Publicat pe 4 comentarii

Cascada Iguazu

Salutatare dragilor. Sper ca v-a placut povestioara despre Rio. Chiar daca nu v-a placut, eu continui sa scriu aici. Macar sa va stresez un pic, daca altceva nu reusesc. Va spuneam ca obiectivul principal al excursiei mele in Brazilia era sa ajung la Cascada Iguazu (Cataras del Iguazu), una din cele 7 minuni ale naturii.

Acum, nataraul de mine, cand am cumparat excursia, nu s-a uitat un pic pe harta, unde e Rio de Janeiro si unde e Parcul National Iguazu (si ma mai dau mare ca sunt marinar). Nu, doar am vazut pretul excursiei si hai repede sa nu ne-o fure altii. Dupa ce am facut bookingul, ia si te uita unde vine. Stiam ca e la granita dintre Paraguay, Argentina si Brazilia, dar in capul meu granitele astea trebuiau sa fie langa Rio, ca asa voiam eu. Da de unde. Sa-mi cada ciorapii in vine (noroc ca aveam bretele la ei), cand am vazut ca distanta Rio-Parcul National Iguazu e de 1500 de km. Spiridoane bei tutun? Ma uitam ca broasca la inundatie pe Google Maps si nu-mi venea a crede. Piticii din cap au inceput sa danseze si sa cante „Ei ho, ei ho ti-ai luat teapa misto, ca ai s-ajungi la Iguazu, cand ai sa mergi cu vasu”

In fine, zic eu, macar ajung in Brazilia si tot am facut ceva. Nu aveam liniste si pace. Ii zic Mariucai, care e treaba si ca vreau neaparat sa ajung acolo. Unde nu incepe cu polologhia, da ca e departe, ca pierdem zile de excursie in Rio, ca etc, etc.

Si dai, ea pe o parte cu gura, eu pe partea cealalta ambitos nevoie mare, ca trebuie sa vedem minunea aia, ca odata in viata ai ocazia, chiar daca costa in plus, nu conteaza, trebuie sa mergem. Pana la urma s-a lasat convinsa si-a dat acceptul si m-am apucat de cautat excursii din Rio spre cascada.

Le-am spus si lui Marius si Alina de planul de a merge la cascada si ei au fost incantati si de acord cu mine, asa ca fiind trei contra unul i-am inchis mandrei mele gura. No comments at all.

Si cum am zis, incepe Stefan si cauta pe net excursii. Dupa un simplu search, am ramas aproape fara toate plombele din gura. Sareau ale naibii mai ceva ca dopul la sticla de sampanie, cand vedeam preturile. M-am oprit din cautat, nu de altceva dar dentistul e scump si ma gandeam la implanturile care le am. Daca sareau si alea, chiar ca ma costa excursia salariul pe un an de zile. O plomba, te mai scobesti prin buzunare si o pui, dar un implant?

In cautarile mele gasesc o agentie, care avea in reclama excursie de 2 zile cu cazare la hotel, mic dejun, tur cu ghid, etc. Nu aveau preturile afisate, dar am citit recenzii si toata lumea super incantata. Hai sa iau si eu legatura cu ei. Trimit frumos un email cu intrebarile, cat costa si ce ofera in pret. Primesc raspuns ca e 330 de dolari de persoana. Hai ca l-am prins pe Doamne Doamne de picior, unde celelalte siteuri, dadeau niste preturi de la 800 de dolari in sus. Asta e zic eu, mergem cu ei. Ei si sa vezi belea. Cu o saptamana inainte de a pleca de la nava, aproape cu doua inainte de a ajunge in Brazilia, iau legatura cu ei din nou sa stabilim ultimele detalii. Le dau ziua cand ajung in Rio si cand vreau sa merg la cascada, hotelul la care stau, cate persoane, etc. Numai ca ma trezesc cu raspuns de la ei unde ma intrebau daca am biletele de avion de la Rio la Foss de Iguazu luate. Daca nu, se pot ocupa ei. Hopa, na sa vezi belea. Mai frate si vin cu un pret dupa aia de 1000 de dolari de cap de vita furajata.

Gasira ei bilete la 600 si ceva de dolari, iar aia 330 reprezentau doar, hotelul (50 de dolari) si turul privat. M-au luat toate transpiratiile, si le-am dat un flit de le-a sarit basca.

