuri s-au luat de el. Facea instructie cu ei. „Aici stop 5 minute, Beti apa, Gata nu mai beti apa, Hai mai repede, ce stati,etc”. Aoleu, daca eu plateam si sa ma ia unul de asta cu asa ceva il aruncam din creasta. Saracii turistii aia stateau si nu ziceau nimic, plus ca aratau speriati de bombe. Cred ca nu o sa le mai trebuiasca drumetie cate zile or avea, sau o sa faca pe cont propriu ca si noi. Chiar am avut o discutie cu figurantul. Facusem niste poze, pe un platou micut la peisaj si m-am asezat pe o piatra aprinzandu-mi o tigara (v-am spus ca am si viciul asta). Vine martafoiul la mine cu tupeu, ca de ce fumez pe munte. Ete sa mori tu, de capatul tigarii. M-a luat la trei pazeste pe un ton dictatorial, ca nu e bine ca sa sting tigara. Un puta verde cam la 30 de ani. I-am zis si eu sa dea cu praf de mers ca e verde in intersectie, m-am intors cu spatele la el si mi-am vazut de ale mele. A plecat bombanind, ca experienrta lui pe munte,ca nu stiu ce. Nu am tacut nici eu si l-am intrebat daca in afara de muntele ala a mai vazut vre-o unul, sau a urcat mai mult de 1800 de metri. Bineinteles ca nu. I-am mai zis vre-o doua de dulce si eu in engleza sa inteleaga si turistii din grupul lui si mi-am vazut de drum.

Incet, incet ajungem si la capatul traseului nostru. Pico Ruivo, 1861 de metri. Poposim acolo o buna bucata de vreme, aveam timp si voiam sa plece toate grupurile cu ghizi. Fiind in timp nu stateau ca noi sa caste gura. Repede doua, trei poze si „davai, davai”, vorba lui jumerica ala, „ghidul” facut la apelul bocancilor.

In sfarsit s-a eliberat, si am putut si noi sa facem poze ca lumea la peisaj si sa stam linistiti cum se zice, nu sufocati. Am petrecut cam trei sferturi de ora acolo pe varf bucurandu-ne de priveliste, pana cand deodata s-a pus o ceata densa si a inceput sa sufle un vant rece, semn de ploaie.

O luam si noi spre parcarea de la capatul traseului, in speranta ca vom gasi un taxi care sa ne duca pe muntele celalalt de unde am plecat. Aveam de coborat de la Ruivo, in Santana si de acolo urcat la Arieiro unde am lasat masina. Cam o ora de mers cu taxiul.

Ne gandeam sa nu dea vre-o ploaie de aia nebuneasca cu trasnete pe acolo pe sus, dar totusi, cand am vazut ca sunt adaposturi din loc in loc, nu ne-a mai fost asa teama. Erau adaposturi simple din piatra cu banci inauntru si atat. Nici nu-ti trebuie mai mult acolo, ca e cald. Doar sa ai unde sa te adapostesti.

Ajunsi in parcare, chiar am avut noroc. Era un taxi, care culmea venise cu un grup de romanasi (ne-am si intalnit cu ei pe traseu cand coboram), care ne-a ajutat. A dat telefon si ne-a venit si noua unul cu care am fost sa ne luam masina si am pornit multumiti si incantati de tura spre hotel.

Ei asa trecu si ziua asta. Am reusit sa facem tura care mi-o propusesem din tara. Nici nu plecam, prelungeam concediul, numai sa urc acolo.

Mai aveam doua zile pline si jumatate, pentru ca avionul era seara, deci puteam profita de dimineata din ziua plecarii sa mai umblam un pic pe faleza de la noi de la hotel.

La buna vedere dragilor si stati aproape ca

Va Urma…..

received_1017815384912881

 

Publicat pe Lasă un comentariu

Madeira Insula Primaverii. Sao Vicente Caves, Cabo San Lorenzo.

Salutare dragilor. Sunteti gata sa cititi si continuarea excursiei in Madeira? Oricum eu o scriu. Va spuneam ca dupa primele doua zile , ardeam de nerabdare sa fac traseul de la Arieiro la Ruivo, dar vremea ne juca feste. Jos la malul oceanului era bine soare, dar sus pe creste, cu toate ca au numai 1862 maxim (cel din urma), vremea isi facea de cap. Sa nu uitam ca eram in mijlocul oceanului si in zona aia se formeaza toate uraganele alea care se abat asupra coastei americane.

