Publicat pe Un comentariu

Angra dos Reis si Arraial do Cabo

Salutare dragilor, sper ca ati „digerat” pana acum povestile despre Rio de Janeiro si despre Cascada Iguazu si sunteti pregatiti pentru o alta. E timpul sa termin cu vacanta in Brazilia dupa care sa trec la „heavy stuff”, adica la aventuri de iarna prin muntii nostri. Doar nu credeati ca nu am pus piciorul pe la noi prin munti? Cum asa? Se poate? Pai daca nu fac macar o „balaureala” prin munte, nu ma simt bine dupa aia 6 saptamani cat stau la munca.

Dar pana acolo mai e. Aveti de citit intai ultima parte a aventurii in Brazilia. Va spuneam ca am ajuns cu chiu cu vai, pana la urma inapoi in Rio, hotarand dupa seara petrecuta pe faleza, ca urmatoarea zi sa ne trezim si noi ca bugetarii, la un 9 sau la cat o fi. Ne saturasem sa fim in concediu si sa ne trezim la 4 sau la 6 dimineata. Ziua aia era dedicata pentru shopping si mersului la plaja (ce-i placea cel mai mult lui Mariuca). Ma incanta si pe mine ideea cu plaja de data asta, in ciuda agitatiei si aglomeratiei, pentru ca de, la Copacabana chiar ai ce admira. Si cum mie imi place sa admir peisaje frumoase, am fost de acord, nu am comentat ca de obicei. In plus erai servit la sezlong cu Caipirinha rece, din fel de fel de fructe. Eu vi-l recomand pe cel de Lime, dar aveti grija ca nu stii, cand te „tranteste”.

Dupa ziua de „munca”, intram din nou in concediu. Desteptarea de dimineata si la drum neneica, ca asa ii sade bine calatorului. Unde? Pai ca de obicei, cand suntem intr-o zona cu un pic de apa pe langa, Mariuca mea, vrea neaparat plimbare cu barca. „Si se plimba cu barcuta, Fanica cu Mariuta”. Si cum in Brazilia e ditamai balta, automat aveau foarte multe barci, vaporase si alte chestii plutitoare.

Citisem eu inainte de a pleca in concediu ca una din atractiile principale in zona, era Angra dos Reis. La 155 de km de Rio, cam 3 ore de mers cu masina (poate ziceti ca e departe, dar merita), locul a fost descoperit de portughezi in 1502. Sunt 365 de insulite si mai mult de 50 de plaje, multe din ele private, detinute de vedete, (cum ar fi Stalone). Cu toate astea, sunt si multe locri si insule „free” sau declarate rezervatii naturale, unde turistii „parliti” ca noi, pot merge si se pot bucura de frumusetea peisajului si a naturii. Noi cum am zis, am luat excursie de o zi, dar se merita sa mergi sa faci un sejur de cateva zile acolo. Peisajele sunt nemaipomenite. Multitudinea de insulite impadurite, culoarea apei si plajele cu nisip fin, te fac sa-ti doresti sa ramai mai mult decat o ora, doua cum am stat noi in fiecare locatie.

Lasand la o parte faptul ca timpul a fost scurt, excursia a fost o reusita. Am avut o zapacita de ghida, care a stiut sa faca atmosfera, sa ne antreneze si sa ne bine dispuna, cu fel de fel de glume, cantece, dansuri, etc. Pe barca nu mai spun, a fost fiesta in toata regula. Daca nici brazilienii nu stiu sa se distreze si sa danseze, apoi nu mai stie nimeni in lumea asta.

Ce spuneti?

Nu va uitati la „carcasele” fetelor, la distractie ma refer. Chiar stiu sa danseze nu? Mai ales ele. Va spun drept m-au trecut toate transpiratiile pe barca aia, abia asteptam sa opreasca sa intru in apa sa ma „racoresc”.

Cam in asta a constat, excursia. Pe barca fiesta la maxim, oprit la 3 plaje, foarte frumoase, pentru miscare, sa scoatem berea si capirinha din noi, iar pe barca, iar bere, caipirinha si cine voia putea sa si manance, iar snorkeling, iar baie si tot asa toata ziua. Trai pe vatrai nene, sa tot faci vacante de astea. Mai aveam putin si ma legam cu lantul de barca aia asa de mult imi placea cum cantau baietii aia. Nu dansul „sirenelor”, nu, doar muzica imi placea si berea rece.

Dar ce e frumos, normal ca se termina repede. Nici nu am realizat cand a trecut timpul cu atatea „atractii” in jur, ca ne trezim acostati, dupa care in autocar si luam drumul spre Rio.

Urmatoarea zi aveam programata tot o excursie cu barcuta, cum ii place lui Mariuta, intr-o alta locatie „celebra”, Arrial do Cabo.

Un micut orasel cu atmosfera de sat pescaresc (ceea ce a fost in vremurile stravechi), Arraial de Cabo, a fost locul unde Amerigo Vespucci, a debarcat prima data pe continentul ce-i poarta numele. Locuit in trecut de indienii
tupinamba, era un paradis al piratilor. Arraial do Cabo este deasemenea un cimitir pentru foarte multe galioane, caravele si fregate de toate nationalitatile scufundate de furtuni sau de pirati. Conform Muzeului Marinei Braziliene, ar fi pe locul doi ca numar de epave ce zac pe fundul marii.

Ca atmosfera in comparatie cu excursia de cu o zi inainte, a fost plictisitoare, atat perioada petrecuta in autocar cat si pe barca. Daca ghida ce a fost cu noi la Angra dos Reis, a stiut sa ne antreneze in distractie, a avut grija sa nu ne lipseasca nimic, fatuca care am avut-o acum ca ghida ziceai ca e de pe alta lume. Ori nu a lasat-o prietenul sa doarma cu o noapte inainte, ori saraca nu servise micul dejun, ca era lesinata tare. Ziceai ca mai are un minut si-si da sufletul. Nu avea nici un fel de calitati pentru a fi ghida.

In fine, ce ne-a mai ridicat „moralul”, au fost plajele si golfurile unde am oprit si bineinteles cand erai invitat sa servesti „cerveza, caipirinhna, refrigerante” prin instalatia de sonorizare a barcii pe care eram, unde canta o muzica cat de cat antrenanta. Te mai facea sa te mai batai, ca sa intri in „modul party”, dar atmosfera era destul de terna, nu am reusit, oricat a bubuit muzica aia acolo si oricate caipirinha am baut.