Am stat eu si am „gugetat”, cum mai fac uneori si ma intrebam „Oare ce esti asa de natarau Stefane? Te-a batut mamica cu ceaunul de mamaliga in cap cand erai mic si ti-s creierii varza?” Mai sunt si alte variante, cum ar fi: Intrat pe forumuri, pe Trip Advisor si pus acolo intrebari, care e cea mai buna varianta, cat de sigur e daca mergi de capul tau, preturi, etc. Sa vezi cate raspunsuri si indicatii primesti, ca nu mai ai nevoie de ghizi. Va mai spuneam si in povestirile de inainte ca prefer varianta fara ghid, deoarece ghidul are el programul lui facut si te alearga cum vrea, unde vrea si cat vrea el. M-am gandit prima data la varianta excursiei cu ghid, deoarece America de Sud si in special Brazilia nu e chiar safe sa umbli de capul tau pe oriunde. Dar citind ce mi-au raspuns alti turisti din toata lumea dupa intrebarea pusa pe Trip Advisor, am prins curaj ca sa zic asa si mi-am zis „Cum altii au facut-o, noi de ce nu am face-o?”

Am intrat frumos pe Skyscanner, unde am gasit zboruri la 258 de dolari de persoana, dupa care pe Booking Com, unde am gasit un hotel dragut si care ne-a costat tot 50 de dolari, tot cu mic dejun inclus, intr-o locatie superba, o gradina de bananieri, hotel Petit Hotel Si Mi Capitan , care il recomand tuturor ce vor sa mearga sa vada cascada si vor sa stea in Argentina o noapte. Ne-au mai costat taxiul de la aeroport din Foss de Iguazu, pana in Puerto Iguazu in Argentina la hotel cam 30 de dolari (soferul se ocupa de formalitati la frontiera, noi nu am avut treaba), taxiul de la hotel pana la parc pe partea argentiniana, in jur la 25 de dolari si taxiul de la hotel inapoi in Brazilia tot 25 de dolari. Intrarile in parcuri sunt 20 de dolari de persoana. Deci excursia 2 zile de persoana ar costa cam 350 de dolari de persoana, fara mesele de pranz si cina, dar mancarea e ieftina, cu un 10 dolari mananci de crapi si ai si o bere doua. Deci nu am ajuns la 1000 de dolari cum cerea instalatia aia bipeda.

Bun, cam asta a fost cu partea organizatorica. Acum sa trecem la excursia in sine. Sper ca nu v-ati plictisit si o sa rabdati sa cititi pana la capat. Nu de altceva dar e pacat sa pierd timpul de pomana in fata calculatorului, sa-mi tocesc buricele degetelor pe tastatura si voi doar sa dati scroll si sa va uitati doar la poze. Va mai pun si cate o filmare, macar sa aveti ce vedea.

Ne trezim dimineata si luam masina cu nenea care ne-a plimbat cu o zi inainte prin Rio, spre aeroport. Aveam zbor la 6 dimineata, ca sa fim in Foss la opt sa avem toata ziua in fata, sa nu alergam ca nebunii prin parc. Voiam sa gustam plimbarea asta si sa ne bucuram de privelistile care le vazusem in fotografii.

Dupa 2 ore de zbor ajungem deasupra „tintei”. De sus se vedea raul Iguazu pe care e formata cascada si iti puteai da seama de frumusetea si salbaticia locului. Ardeam de nerabdare sa cobor din avion si sa incep sa bantui pe acolo.

Am trecut rapid prin formalitati, deoarece era zbor intern, am iesit in fata aeroportului, de unde am luat ca si in Rio un Radio taxi si la fel ca si acolo e pret fix pana la destinatie. Daca vrei sa-i lasi ceva soferului, e OK, daca nu vrei, nu cere in plus nimic fata de ce e pe factura. El se ocupa asa cum am zis la granita de tot ce inseamna formalitati, de viza, etc. Exista si varianta ieftina cu autobuzul, dar ia timp. In plus cand ajungi la granita te dai jos, mergi la ghiseul de emigration pentru viza, treci in partea cealalta si acolo iei alt autobuz pana in Puerto Iguazu, etc, etc. Am preferat varianta taxi, pentru ca am economisit timp si in doua familii, costul a fost impartit. Cum am zis a costat 30 de dolari, deci 15 de familie. Convenabil zic eu.

Ajunsi la hotel, am ramas incantati de ce a gasit. Bungalow-uri amplasate intr-o curte printre bananieri, cu piscina, foarte fain si intim. Personalul amabil si saritor, intr-un cuvant am ales bine.