Urmaream siteurile de meteo si nu eram prea incantat de prognoza, asa ca am hotarat sa ne plimbam efectiv cu masina pe insula. Mergem sa exploram. Unde ne placea acolo ne opream. Avand masina era simplu.

Prietena noastra care ne-a inchiriat masina, ne-a recomandat sa mergem sa vizitam  o pestera vulcanica. Pestera Sao Vicente, formata in urma cu 890 de ani in urma unei eruptii vulcanice. Descoperita in 1885 de localnici si deschisa publicului prima data in 1996. In urma eruptiei, lava de la suprafata expusa temperaturilor mai joase s-a racit si s-a solidificat, in timp ce in interior ea a ramas lichida formand asa numitele „tuburi de lava”. Cu timpul nemaifiind eruptii si aceasta s-a racit, iar acele tuburi au format pestera actuala.

Amenjata foarte bine, iar la sfarsitul turului, aveai o prezentare foarte frumoasa a mecanismului eruptiilor formarii arhipeleagului, care sa nu uitam e vulcanic si a formarii pesterilor de genul asta.  Ce am gasit aici deosebit, fata de alta pestera de genul asta vizitata pe Etna? Cresteau si un fel de plante. In plus datorita infiltratiei apei de ploaie, era si un mic lac.

Terminam cu pestera si am pornit efectiv la plimbare in jurul insulei pe coasta, ne opream unde ni se parea mai frumos la malul oceanului, si stateam si admiram.

Am mers din nou un pic prin Porto Moniz, pentru ca inainte cu o zi, daca ploua nu am apucat sa ne plimbam ca lumea si sa admiram acea bucata de coasta si uite asa a trecut ziua, fara sa simtim.

Urmatoarea zi, dupa consultarea prognozei, dadea ceva mai bine pe sus. Asa ca hotaram sa incercam traseul de care va tot spun. Ne mai imprietenim cu inca cineva din Republica Moldova, Nea Vasile, care s-a oferit sa vina cu noi sa ne fie ca un fel de ghid. Nu urca cu noi pe traseu, ca era in varsta, dar a zis ca vine si conduce el, cunoscand bine insula, iar dupa ce o luam noi pe traseu, el merge in capatul celalalt al traseului si ne asteapta acolo cu masina.

Zis si facut, numai ca sus cand am ajuns, era o ceata densa si incepuse si un fel de ploaie mocaneasca, plus un vant de te taia peste tot. Nu era de mers. Era periculos, pentru ca o sa vedeti cum e traseul cand o sa scriu si povestea aia. Va mai las un pic sa mai mocniti. Rabdare si tutun dragilor, care fumati. Care nu, bomboane.20171019_100644

Hotaram sa coboram de pe munte si sa mergem pe levade din nou. Numai ca si mai jos tot ploios. Voiam sa facem Levada do Ribeiro Frio. Dura cam 3 ore dus, 3 ore intors. Sa mergi atata prin ploaie, ne dadea cu virgula.20171019_113939

Asa ca am ales una mai scurta, urmand dupa aia sa mergem pe coasta unde era soare ca de obicei.

Deci mergem la Balcoes sau la Balcoane in romaneste. Un traseu scurt, cam o jumate de ora, dar superb cand ajungi la balcoane.

In drumul de intoarcere, tot vedem niste tufisuri sa le zic cu niste flori foarte frumoase ca un crin roz, si faceau un fruct lunguiet. Habar nu aveam ce erau, daca nu ne spunea Nea Vasile ca se numesc banana de Maracuja si sunt bune de mancat. Aduc la gust cu fructul pasiunii. Cresteau pe toate drumurile si toate pantele. Daca le luai de la piata plateai cativa euro pe kilogram. Aici erau free. Daca mergeti in Madeira culegeti si mancati, sunt foarte bune.

Dupa ce am coborat de la Balcoes hotaram ca nu are sens sa pierdem timpul pe acolo si sa mergem pe coasta spre Cabo San Lorenzo, unde era soare si era si un traseu super, de-a lungul coastei.

Zis si facut. Chiar nu ne-a parut rau. Traseul e superb. Deasupra coastei, privesti oceanul de sus de pe faleza, admiri frumusetea stancilor vulcanice unele din ele de o culoare rosiatica si ies ca niste ace din ocean.