Zona inconjurata de munti, cu lagune si plaje cu nisipul foarte fin, chiar mai fin si mai alb decat la Copacabana, este un adevarat paradis. Apa este de o culoare ireala. Un albastru ca de clestar, limpede si mai rece decat in celelalte locuri unde am fost, oferind posibilitatea de a face scufundari sau snorkeling. Prima plaja unde am oprit, era rezervatie naturala si nu aveai voie sa cobori din barca nici macar cu papuci. Fara mancare, fara bautura, doar costumul de baie, un prosop si aparatul foto. Coborai din barca pe un nisip alb si fin de ziceai ca e pudra de zahar.

Ne-am balacit si noi pe acolo, cat ne-am balacit, dupa care am facut un alt popas la o alta plaja, unde aveai voie sa cobori cu „echipament” si de acolo, am mai facut un tur pe langa niste stanci cu o grota in ele si directia debarcader, autocar si acelasi drum plictisitor pana la Rio. Cum am zis am fost cam dezamagit de atmosfera se putea mai bine, dar ai nevoie de oameni care stiu sa o faca . Peisajele in schimb si plajele, intr-adevar frumoase si la fel ca si la Angra dos Reis, e bine sa mergi sa stai cateva zile in zona, ca sa poti umbla peste tot, ca sunt mult mai multe locuri si insulite, unde te poti”retrage” in liniste. Noi am fost dusi exact in punctele de maxima atractie, dar din ce am citit sunt cateva „coltisoare” foarte frumoase si retrase, nu balamucul de aici unde am fost noi. In fine, pentru a umple ziua, pana la urma a fost perfect.

Urmatoarea zi era ziua de plecare, urma lungul zbor catre tara. Aveam avionul pe la 6 seara, asa ca mai profitam un pic dimineata si chiar un pic din dupa amiaza sa mai colindam, pentru a cumpara suveniruri, servi masa de pranz, dupa care, nenea care ne-a tot plimbat, a venit, ne-a imbarcat in masina si directia aeroport. Cum ziceam ce e frumos se termina repede. Brazilia e o destinatie, care daca vrei sa vezi cat mai mult trebuie sa faci un sejur de minim un trei saptamani. Are foarte multe locatii, frumoase care merita explorate. Ce am facut noi in cele 8 zile, e doar o mica parte. Cu toate ca rata criminalitatii este foarte mare, daca esti prevazator, nu umbli cu fel de fel de gadgeturi atarnate de tine, sau fel de fel de accesorii sclipitoare, care sa atraga privirea, nu epatezi cu nimic, nu te apuci sa mergi in locuri, putin umblate, mai ales noaptea, nu ai treaba, esti in siguranta. Eu unul nu m-am simtit amenintat deloc cate zile am stat acolo si asa cum v-am povestit, ne-am intors la 1 noaptea la hotel in seara cand ne-am venit de la Iguazu.

Cam asta a fost despre Brazilia, atat cat am apucat sa vad eu. Sper sa mai ajung acolo, nu stiu cand, ca timpul la mine e cel mai mare dusman. Sunt atatea locuri frumoase si in lume si la noi in tara, dar nu am timp sa ajung peste tot. In aprilie cand ajung acasa sunt ocupat cu organizarea spectacolului care il facem an de an la Costinesti, Cantece de Munte la Mare, dupa care infloreste bujorul si automat trebuie sa plec in cautarea lui. Cand termin cu el, numai bine se face de plecat iar pe mare. In vara ca de obicei, nu ma misc din tara, ca e prea fain prin muntii nostri ca sa o iau trancaua, pe alte meridiane. Vine toamna si neaparat trebuie sa ajung in Galapagos, excursie care o sa dureze aproape o luna, iar pe mare si uite asa vine iarna si a trecut anul.

Deci stati aproape ca ajungand in tara, nu am stat pe ciuci acasa. Nu trebuia sa balauresc un pic si pe la noi? Si unde? O sa cititi, in urmatoarea povestire despre o tura de iarna, mai altfel dormit in salas si in pod la -15 grade.

La buna vedere dragilor.

Anunțuri publicitare
Publicat pe 4 comentarii

Cascada Iguazu

Salutatare dragilor. Sper ca v-a placut povestioara despre Rio. Chiar daca nu v-a placut, eu continui sa scriu aici. Macar sa va stresez un pic, daca altceva nu reusesc. Va spuneam ca obiectivul principal al excursiei mele in Brazilia era sa ajung la Cascada Iguazu (Cataras del Iguazu), una din cele 7 minuni ale naturii.

Acum, nataraul de mine, cand am cumparat excursia, nu s-a uitat un pic pe harta, unde e Rio de Janeiro si unde e Parcul National Iguazu (si ma mai dau mare ca sunt marinar). Nu, doar am vazut pretul excursiei si hai repede sa nu ne-o fure altii. Dupa ce am facut bookingul, ia si te uita unde vine. Stiam ca e la granita dintre Paraguay, Argentina si Brazilia, dar in capul meu granitele astea trebuiau sa fie langa Rio, ca asa voiam eu. Da de unde. Sa-mi cada ciorapii in vine (noroc ca aveam bretele la ei), cand am vazut ca distanta Rio-Parcul National Iguazu e de 1500 de km. Spiridoane bei tutun? Ma uitam ca broasca la inundatie pe Google Maps si nu-mi venea a crede. Piticii din cap au inceput sa danseze si sa cante „Ei ho, ei ho ti-ai luat teapa misto, ca ai s-ajungi la Iguazu, cand ai sa mergi cu vasu”

In fine, zic eu, macar ajung in Brazilia si tot am facut ceva. Nu aveam liniste si pace. Ii zic Mariucai, care e treaba si ca vreau neaparat sa ajung acolo. Unde nu incepe cu polologhia, da ca e departe, ca pierdem zile de excursie in Rio, ca etc, etc.

Si dai, ea pe o parte cu gura, eu pe partea cealalta ambitos nevoie mare, ca trebuie sa vedem minunea aia, ca odata in viata ai ocazia, chiar daca costa in plus, nu conteaza, trebuie sa mergem. Pana la urma s-a lasat convinsa si-a dat acceptul si m-am apucat de cautat excursii din Rio spre cascada.