Lasam din rucsace ce nu ne trebuia la camera, servim micul dejun si „pe aici ti-e drumul Costica”, spre cascada. V-am zis ca am ales tot varianta taxi, pentru ca e ceva de mers din oras pana la parc si voiam sa profitam la maxim de timpul care il aveam. In plus seara dupa ce termini plimbarea esti rupt de picioare si sa mai stai o ora poate mai mult intr-un autobuz supra aglomerat si in caldura, mai bine iti bati copiii in fata sectiei de politie.

Soferul care ne-a dus spre parc, ne-a dat si cateva ponturi, pentru a ne descurca mai bine, sa nu umblam dezlegati prin parc si sa pierdem timpul aiurea.

Pe partea argentiniana se intinde cea mai mare parte a cascadei cam 80 % si iti ia o zi plina sa o vizitezi. Aflata cum ziceam la granita dintre Brazilia si Argentina, pe raul Iguazu, e formata din 275 de caderi de apa, intinse pe o suprafata de 2.7 km cea mai inalta fiind de 82 de metri. Dupa unele publicatii si ghiduri ar fi cel mai mare sistem de acest fel din lume (sursa Wikipedia) Prima atestare a acestei cascade este facuta de conchistadorul spaniol Alvar Nunez Cabesa de Vaca in 1541.

Legenda spune ca o zeitate era indragostit de o frumoasa localnica pe nume Naipi si intentiona sa se casatoreasca cu ea, dar aceasta nu voia si a fugit cu iubitul ei Taroba intr-o canoe pe raul Iguazu. Manios zeul a tunat si a fulgerat, despartind raul in doua si condamnadu-i pe cei doi indragostiti la o vesnica cadere in apele raului.

Pe partea argentiniana sunt trei trasee. Traseul inferior, pe sub caderile de apa, traseul superior, deasupra lor si „cireasa de pe tort” Garganta del Diablo (Gatul Diavolului).

Traseele sunt foarte bine puse la punct, marcate, cu indicatoare care te ghideaza, pe pasarele foarte sigure si solide. Efectiv nici nu ai nevoie de harta pe care poti sa o iei de la Centrul de informare din parc. De la intrarea din parc se pleaca cu trenuletul pana la statia intermediara, de unde se poate pleca la alegere, prima data pe Traseul Inferior, dupa care Traseul Superior sau invers. Noi am ales sa plecam conform sfatului soferului pe Traseul Inferior intai, dupa care sa mergem pe cel Superior. Ca recomandare, sa aveti crema de protectie solara la voi, ca se merge doar prin soare. Si cand zic soare cautati sa va ganditi cum e vara la noi cand se anunta canicula. Spray contra insecte am carat de pomana dupa noi, dar e bine totusi sa aveti la voi, nu stii niciodata.

Mergeam pe traseu si auzeam vuietul scos de cascada, ascunsa momentan de vegetatia luxurianta. Mai ne certam cu hoatele Coati, care erau peste tot unde erau turisti. Mare grija cu aceste animalute, care la prima impresie par blande si jucause. Daca te vad cu mancare se tin dupa tine si efectiv iti fura din mana. La fel daca gasesc ceva pe mesele amplasate in locurile de repaus fura fara jena. Nu conteaza ce, mancare, telefoane, aparate foto, etc. Devin foarte periculoase daca le agiti, musca putand provoca rani foarte urate. In parc sunt panouri unde puteti vedea poze cu „amintiri” lasate de aceste animale unor turisti, care nu au tinut cont de avertisment.

Inaintam pe traseu si incepem sa zarim printre copaci si incepem sa zarim franturi din maiestoasa cadere de apa.

Dar prima data ne oprim la o cadere de apa „singuratica”, putin separata de celelalte caderi si care ne da un indiciu despre ce va urma.

Dupa seria de fotografii si filmari, continuam traseul si incepem sa vedem intr-adevar maretia acestui adevarat monument al naturii. Ce pot sa zic? Impresionant. Eleaonor Roosevelt, ar fi exclamat cand a vizitat-o”Poor Niagara”. Nu am vazut Niagara inca (e in plan), dar nu cred ca e mai frumoasa si mai maiestoasa ca Iguazu, care este mai inalta si de doua ori mai lata, dar marketingul american, a ridicat-o pe prima la rang de „regina” Mai bine las imaginile si filmarile sa vorbeasca, ca sa va faceti idee. Cuvintele sunt de prisos, nu pot exprima ceea ce am vazut.