Ne-am umplut ziua si incantati am pornit inapoi spre masina cand soarele incepea deja sa apuna.

Ei si uite asa mai trecura doua zile de plimbare si explorare a acelei frumoase insule, nu degeaba numita Insula Primaverii.

Mai aveam cateva de stat si bateam matanii sa se faca vremea buna sus in munte, pentru a putea face traseul mult pomenit. Cireasa de pe tort a excursiei.

Sati pe faza daca vreti sa aflati, l-am facut sau nu??

La buna vedere dragilor si

Va Urma ……..

received_1017815384912881

 

 

Publicat pe Lasă un comentariu

Madeira, insula primaverii. Monte, Levada 25 Fontes, Cascada do Risco si Porto Moniz.

Salutare dragilor. Acum, pentru ca am terminat cu povestile din concediul asta, e timpul sa trec din nou la amintiri. Cum care povesti? Ati uitat ca v-am stresat cu povestea rododendronului, v-am mai povestit si cum a fost in Delta si sigur v-am facut sa plecati acolo sau la mare ca sa mancati o masa de peste. Daca nu le-ati citit, dati si voi pe pagina cu povesti, si le veti gasi pe toate.

Va spuneam ca ma intorc la 2017 cu amintirile. Ultima poveste care v-am spus-o inainte de a pleca acasa in mai si inainte de a ma apuca de povestit, periplul nostru prin tara „In Cautarea Rododendronului” a fost traversarea crestei Oslea. Si cu asta incheiam drumetiile pe vara respectiva.

Iau drumul spre Congo si ma rugam sa treaca timpul cat mai repede, sa se faca octombrie sa ajung acasa, pentru ca aveam programata o excursie in isula primaverii vesnice sau insula florilor, cum mai e numita Madeira.

O destinatie unde voiam de mult sa ajung. Am fost in aproape toate insulele din Mediterana; Palma del Mallorca, Sicilia, Malta, despre care o sa va povestesc cand ajung cu amintirele in anii respectivi. Mi-a scapat Corsica si Ibiza, cea din urma e pentru cei mai tineri, dar Corsica o am in plan. Am fost in Atlantic intr-o alta bijuterie Tenerife, despre care v-am povestit, dar in Madeira inca nu ajunsesem si chiar imi doream. Citisem foarte multe articole si vazusem foarte multe poze, asa ca ardeam de nerabdare sa pun si eu piciorul acolo.

Madeira este o insula vulcanica ca si Tenerife, face parte din arhipeleagul cu acelasi nume si este situată în Oceanul Atlantic, pe coasta Africii, la doar 500 km de aceasta si la 1000 de km de coasta portugheza. A fost colonizata în anul 1419, cand pe tarmul ei a coborat Joao Goncalves Zarco, socotit parintele insulei. Tot el a botezat-o Madeira, ceea ce inseamnă Insula Padurilor. La vremea respectiva toată suprafata era acoperita de paduri. Pentru a face loc agriculturii, o mare parte din aceasta a fost defrișata. In curand si padurile noastre vor fi defrisate, dar nu pentru a face loc agriculturii, ci pentru a umple buzunarele, unor privilegiati.

Zis si facut, in octombrie dupa ce am ajuns acasa, imbarcarea si directia Lisabona intai, dupa care Funchal – Madeira. 20150416_114312Ce pot sa va spun despre aeroportul din Funchal, doar ca este unul din cele 10 cele mai periculoase din lume. La aterizare, simti cum deodata avionul „pica” spre pista, iar la decolare iti trimite „momitele” in gat. Asa de brusc urca. Parte din pista, e construita pe piloni in ocean. Care ati fost stiti despre ce vorbesc.IMG_7915

Ajunsi la hotel, ne-am cazat si hai sa iesim sa exploram imprejurimile, o plimbare de dupa amiaza spre seara, pe faleza de langa hotel. Eram prea obositi, dupa zbor si deja era prea tarziu sa plecam spre alta zona. Unde stateam, erau doar de hoteluri, cu o faleza si locuri de plimbat super.

Urmatoarea zi o aveam in plan sa vizitam orasul Funchal, care e si capitala insulei si bineinteles principala atractie de acolo, Monte si gradina botanica. In plus, sa cautam un ghid al insulei, o masina de inchiriat ca sa putem explora.