Le-am spus si lui Marius si Alina de planul de a merge la cascada si ei au fost incantati si de acord cu mine, asa ca fiind trei contra unul i-am inchis mandrei mele gura. No comments at all.

Si cum am zis, incepe Stefan si cauta pe net excursii. Dupa un simplu search, am ramas aproape fara toate plombele din gura. Sareau ale naibii mai ceva ca dopul la sticla de sampanie, cand vedeam preturile. M-am oprit din cautat, nu de altceva dar dentistul e scump si ma gandeam la implanturile care le am. Daca sareau si alea, chiar ca ma costa excursia salariul pe un an de zile. O plomba, te mai scobesti prin buzunare si o pui, dar un implant?

In cautarile mele gasesc o agentie, care avea in reclama excursie de 2 zile cu cazare la hotel, mic dejun, tur cu ghid, etc. Nu aveau preturile afisate, dar am citit recenzii si toata lumea super incantata. Hai sa iau si eu legatura cu ei. Trimit frumos un email cu intrebarile, cat costa si ce ofera in pret. Primesc raspuns ca e 330 de dolari de persoana. Hai ca l-am prins pe Doamne Doamne de picior, unde celelalte siteuri, dadeau niste preturi de la 800 de dolari in sus. Asta e zic eu, mergem cu ei. Ei si sa vezi belea. Cu o saptamana inainte de a pleca de la nava, aproape cu doua inainte de a ajunge in Brazilia, iau legatura cu ei din nou sa stabilim ultimele detalii. Le dau ziua cand ajung in Rio si cand vreau sa merg la cascada, hotelul la care stau, cate persoane, etc. Numai ca ma trezesc cu raspuns de la ei unde ma intrebau daca am biletele de avion de la Rio la Foss de Iguazu luate. Daca nu, se pot ocupa ei. Hopa, na sa vezi belea. Mai frate si vin cu un pret dupa aia de 1000 de dolari de cap de vita furajata.

Gasira ei bilete la 600 si ceva de dolari, iar aia 330 reprezentau doar, hotelul (50 de dolari) si turul privat. M-au luat toate transpiratiile, si le-am dat un flit de le-a sarit basca.

Am stat eu si am „gugetat”, cum mai fac uneori si ma intrebam „Oare ce esti asa de natarau Stefane? Te-a batut mamica cu ceaunul de mamaliga in cap cand erai mic si ti-s creierii varza?” Mai sunt si alte variante, cum ar fi: Intrat pe forumuri, pe Trip Advisor si pus acolo intrebari, care e cea mai buna varianta, cat de sigur e daca mergi de capul tau, preturi, etc. Sa vezi cate raspunsuri si indicatii primesti, ca nu mai ai nevoie de ghizi. Va mai spuneam si in povestirile de inainte ca prefer varianta fara ghid, deoarece ghidul are el programul lui facut si te alearga cum vrea, unde vrea si cat vrea el. M-am gandit prima data la varianta excursiei cu ghid, deoarece America de Sud si in special Brazilia nu e chiar safe sa umbli de capul tau pe oriunde. Dar citind ce mi-au raspuns alti turisti din toata lumea dupa intrebarea pusa pe Trip Advisor, am prins curaj ca sa zic asa si mi-am zis „Cum altii au facut-o, noi de ce nu am face-o?”

Am intrat frumos pe Skyscanner, unde am gasit zboruri la 258 de dolari de persoana, dupa care pe Booking Com, unde am gasit un hotel dragut si care ne-a costat tot 50 de dolari, tot cu mic dejun inclus, intr-o locatie superba, o gradina de bananieri, hotel Petit Hotel Si Mi Capitan , care il recomand tuturor ce vor sa mearga sa vada cascada si vor sa stea in Argentina o noapte. Ne-au mai costat taxiul de la aeroport din Foss de Iguazu, pana in Puerto Iguazu in Argentina la hotel cam 30 de dolari (soferul se ocupa de formalitati la frontiera, noi nu am avut treaba), taxiul de la hotel pana la parc pe partea argentiniana, in jur la 25 de dolari si taxiul de la hotel inapoi in Brazilia tot 25 de dolari. Intrarile in parcuri sunt 20 de dolari de persoana. Deci excursia 2 zile de persoana ar costa cam 350 de dolari de persoana, fara mesele de pranz si cina, dar mancarea e ieftina, cu un 10 dolari mananci de crapi si ai si o bere doua. Deci nu am ajuns la 1000 de dolari cum cerea instalatia aia bipeda.

Bun, cam asta a fost cu partea organizatorica. Acum sa trecem la excursia in sine. Sper ca nu v-ati plictisit si o sa rabdati sa cititi pana la capat. Nu de altceva dar e pacat sa pierd timpul de pomana in fata calculatorului, sa-mi tocesc buricele degetelor pe tastatura si voi doar sa dati scroll si sa va uitati doar la poze. Va mai pun si cate o filmare, macar sa aveti ce vedea.

Ne trezim dimineata si luam masina cu nenea care ne-a plimbat cu o zi inainte prin Rio, spre aeroport. Aveam zbor la 6 dimineata, ca sa fim in Foss la opt sa avem toata ziua in fata, sa nu alergam ca nebunii prin parc. Voiam sa gustam plimbarea asta si sa ne bucuram de privelistile care le vazusem in fotografii.

Dupa 2 ore de zbor ajungem deasupra „tintei”. De sus se vedea raul Iguazu pe care e formata cascada si iti puteai da seama de frumusetea si salbaticia locului. Ardeam de nerabdare sa cobor din avion si sa incep sa bantui pe acolo.

Am trecut rapid prin formalitati, deoarece era zbor intern, am iesit in fata aeroportului, de unde am luat ca si in Rio un Radio taxi si la fel ca si acolo e pret fix pana la destinatie. Daca vrei sa-i lasi ceva soferului, e OK, daca nu vrei, nu cere in plus nimic fata de ce e pe factura. El se ocupa asa cum am zis la granita de tot ce inseamna formalitati, de viza, etc. Exista si varianta ieftina cu autobuzul, dar ia timp. In plus cand ajungi la granita te dai jos, mergi la ghiseul de emigration pentru viza, treci in partea cealalta si acolo iei alt autobuz pana in Puerto Iguazu, etc, etc. Am preferat varianta taxi, pentru ca am economisit timp si in doua familii, costul a fost impartit. Cum am zis a costat 30 de dolari, deci 15 de familie. Convenabil zic eu.