Dupa ce terminam traseul inferior, ne indreptam spre traseul superior, insotiti de hoatele Coati, care asa cum spuneam erau aproape peste tot in traseul nostru. Avem parte si de o surpriza. Visul Mariucai, sa vada un crocodil in mediul lui. Cat a cautat ea in Panama, in Egipt si nu a reusit sa vada unul, aici i s-a implinit dorinta.

Statea boala la soare sub un pod care trecea peste un fir al raului si parca astepta sa-i pice ceva intre falci. Te cam lua cu fiori, cand te gandeai ce poate sa faca aceasta reptila preistorica daca se repezea pe mal intre turisti. Dar cum stiti sunt destul de lenesi, mai ales cand e cald tare, le place sa leneveasca si daca pica para malaiata, nu o refuza, daca nu, asta e oricum nu duce lipasa de papa in apele alea.

Admiram si partea de sus a cascadei, aruncand un ochi si spre partea braziliana ca sa ne facem idee ce ne astepta a doua zi, dupa care ne intoarcem la statia intermediara sa luam trenuletul spre Garganta del Diablo, cum ziceam „cireasa de pe tort” a excursiei din ziua aia.

Si nu degeaba e denumita asa. Vuietul caderii de apa incepi sa-l auzi cam de la mai bine de un kilometru, iar cand ajungi acolo ai impresia ca chiar ai nimerit in gatul diavolului. Inalta de 82 de metri caderea e spectaculoasa. Zbuciumul apei intre stancile alea si zgomotul facut de caderea ei, e impresionant. Nu am mai vazut alta cascada de marimea asta, probabil de asta am fost asa de impresionat, dar din tot ce am citit despre Niagara si Victoria care e cea mai mare, nimic nu se compara cu Garganta del Diablo. Ramane sa le vad si pe celelate doua pentru comparatie. Prima ar fi Victoria si deja am inceput sa caut informatii, cum se ajunge si cand e cel mai bine sa o vizitezi. Niagara nu prea ma atrage, dar pentru palmares, o sa fac o vizita si acolo. Vizionati filmarile ca sa va dati seama de ceea ce spun.

Obositi, arsi de soare, dar incantati de ceea ce am avut ocazia sa vedem, ne intoarcem la trenulet care ne poarta la iesirea din parc unde ne astepta masina sa ne duca inapoi la hotel, pentru o binemeritata odihna dupa acea zi plina. A doua zi urma partea braziliana.

Ne trezim a doua zi si numai ca-l aud pe Marius ca-mi zice „Am primit un email de la tine, ca zborul de intoarcere e anulat”. Ma uit la el elicoidal, stiid ca e hatru tare si felul cum a zis-o zambind pe sub mustata, am zis ca face o gluma ca de obicei. Verific emailul meu, nimic. Marius intrase in camera intre timp si vine cu telefonul lui si intr-adevar avea un email trimis de pe contul meu de Google catre el si intr-adevar scria ca zborul de intoarcere la Rio e anulat. In sfarsit primesc si eu un email pe contul de Yahoo, de la Avion.ro, prin care am rezervat biletele care ma avertiza ca zborul de intors a fost anulat. Stai asa ca nu e asa. Ce sa facem acum? Nu ne-am stresat prea tare, ca eram in vacanta si chiar ne durea in parti daca nu ajungeam in seara aia in Rio. Pana ne intorceam in Romania mai erau zile, cumva o sa ajungem noi inapoi. Servim micul dejun lejer, ne bem cafeaua, dupa care ne imbarcam in masina si directia aeroport sa rezolvam problema. Acolo am primit alt zbor a doua zi la 4 dupa amiaza. Taci ca-i bine, apucam sa mergem si in Paraguay, la shopping, pentru ca toata lumea pe Trip Advisor, recomanda Paraguay ca raiul pe pamant pentru cumparaturi.

Dupa ce am rezolvat cu biletele, ne-am indreptat spre oras, am gasit un hotel cochet, curat si bun la pret. Pana in 50 de dolari cu mic dejun inclus. Ne-am cazat frumos, imbarcarea din nou in masina si directia Parcul National, partea braziliana. Intrarea si aici ca si in Argentina, e 20 de dolari. Esti luat cu autobuzul si dus pana la intrarea in traseu, care este mult mai scurt decat cel argentinian. E un singur traseu, care dureaza o ora jumate, dar diferenta este pe partea braziliana ca vezi toata cascada. Ce am vazut pe bucati in Argentina aici se deschide panoramic in fata ta.