Zis si facut. Plecam spre centru, unde era telegondola ce urca pe Monte. Monte e un deal (munte), cel mai inalt punct al orasului, iar sus e un parc foarte frumos si o gradina botanica, care meritau vizitate. Biletul la telegondola e 15 euro de persoana dus intors. E si varianta de a cobora cu un soi de sanie, trasa de localnici, dar mi s-a parut scump. 25 de euro sania, plus ca nu-mi inspira incredere faptul ca mergeam pe stradutele alea inguste printre masini. Asa ca am preferat varianta telegondola, considerand-o mai sigura.

Va recomand, daca ajungeti in Madeira sa nu ratati nici parcul nici gradina botanica, spre care se ia o alta telegondola, unde platesti alti bani, parca 10 de persoana dus intors.

Ne-a prins un pic de ploicica pe acolo, dar nu ne-a deranjat, avand in vedere clima blanda tropicala. Era toamna chipurile, dar temperatura era undeva la 27-28 de grade, iar ploaia era calda si aveai destule locuri sa te adapostesti. Am pierdut cam toata dimineata pe acolo, admirand fel de fel de arbusti, si flori specifice arealului.

Am terminat cu vizitatul parcului si a gradinii si hai in vale, sa mancam ceva si sa gasim un centru de inchiriat masini, plus un ghid al insulei mai detaliat. Aveam scos de pe internet, fel de fel de informatii cu trasee si cu obiective ce putem vedea in insula, dar trebuia masina ca sa te poti misca.

Unul din obiective, de fapt principalul era traseul de la Pico De Arieiro la Pico de Ruivo, un traseu extraordinar prin muntii vulcanici ai insulei. Despre asta o sa va povestesc separat.

Un alt obiectiv, care il aveam era sa facem cateva Levade. Ce sunt levadele va intrebati? Pai ce sa fie doar niste canale, prin care localnicii colecteaza apa de ploaie din munti, din partea nordica, mai muntoasa, ploioasa si cetoasa si o transfera in partea sudica, mai secetoasa, dar cu mai mult pamant pentru agricultura. In Madeira ca si Tenerife, o sa vedeti diferente intre sud si nord ca de la cer la pamant. Si tot la fel dupa trecerea printr-un tunel, in spate ai peisaj arid si-n fata vegetatie luxurianta si ploaie sau ceata. Ei aceste canale, au fost transformate in trasee de trekking, pe langa utilitatea lor de canale de irigat, constituind una din atractiile principale a insulei. Unele din ele au sute de ani vechime, fiind sapate incepand cu secolul 16.

Ajunsi inapoi in centru, cascam si noi gura pe acolo, de ca turistii. Cand numai vedem un afis in romaneste: Viziteaza Madeira cu noi, bla, bla, bla. Masina de inchiriat, excursii, etc. Zic taci ca-i bine. Iau numarul de telefon de pe pliant si sun. Imi raspunde o femeie, ii explic ce vreau si ramane sa ne intalnim pe seara.

Seara ne intalnim cu Mariana, asa o chema, care lucra si ca ghid acolo, in colaborare cu agentia Paralela 45. Pe mine nu ma intersau tururile cu mai multi si cu ghid. Dupa experienta din Tenerife cand am fost pe Teide, voiam masina si sa-mi fac eu programul cum doream. Ne intelegem la pret si luam masina. Un Yaris, motor mic si tragea destul de greu, dar iti faceai treaba cu el, aveai libertate de miscare.

In plus ca de obicei, ne-am imprietenit si oricand aveam nevoie de informatii, ii telefonam si ea ne sfatuia.

Hotaram sa mergem in urmatoarea zi la Levada 25 de Fontes (25 de izvoare) si Levada do Risco, unele din cele mai frumoase trasee din insula.

Zis si facut. O punem pe drum a doua zi dis de dimineata spre Rabacal, punctul de plecare in traseu.

Cum spuneam, Levada 25 de Fontes, e una din atractiile insulei, pe traseu e bine sa ajungi cat mai dimineata ca dupa aia nu mai ai loc, iar cararea pe langa canal e asa de ingusta in unele locuri ca nu trec 2 persoane, in plus e pe langa prapastie in unele parti.