Ajunsi la hotel, am ramas incantati de ce a gasit. Bungalow-uri amplasate intr-o curte printre bananieri, cu piscina, foarte fain si intim. Personalul amabil si saritor, intr-un cuvant am ales bine.

Lasam din rucsace ce nu ne trebuia la camera, servim micul dejun si „pe aici ti-e drumul Costica”, spre cascada. V-am zis ca am ales tot varianta taxi, pentru ca e ceva de mers din oras pana la parc si voiam sa profitam la maxim de timpul care il aveam. In plus seara dupa ce termini plimbarea esti rupt de picioare si sa mai stai o ora poate mai mult intr-un autobuz supra aglomerat si in caldura, mai bine iti bati copiii in fata sectiei de politie.

Soferul care ne-a dus spre parc, ne-a dat si cateva ponturi, pentru a ne descurca mai bine, sa nu umblam dezlegati prin parc si sa pierdem timpul aiurea.

Pe partea argentiniana se intinde cea mai mare parte a cascadei cam 80 % si iti ia o zi plina sa o vizitezi. Aflata cum ziceam la granita dintre Brazilia si Argentina, pe raul Iguazu, e formata din 275 de caderi de apa, intinse pe o suprafata de 2.7 km cea mai inalta fiind de 82 de metri. Dupa unele publicatii si ghiduri ar fi cel mai mare sistem de acest fel din lume (sursa Wikipedia) Prima atestare a acestei cascade este facuta de conchistadorul spaniol Alvar Nunez Cabesa de Vaca in 1541.

Legenda spune ca o zeitate era indragostit de o frumoasa localnica pe nume Naipi si intentiona sa se casatoreasca cu ea, dar aceasta nu voia si a fugit cu iubitul ei Taroba intr-o canoe pe raul Iguazu. Manios zeul a tunat si a fulgerat, despartind raul in doua si condamnadu-i pe cei doi indragostiti la o vesnica cadere in apele raului.

Pe partea argentiniana sunt trei trasee. Traseul inferior, pe sub caderile de apa, traseul superior, deasupra lor si „cireasa de pe tort” Garganta del Diablo (Gatul Diavolului).

Traseele sunt foarte bine puse la punct, marcate, cu indicatoare care te ghideaza, pe pasarele foarte sigure si solide. Efectiv nici nu ai nevoie de harta pe care poti sa o iei de la Centrul de informare din parc. De la intrarea din parc se pleaca cu trenuletul pana la statia intermediara, de unde se poate pleca la alegere, prima data pe Traseul Inferior, dupa care Traseul Superior sau invers. Noi am ales sa plecam conform sfatului soferului pe Traseul Inferior intai, dupa care sa mergem pe cel Superior. Ca recomandare, sa aveti crema de protectie solara la voi, ca se merge doar prin soare. Si cand zic soare cautati sa va ganditi cum e vara la noi cand se anunta canicula. Spray contra insecte am carat de pomana dupa noi, dar e bine totusi sa aveti la voi, nu stii niciodata.

Mergeam pe traseu si auzeam vuietul scos de cascada, ascunsa momentan de vegetatia luxurianta. Mai ne certam cu hoatele Coati, care erau peste tot unde erau turisti. Mare grija cu aceste animalute, care la prima impresie par blande si jucause. Daca te vad cu mancare se tin dupa tine si efectiv iti fura din mana. La fel daca gasesc ceva pe mesele amplasate in locurile de repaus fura fara jena. Nu conteaza ce, mancare, telefoane, aparate foto, etc. Devin foarte periculoase daca le agiti, musca putand provoca rani foarte urate. In parc sunt panouri unde puteti vedea poze cu „amintiri” lasate de aceste animale unor turisti, care nu au tinut cont de avertisment.

Inaintam pe traseu si incepem sa zarim printre copaci si incepem sa zarim franturi din maiestoasa cadere de apa.

Dar prima data ne oprim la o cadere de apa „singuratica”, putin separata de celelalte caderi si care ne da un indiciu despre ce va urma.

Dupa seria de fotografii si filmari, continuam traseul si incepem sa vedem intr-adevar maretia acestui adevarat monument al naturii. Ce pot sa zic? Impresionant. Eleaonor Roosevelt, ar fi exclamat cand a vizitat-o”Poor Niagara”. Nu am vazut Niagara inca (e in plan), dar nu cred ca e mai frumoasa si mai maiestoasa ca Iguazu, care este mai inalta si de doua ori mai lata, dar marketingul american, a ridicat-o pe prima la rang de „regina” Mai bine las imaginile si filmarile sa vorbeasca, ca sa va faceti idee. Cuvintele sunt de prisos, nu pot exprima ceea ce am vazut.

Dupa ce terminam traseul inferior, ne indreptam spre traseul superior, insotiti de hoatele Coati, care asa cum spuneam erau aproape peste tot in traseul nostru. Avem parte si de o surpriza. Visul Mariucai, sa vada un crocodil in mediul lui. Cat a cautat ea in Panama, in Egipt si nu a reusit sa vada unul, aici i s-a implinit dorinta.

Statea boala la soare sub un pod care trecea peste un fir al raului si parca astepta sa-i pice ceva intre falci. Te cam lua cu fiori, cand te gandeai ce poate sa faca aceasta reptila preistorica daca se repezea pe mal intre turisti. Dar cum stiti sunt destul de lenesi, mai ales cand e cald tare, le place sa leneveasca si daca pica para malaiata, nu o refuza, daca nu, asta e oricum nu duce lipasa de papa in apele alea.

Admiram si partea de sus a cascadei, aruncand un ochi si spre partea braziliana ca sa ne facem idee ce ne astepta a doua zi, dupa care ne intoarcem la statia intermediara sa luam trenuletul spre Garganta del Diablo, cum ziceam „cireasa de pe tort” a excursiei din ziua aia.

Si nu degeaba e denumita asa. Vuietul caderii de apa incepi sa-l auzi cam de la mai bine de un kilometru, iar cand ajungi acolo ai impresia ca chiar ai nimerit in gatul diavolului. Inalta de 82 de metri caderea e spectaculoasa. Zbuciumul apei intre stancile alea si zgomotul facut de caderea ei, e impresionant. Nu am mai vazut alta cascada de marimea asta, probabil de asta am fost asa de impresionat, dar din tot ce am citit despre Niagara si Victoria care e cea mai mare, nimic nu se compara cu Garganta del Diablo. Ramane sa le vad si pe celelate doua pentru comparatie. Prima ar fi Victoria si deja am inceput sa caut informatii, cum se ajunge si cand e cel mai bine sa o vizitezi. Niagara nu prea ma atrage, dar pentru palmares, o sa fac o vizita si acolo. Vizionati filmarile ca sa va dati seama de ceea ce spun.