Terminam destul de repede traseul pe partea asta, asa ca ne indreptam spre un alt punct de atractie in partea braziliana si anume Bird park. Un parc zoologic cu fel de fel de pasari din arealul sud american. Admiri flamingo, papagali, ibisi si multe alte pasari si pasarele care habar nu am cum se mai numesc. Erau trecute pe plachete acolo numele fiecareia, dar cine a stat sa le retina? Memoria mea era deja incarcata cu privelistile de la cascada, nu mai aveam spatiu pe hard, in plus si ramul a scazut odata cu varsta.

Iesim incantati din parc, cu foamea in glanda, de am fi mancat un bou fiecare si plecam in cautarea unui steak house, pe care il ochisem eu in drum spre parc. Dam cu chiu cu vai de el si ne asezam romaneste la masa. Normal ce era sa comandam acolo altceva decat vita. Daca nici in Argentina si nici in Brazilia nu mananci vita, apoi nu mai mananci nicaieri. Au venit ospatarii cu niste halci de carne cat urechea de elefant, care la foamea ce o aveam, au disparut in doi timpi si trei miscari, undeva in stomacele noastre goale.

Nu va spun ca am ajuns la hotel, unde am picat ca bustenii pana dimineata, cand am luat drumul spre Paraguay. Trecerea din Brazilia spre paraguay, se face fara nici un fel de formalitati de emigration. Pur si simplu treci podul peste rau si intri in Paraguay. Poti merge cu taxiul, varianta pentru care am optata noi, avand in vedere ca de acolo mergeam direct in aeroport, cu autobuzul sau pur si simplu pe jos. Nu te intreaba nimeni nimic, pur si simplu treci in celalalt oras. In Paraguay, efectiv am fost sa colindam prin magazine, pentru ca asa cum spuneam toata lumea lauda locul ala ca e tax free, bla, bla, bla. Mare diferenta sa stiti ca nu e. Poate daca mergi sa cheltui mii de dolari sau euro sau daca cumperi electronice, care intr-adevar, sunt un pic mai ieftine ca in Europa. Dar a intrat la palmares vizita in Paraguay. Am mai atins o tara din America Latina, unde nu aveam cum sa ajung cu nava in veci, pentru ca nu are iesire la mare. Deasemenea, ne-am oprit intr-un fel de street food, sa gustam preparate traditionale, sa interactionam un pic si cu oamenii de acolo, care sunt foarte calzi si foarte primitori.

De aici luam drumul spre aeroport, unde urma sa ne imbarcam in sfarsit spre Rio. Dar sa vezi belea din nou. Zborul a avut inca trei ore de intarziere. In loc sa plece la 4 jumate seara, abia pe la 7 jumate am reusit si noi sa decolam. Ce sa mai zic, ca sfat, daca mergeti in zona sa nu zburati cu COPA, linia nationala braziliana. Anulari de zboruri, intarzieri mari, fara nici un fel de compensatii. Cautati orice alta linie aeriana, ca mai sunt si evitati COPA.

In fine, nu ne-am stricat noi fengshui-ul pentru asta. Am ajuns in Rio si inca ne mai manca talpile. Fiid sambata seara faleza era animata, plina de lume, terase cu muzica live, asa ca am hotarat sa iesim si noi la o talpa si sa servim cina undeva la o terasa. Sa incheiem ziua in glorie nu? Cu chiu cu vai a gasit o masa pe plaja la o terasa unde se canta live muzica braziliana si se si dansa. Nu ne-am aventurat la malul marii, deoarece toata lumea ne-a sfatuit sa nu facem asta, ca poate fi periculos, dar in zonele luminate si populate cum era faleza la ora aia, erai in siguranta. Am ajuns inapoi la hotel dupa 1 noaptea, obositi, dar fericiti, ca am reusit sa facem tot ce ne-am propus. A doua zi aveam zi de relax, fiecare facea ce voia. Care la plaja, care dormita, dupa care urma o noua sedinta de shopping, intr-un mall de langa hotel.

Dragilor cam asta a fost cu excursia la Iguazu. A meritat fiecare cent cheltuit, pentru ca poate doar odata in viata ai ocazia sa ajungi pana acolo. Recomand tuturor ce merg in Brazilia, sa rupa doua zile si sa mai cheltuie cativa bani, sa mearga sa vada aceasta minune a naturii.

Ei pana la urmatoaraea, ca mai am ceva de povestit despre Brazilia va zic la buna vedere si stati pe aproape.

Va urma….

Anunțuri publicitare