Obositi, arsi de soare, dar incantati de ceea ce am avut ocazia sa vedem, ne intoarcem la trenulet care ne poarta la iesirea din parc unde ne astepta masina sa ne duca inapoi la hotel, pentru o binemeritata odihna dupa acea zi plina. A doua zi urma partea braziliana.

Ne trezim a doua zi si numai ca-l aud pe Marius ca-mi zice „Am primit un email de la tine, ca zborul de intoarcere e anulat”. Ma uit la el elicoidal, stiid ca e hatru tare si felul cum a zis-o zambind pe sub mustata, am zis ca face o gluma ca de obicei. Verific emailul meu, nimic. Marius intrase in camera intre timp si vine cu telefonul lui si intr-adevar avea un email trimis de pe contul meu de Google catre el si intr-adevar scria ca zborul de intoarcere la Rio e anulat. In sfarsit primesc si eu un email pe contul de Yahoo, de la Avion.ro, prin care am rezervat biletele care ma avertiza ca zborul de intors a fost anulat. Stai asa ca nu e asa. Ce sa facem acum? Nu ne-am stresat prea tare, ca eram in vacanta si chiar ne durea in parti daca nu ajungeam in seara aia in Rio. Pana ne intorceam in Romania mai erau zile, cumva o sa ajungem noi inapoi. Servim micul dejun lejer, ne bem cafeaua, dupa care ne imbarcam in masina si directia aeroport sa rezolvam problema. Acolo am primit alt zbor a doua zi la 4 dupa amiaza. Taci ca-i bine, apucam sa mergem si in Paraguay, la shopping, pentru ca toata lumea pe Trip Advisor, recomanda Paraguay ca raiul pe pamant pentru cumparaturi.

Dupa ce am rezolvat cu biletele, ne-am indreptat spre oras, am gasit un hotel cochet, curat si bun la pret. Pana in 50 de dolari cu mic dejun inclus. Ne-am cazat frumos, imbarcarea din nou in masina si directia Parcul National, partea braziliana. Intrarea si aici ca si in Argentina, e 20 de dolari. Esti luat cu autobuzul si dus pana la intrarea in traseu, care este mult mai scurt decat cel argentinian. E un singur traseu, care dureaza o ora jumate, dar diferenta este pe partea braziliana ca vezi toata cascada. Ce am vazut pe bucati in Argentina aici se deschide panoramic in fata ta.

Terminam destul de repede traseul pe partea asta, asa ca ne indreptam spre un alt punct de atractie in partea braziliana si anume Bird park. Un parc zoologic cu fel de fel de pasari din arealul sud american. Admiri flamingo, papagali, ibisi si multe alte pasari si pasarele care habar nu am cum se mai numesc. Erau trecute pe plachete acolo numele fiecareia, dar cine a stat sa le retina? Memoria mea era deja incarcata cu privelistile de la cascada, nu mai aveam spatiu pe hard, in plus si ramul a scazut odata cu varsta.

Iesim incantati din parc, cu foamea in glanda, de am fi mancat un bou fiecare si plecam in cautarea unui steak house, pe care il ochisem eu in drum spre parc. Dam cu chiu cu vai de el si ne asezam romaneste la masa. Normal ce era sa comandam acolo altceva decat vita. Daca nici in Argentina si nici in Brazilia nu mananci vita, apoi nu mai mananci nicaieri. Au venit ospatarii cu niste halci de carne cat urechea de elefant, care la foamea ce o aveam, au disparut in doi timpi si trei miscari, undeva in stomacele noastre goale.

Nu va spun ca am ajuns la hotel, unde am picat ca bustenii pana dimineata, cand am luat drumul spre Paraguay. Trecerea din Brazilia spre paraguay, se face fara nici un fel de formalitati de emigration. Pur si simplu treci podul peste rau si intri in Paraguay. Poti merge cu taxiul, varianta pentru care am optata noi, avand in vedere ca de acolo mergeam direct in aeroport, cu autobuzul sau pur si simplu pe jos. Nu te intreaba nimeni nimic, pur si simplu treci in celalalt oras. In Paraguay, efectiv am fost sa colindam prin magazine, pentru ca asa cum spuneam toata lumea lauda locul ala ca e tax free, bla, bla, bla. Mare diferenta sa stiti ca nu e. Poate daca mergi sa cheltui mii de dolari sau euro sau daca cumperi electronice, care intr-adevar, sunt un pic mai ieftine ca in Europa. Dar a intrat la palmares vizita in Paraguay. Am mai atins o tara din America Latina, unde nu aveam cum sa ajung cu nava in veci, pentru ca nu are iesire la mare. Deasemenea, ne-am oprit intr-un fel de street food, sa gustam preparate traditionale, sa interactionam un pic si cu oamenii de acolo, care sunt foarte calzi si foarte primitori.

De aici luam drumul spre aeroport, unde urma sa ne imbarcam in sfarsit spre Rio. Dar sa vezi belea din nou. Zborul a avut inca trei ore de intarziere. In loc sa plece la 4 jumate seara, abia pe la 7 jumate am reusit si noi sa decolam. Ce sa mai zic, ca sfat, daca mergeti in zona sa nu zburati cu COPA, linia nationala braziliana. Anulari de zboruri, intarzieri mari, fara nici un fel de compensatii. Cautati orice alta linie aeriana, ca mai sunt si evitati COPA.

In fine, nu ne-am stricat noi fengshui-ul pentru asta. Am ajuns in Rio si inca ne mai manca talpile. Fiid sambata seara faleza era animata, plina de lume, terase cu muzica live, asa ca am hotarat sa iesim si noi la o talpa si sa servim cina undeva la o terasa. Sa incheiem ziua in glorie nu? Cu chiu cu vai a gasit o masa pe plaja la o terasa unde se canta live muzica braziliana si se si dansa. Nu ne-am aventurat la malul marii, deoarece toata lumea ne-a sfatuit sa nu facem asta, ca poate fi periculos, dar in zonele luminate si populate cum era faleza la ora aia, erai in siguranta. Am ajuns inapoi la hotel dupa 1 noaptea, obositi, dar fericiti, ca am reusit sa facem tot ce ne-am propus. A doua zi aveam zi de relax, fiecare facea ce voia. Care la plaja, care dormita, dupa care urma o noua sedinta de shopping, intr-un mall de langa hotel.

Dragilor cam asta a fost cu excursia la Iguazu. A meritat fiecare cent cheltuit, pentru ca poate doar odata in viata ai ocazia sa ajungi pana acolo. Recomand tuturor ce merg in Brazilia, sa rupa doua zile si sa mai cheltuie cativa bani, sa mearga sa vada aceasta minune a naturii.

Ei pana la urmatoaraea, ca mai am ceva de povestit despre Brazilia va zic la buna vedere si stati pe aproape.

Va urma….

Publicat pe 2 comentarii

Hai hui prin Rio

Salutare dragilor. A trecut ceva timp de la ultima povestioara, care v-am spus-o. Stiti bine ca atata timp cat sunt in concediu, nu am timp de scris. Umblu sa adun „material”. Ati avut si voi timp sa „respirati” un pic si sa va pregatiti, pentru urmatoarea etapa de „stres”.

Si sa incep cu prima „aventura” din concediul ce tocmai a trecut: Brazilia. In toti anii astia de navigatie, nu am avut ocazia sa pun piciorul pe acolo. Cu toate ca am batut toata America de Sud, Brazilia nu a fost in nici unul din voiajele mele. Si poate a fost mai bine deoarece, asa cum va mai spuneam, una e sa mergi ca turist si alta e sa ajungi cu nava intr-un port departe de oras si sa ai timp limitat pentru a vizita. Iar in Brazilia chiar ai ce vedea. Sa luam spre exemplu Rio de Janeiro, subiectul acestei povesti. Pai ai Sugarloaf Mountain,

Christ the Redeemer,

Sambadromul,

Copacabana si Ipanema Beach,

Nu e asa ca arata bine? La plaja ma refer.

Santa Teresa Neighbourhood,

Catedrala din Rio, o constructie aparte, ce merita vizitata.

Nu mai zic de Maracana (unde nu am intrat, ca nu sunt chiar asa innebunit dupa fotbal si stadioane), Tijuca National Park (am fost doar in trecere spre statuia lui Cristos), Gradina Botanica,(unde iar nu am fost, nu am mai avut timp) si multe altele.

Cum spuneam mai sus, aveam de mult in plan o excursie in Brazilia. Pe langa atractiile din Rio, voiam neaparat sa ajung si la Cascada Iguazu, despre care o sa va povestesc separat, pentru ca chiar merita. Tot cercetam ofertele, sa se potriveasca cu perioada mea de stationare si sa gasesc ceva si la un pret bun. Numai bine cand plecam in Egipt, pe autostrada fiind, primesc o oferta ce se potrivea criteriilor mele de cautare. 8 zile la Copacabana, 4 stele, mic dejun inclus, zbor cu KLM si Air France, la numai 785 de euro, exact in perioada din ianuarie, cand eram eram acasa. Pai cum sa scapi o pleasca ca asta? Reply repede la e-mail, sa nu cumva sa puna altii mana pe ea, trimite avansul si incepe sa visezi. Am facut, ce am facut si am mai „tradus” o familie de prieteni sa vina cu noi. Pe Marius si Alina Dumbrava, care de mult voiau sa mearga intr-o destinatie exotica.

Eii si se facu timpul de plecat. Ne urcam noi in pasarea aia de aluminiu si alte materiale compozite, care incepu sa dea din aripi si mai cu un film, mai cu ceva de mancare, mai cu o bere, ne trezim in Rio. De la aeroport la Copacabana, sunt destule variante de transport. Ori cu autobuzul, ori cu taxi, ori UBER, ori inchiriat masina sau cautat pe net si esti asteptat cu ce fel de masina vrei, functie de buget. Noi am optat pentru varianta Radio Taxi, care pot fi luate direct din aeroport, chiar la iesirea in sala de asteptare sosiri. Sunt o groaza de companii, care ofera asemenea servicii si sunt sigure, avand in vedere ca Rio este considerat unul din cele mai „unsafe” orase. In plus ai un pret fix de la bun inceput. Ti se da o chitanta si aia sunt banii care ii platesti soferului, in jur la 100 de reali, pana la Copacabana. Asta inseamna cam 27 de dolari.

Hotelul la care am stat, Augusto Rio Copa, chiar il recomand. Un hotel dragut, cu personal amabil, curat si nu chiar in fata plajei de la Copacabana, la 5 minute de ea. Nu prea am ce sa comentez, in comparatie cu cel din Egipt. Singura experienta neplacuta aici, a fost culmea cauzata de un grup de…. romani. O sa va spun povestea la sfarsit, ca sa nu deviez de la subiect.

Si hai sa trecem la „oile” noastre. A doua zi iesim in fata hotelului, hotarati sa „spargem avioane”. Luasem o groaza de informatii de pe net inainte de a pleca in excursie, dar stiti cum e, la fata locului pari un pic pierdut. Incerci sa pui informatiile cap la cap si parca nu-ti vin toate in minte. Eram nehotarati, sa mergem cu autobuzul, spre obiective, sa luam un taxi? Nici noi nu stiam. Ne uitam la autobuzele care circulau destul de des, dar erau foarte aglomerate si din ce am vazut era foarte cald in ele, ne gandeam la taxi. Noroc cu un nene de la hotel, usierul, care ne-a vazut „pierduti” si ne intreaba unde vrem sa mergem si ce vrem sa facem. Dupa ce ii explicam, ne face semn sa asteptam si cheama pe un alt nene, care ne-a prezentat un program, exact ce voiam noi si sa mergem cu el cu masina. Pretul care il cerea soferul era 300 de reali, asta insemnand in jur la 80 de dolari. Nu era mult pentru 2 familii, mai ales ca a stat dupa noi toata ziua, ne-a si ajutat la procurarea biletelor, ne-a bagat in fata la trenuletul care urca pe Corcovado, ne-a dus la un restaurant sa mancam bun si la pret si ca mancare. Si nu a cerut nimic in plus, cu toate ca noi am vrut sa-i oferim un suc, o cafea ceva. Nimic, a zis ca e multumit cu ce a castigat.

Prima destinatie a excursiei noastre a fost Sugarloaf Mountain, deoarece Corcovado cu statuia lui Iisus, era invaluit in ceata si soferul ne-a spus sa asteptam pana dupa amiaza cand ceata o sa se ridice si vom putea admira privelistea ce se deschidea de sus.

Se urca cu telecabina, prima plecand la ora 9. De fapt sunt doua telecabine. Prima urca pana la jumate pe o alta stanca, unde poti admira orasul si tinta calatoriei, iar de acolo continui cu a doua pana pe Sugarloaf. Fiind dimineata, inca varful muntelui era invaluit in ceturi, asa ca am hotarat sa facem un popas mai lung la prima statie, unde sunt terase si poti servi o cafea, un suc sau o bere, asteptand ca sa se imprastie ceturile. Privelistea e fantastica si de acolo. Poti admira orasul de sus si nu mai zic de Golful Rio, care se deschide sub tine, cu pleiada de insulite si stanci iesind din apa ca niste testoase sau ca niste delfini in joaca lor pe langa vapoare.

Cum am vazut ca ceturile s-au imprastiat, tusti in urmatoarea telecabina si sus pe Sugarloaf. Daca jos privelistea era frumoasa, aici sus te lasa fara cuvinte. Nu vreau sa credeti ca nu am mai vazut peisaje sau nu mai exista locuri ca acolo, dar intr-adevar e frumos. In plus te poti plimba prin minijungla de acolo, fiid amenajate alei si poti vedea fel de fel de flori, soparle si daca ai noroc ceva papagali sau maimute. Noi am vazut doar soparle uriase.

Urmatorul „obiectiv” in turul nostru era stadionul Maracana, unde nu am intrat. Cum am zis nu era niciunul din noi microbist infocat. Sunt alte sporturi mult mai grele si mai frumoase decat batutul mingii si nu sunt atat de mediatizate si nici sportivii nu sunt asa de plini de ei si cu aere de vedete de mucava ca fotbalistii. Pentru mine era doar o structura de beton si de metal. Am trecut pe langa el, a oprit masina, am facut o poza la intrare si am mers mai departe preferand sa vizitam altceva decat stadionul.

Mergem si la Sambadrom, locul unde acum in martie se desfasoara Carnavalul si parada scolilor de samba. Probabil in timpul Carnavalului, e ceva deosebit, acum ca si stadionul era o structura de beton si de metal goala. Nu mi-a facut cine stie ce impresie. Puteai sa te imbraci intr-un costum de samba si sa faci poze pentru o suma de 5 dolari parca. Nu m-a dat pe spate.

Mergem mai departe in periplul nostru spre Catedrala Metropolitana. O constructie aparte in stilul piramidelor mayase, ce a fost ridicata intre anii 1964-197. Te impresioneaza prin forma ei si multimea vitraliilor. Ceva intr-adevar deosebit.

De aici ne indreptam spre Santa Teresa Neighbourhood. Situata pe dealul Santa Teresa, este locul de „joaca” a numerosi artisti. De fapt punctul principal de atractie sunt „coloratele” Selaron Steps (Scarile Selaron), unde artistii s-au jucat cu placile de faianta si mozaic creind o adevarata „baie de culori”. Ceva intr-adevar inedit si frumos. Las imaginile sa vorbeasca, pentru ca nu ma pricep asa bine sa descriu in cuvinte.

Si in sfarsit se ridicase ceata de pe Corcovado, asa ca repede spre el, pentru ca asa cum spunea soferul nostru, in perioada aia a anului vremea se schimba de la ora la ora. Putea fi soare acum si-n jumate de ora nor si ploaie. De fapt era sezonul, la fel ca si in Congo. Ajungem la statia de unde se ia trenuletul spre varf, luam bilete si imbarcarea spre atractia principala din Rio- Christ the Redeemer. Corpul statuii a fost creat de sculptorul francez Paul Landowski, capul fiind sculptat de sculptorul roman Gheorghe Leonida. Statuia a fost construita intre 1922 si 1931, pe varful muntelui Corcovado la 700 de metri inaltime. Ca detalii are o inaltime de 38 de metri cu tot cu pedestal, iar anvergura bratelor este de 28 de metri. E intr-adevar impresionanta, cand esti in apropierea ei, iar noaptea fiind luminata arata ca un inger pe munte. Pacat ca nu am reusit sa-i fac nici o fotografie pe timp de noapte. Modalitati de ajunge sa vizitezi statuia sunt destule. Cu trenuletul cum am fost noi, cu microbuze de la hotel, taxi, Uber sau pe poteca din Tijuca spre statuie. Ultima nefiind indicata si chiar interzisa de autoritati datorita faptului ca acum 2-3 ani, doi turisti au fost atacati , jefuiti si omorati (sa nu uitam ca Rio este totusi un oras unde rata criminalitatii este una din cele mai ridicate din lume, asa ca recomand totusi sa nu va aventurati ). La ce sa va asteptati cand ajungeti sus? O priveliste extraordinara la fel ca si pe Sugar Loaf, dar si la aglomeratie, mai ceva ca la cozile de pe timpul lui „Prea Impuscatul”. Cu toata aglomeratia, merita. Cum am zis privelistea este superba, iar statuia intr-adevar impresionanta.

Terminam si cu vizita aici si ne oprim pe o terasa sa admiram privelistea de sub noi si sa ne racorim cu oarece produse lichide (barbatii) si fetele cu o inghetata, dupa care sesiunea de cumparat suveniruri si directia hotel de unde spre plaja Copacabana aflata la doi pasi de noi. Era devreme, la 4 dupa amiaza arde soarele ca la noi la pranz.

Celebra Copacabana Beach. Celebra datorita filmului cu acelasi nume si datorita concertului sustinut de Rod Stewart pe 31 Decembrie 1994 in fata unui auditoriu estimat de 3.5-4.2 MILIOANE de spectatori, devenind astfel cel mai mare concert in aer liber sustinut vre-odata. Cobacabana cu nisipul ei fin atrage anual milioane de turisti. Sa nu va inchipuiti ca e cine stie ce plaja „fancy”, plina de vedete. Nu. Inchipuiti-va plajele noastre de la Mamaia, prin anii 90 cand vanzatorii ambulanti umblau pe langa cearceafuri si sezlonguri cu fel de fel de „chestii” de vandut. La fel si aici. Singura diferenta e curatenia si calitatea nisipului, care intr-adevar e deosebit. A si sa mai luam in calcul si valurile oceanului, care sunt mult mai mari ca la Mamaia. Pe plaja poti cumpara orice, de la costume de baie, pana la porumb fiert, bere si creveti pe bat. O alta diferenta e ca nu auzi nelipsitele manele de la noi, in schimb e o cacofonie de reclame la bere rece, inghetata, etc. Un alt lucru ce m-a mirat e ca nu vezi fetite topples. Ma asteptam aici sa fie mama lor. De, Copacabana, unde pot fetele sa-si arate nurii mai bine? Deloc, toate aveau „acesoriile” acoperite, nu ca la noi i-si arata tunningul oricui. Si pot zice ca erau ceva „piese originale”, care aratau de 100 de ori mai bine decat”tunatele” noastre. Nu insist pe subiectul asta prea mult sa nu ziceti ca sunt misogin si ca am ceva cu „frumusetea romaneasca”. Mie caruia nu-i place plaja, aici am fost de doua ori si chiar am stat pe plaja cateva ore.

Si uite asa s-a scurs prima zi in Brazilia si in Rio. Urma a doua zi dimineata sa plecam spre Foss de Iguazu, unde aveam sa facem turul cascadei Iguazu, una din cele 7 minuni ale naturii. Dar asta in urmatoarea povestioara.

Va spuneam la inceput ca singurul deranj la hotel a fost un grup de romanasi neaosi cu un comportament de mogaldani. Nu ma lasa inima sa nu va povestesc si despre asta ca sa vedeti de ce cate-odata, cand mergi in excursii in afara si zici ca esti roman se uita unii, care au avut de a face cu asemenea specimene crucis la noi.

Un grup de vre-o 6 mogaldani, trecuti bine de 50 de ani, care banuiesc eu ca in afara de glodul in care au crescut, nu au scos nasul pana atunci, dovada fiind comportamentul lor de neciopliti. S-a intamplat in ziua in care am ajuns ca unul din lifturi sa aibe o defectiune (se mai intampla). Pana sa se remedieze defectiunea, mergea doar un singur lift, hotelul avand 10 nivele, va dati seama ca se cam aglomera din cand in cand. Noi iesisem in vecinatate, sa ne facem idee cam pe unde am putea servi masa de seara, ce e in jur, etc. Intorsi la hotel, asteptam liftul sa urcam la camera (stateam la etajul 8). In fata noastra mai era o pereche, care la fel astepta. Civilizat, ne asezam cum ar veni la coada (liftul avea o capacitate de 10 persoane), cand odata intra o gasca galagioasa si vulgara in hol, deranjand si pe cei ce stateau acolo pe canapele. Numai ca aud pe o tata, intr-o romaneasca neoasa „Ce ba, nu merge decat un lift? Sa stau eu la coada? Sa vezi ce-i dau pe toti deoparte sa urc la camera. Cu tupeu ba”. Plus alte comentarii la fel de vulgare si cu glas tare rostite de celelate 2 tate si inca 3 insi cu fete porcine. Ma intorc cumva sa vad cine comenteaza, cand o vad pe instalatia bipeda, daca ii pot spune asa. O chestie mica si rotunda, ceva in genul unui gogosar, sau rosie storcosita, mai urata ca Norica Nicolai si blonda, tunsa in stilul Vioreacai. Deci nu m-au mirat comentariile ei. In fine, pana a venit liftul, au fost o groaza de racnete, urlaturi, onomatopee, injuraturi, etc. Na ca vine si liftul, intra perechea din fata noastra, intram si noi, dar liftul era cu cartela. Trebuia sa bagi cartela de la camera si sa apesi pe etajul dorit. Chestia era ca trebuia cartela de la etajul la care stateai. Nu mergea cartela de la o camera de la etajul sase sa urci la etajul opt. Am asteptat ca cei din fata sa bage cartela, dupa care si eu sa fac la fel. Hoarda de vacari, sa navaleasca in lift. M-am pus si eu travers in fata si cat mai incet posibil, am bagat cartela si am apasat pe etajul dorit, dupa care m-am tras intr-o parte sa intre gloata. Cum stateam in lift numai ca o aud pe sosia Vioreacai ca zice „L-ati vazut ba si pe asta? S-a asezat cu curul in usa ca sa nu mai putem trece”. Piticii din capul meu au luat-o razna si ma pregateam sa-i zic ceva de regnul animal din care se trage, numai ca Mariuca mi-a luat-o inainte. „Vedeti ca asta e roman si intelege tot ce vorbiti”. Am zis ca paparuda face atac de cord. Am vazut-o ca s-a facut mai rosie ca tomata cu care semana. Hait ca face matracuca apoplexie. Ma pregateam sa-i dau primul ajutor. Nu mai zic de ceilati care erau cu ea. Le-au iesit ochii din cap mai ceva ca lui Tom cand era fugarit de dulau. S-a facut liniste in lift de auzeai musca. Am inceput sa le explic ce inseamna a fi politicos si civilizat, cum se sta la rand in astfel de cazuri si cum se foloseste cartela pentru a ajunge la etajul dorit. Un nene, imi zice ca nu e adevarat, doar trebuie aratata cartela dupa care se apasa pe buton. L-am rugat sa faca asta. Pana cand am ajuns noi la etajul 8, nu au reusit si daca nu a apasat pe butoanele alea si a fluturat cartela aia mai ceva ca pe un evantai. Ofticati si opariti au iesit din lift si au pornit pe scari la un etaj inferior unde stateau, deoarece perechea care era in fata noastra urca la etajul 10, iar ei inca nu realizasera cum functioneaza liftul. Comportament gen Gigi Becali. Rosatura de traista de la gat si greierii din calcaie dispar abia peste 7 generatii. Degeaba ai bani daca te comporti
ca un vacar . Nu i-am mai bagat in seama cat timp am stat in hotel, cu toate ca se uitau cu niste fete bovine dupa noi mai ceva ca dupa masini straine.

Cum ziceam mai sus, asta a fost prima zi de „distractie” in Rio. Urmeaza cascada Iguazu, asa ca stati aproape sa vedeti ce aventuri am avut si acolo.

Numai bine pana la urmatoarea povestioara.