Publicat pe Un comentariu

Angra dos Reis si Arraial do Cabo

Salutare dragilor, sper ca ati „digerat” pana acum povestile despre Rio de Janeiro si despre Cascada Iguazu si sunteti pregatiti pentru o alta. E timpul sa termin cu vacanta in Brazilia dupa care sa trec la „heavy stuff”, adica la aventuri de iarna prin muntii nostri. Doar nu credeati ca nu am pus piciorul pe la noi prin munti? Cum asa? Se poate? Pai daca nu fac macar o „balaureala” prin munte, nu ma simt bine dupa aia 6 saptamani cat stau la munca.

Dar pana acolo mai e. Aveti de citit intai ultima parte a aventurii in Brazilia. Va spuneam ca am ajuns cu chiu cu vai, pana la urma inapoi in Rio, hotarand dupa seara petrecuta pe faleza, ca urmatoarea zi sa ne trezim si noi ca bugetarii, la un 9 sau la cat o fi. Ne saturasem sa fim in concediu si sa ne trezim la 4 sau la 6 dimineata. Ziua aia era dedicata pentru shopping si mersului la plaja (ce-i placea cel mai mult lui Mariuca). Ma incanta si pe mine ideea cu plaja de data asta, in ciuda agitatiei si aglomeratiei, pentru ca de, la Copacabana chiar ai ce admira. Si cum mie imi place sa admir peisaje frumoase, am fost de acord, nu am comentat ca de obicei. In plus erai servit la sezlong cu Caipirinha rece, din fel de fel de fructe. Eu vi-l recomand pe cel de Lime, dar aveti grija ca nu stii, cand te „tranteste”.

Dupa ziua de „munca”, intram din nou in concediu. Desteptarea de dimineata si la drum neneica, ca asa ii sade bine calatorului. Unde? Pai ca de obicei, cand suntem intr-o zona cu un pic de apa pe langa, Mariuca mea, vrea neaparat plimbare cu barca. „Si se plimba cu barcuta, Fanica cu Mariuta”. Si cum in Brazilia e ditamai balta, automat aveau foarte multe barci, vaporase si alte chestii plutitoare.

Citisem eu inainte de a pleca in concediu ca una din atractiile principale in zona, era Angra dos Reis. La 155 de km de Rio, cam 3 ore de mers cu masina (poate ziceti ca e departe, dar merita), locul a fost descoperit de portughezi in 1502. Sunt 365 de insulite si mai mult de 50 de plaje, multe din ele private, detinute de vedete, (cum ar fi Stalone). Cu toate astea, sunt si multe locri si insule „free” sau declarate rezervatii naturale, unde turistii „parliti” ca noi, pot merge si se pot bucura de frumusetea peisajului si a naturii. Noi cum am zis, am luat excursie de o zi, dar se merita sa mergi sa faci un sejur de cateva zile acolo. Peisajele sunt nemaipomenite. Multitudinea de insulite impadurite, culoarea apei si plajele cu nisip fin, te fac sa-ti doresti sa ramai mai mult decat o ora, doua cum am stat noi in fiecare locatie.

Lasand la o parte faptul ca timpul a fost scurt, excursia a fost o reusita. Am avut o zapacita de ghida, care a stiut sa faca atmosfera, sa ne antreneze si sa ne bine dispuna, cu fel de fel de glume, cantece, dansuri, etc. Pe barca nu mai spun, a fost fiesta in toata regula. Daca nici brazilienii nu stiu sa se distreze si sa danseze, apoi nu mai stie nimeni in lumea asta.

Ce spuneti?

Nu va uitati la „carcasele” fetelor, la distractie ma refer. Chiar stiu sa danseze nu? Mai ales ele. Va spun drept m-au trecut toate transpiratiile pe barca aia, abia asteptam sa opreasca sa intru in apa sa ma „racoresc”.

Cam in asta a constat, excursia. Pe barca fiesta la maxim, oprit la 3 plaje, foarte frumoase, pentru miscare, sa scoatem berea si capirinha din noi, iar pe barca, iar bere, caipirinha si cine voia putea sa si manance, iar snorkeling, iar baie si tot asa toata ziua. Trai pe vatrai nene, sa tot faci vacante de astea. Mai aveam putin si ma legam cu lantul de barca aia asa de mult imi placea cum cantau baietii aia. Nu dansul „sirenelor”, nu, doar muzica imi placea si berea rece.

Dar ce e frumos, normal ca se termina repede. Nici nu am realizat cand a trecut timpul cu atatea „atractii” in jur, ca ne trezim acostati, dupa care in autocar si luam drumul spre Rio.

Urmatoarea zi aveam programata tot o excursie cu barcuta, cum ii place lui Mariuta, intr-o alta locatie „celebra”, Arrial do Cabo.

Un micut orasel cu atmosfera de sat pescaresc (ceea ce a fost in vremurile stravechi), Arraial de Cabo, a fost locul unde Amerigo Vespucci, a debarcat prima data pe continentul ce-i poarta numele. Locuit in trecut de indienii
tupinamba, era un paradis al piratilor. Arraial do Cabo este deasemenea un cimitir pentru foarte multe galioane, caravele si fregate de toate nationalitatile scufundate de furtuni sau de pirati. Conform Muzeului Marinei Braziliene, ar fi pe locul doi ca numar de epave ce zac pe fundul marii.

Ca atmosfera in comparatie cu excursia de cu o zi inainte, a fost plictisitoare, atat perioada petrecuta in autocar cat si pe barca. Daca ghida ce a fost cu noi la Angra dos Reis, a stiut sa ne antreneze in distractie, a avut grija sa nu ne lipseasca nimic, fatuca care am avut-o acum ca ghida ziceai ca e de pe alta lume. Ori nu a lasat-o prietenul sa doarma cu o noapte inainte, ori saraca nu servise micul dejun, ca era lesinata tare. Ziceai ca mai are un minut si-si da sufletul. Nu avea nici un fel de calitati pentru a fi ghida.

In fine, ce ne-a mai ridicat „moralul”, au fost plajele si golfurile unde am oprit si bineinteles cand erai invitat sa servesti „cerveza, caipirinhna, refrigerante” prin instalatia de sonorizare a barcii pe care eram, unde canta o muzica cat de cat antrenanta. Te mai facea sa te mai batai, ca sa intri in „modul party”, dar atmosfera era destul de terna, nu am reusit, oricat a bubuit muzica aia acolo si oricate caipirinha am baut.

Zona inconjurata de munti, cu lagune si plaje cu nisipul foarte fin, chiar mai fin si mai alb decat la Copacabana, este un adevarat paradis. Apa este de o culoare ireala. Un albastru ca de clestar, limpede si mai rece decat in celelalte locuri unde am fost, oferind posibilitatea de a face scufundari sau snorkeling. Prima plaja unde am oprit, era rezervatie naturala si nu aveai voie sa cobori din barca nici macar cu papuci. Fara mancare, fara bautura, doar costumul de baie, un prosop si aparatul foto. Coborai din barca pe un nisip alb si fin de ziceai ca e pudra de zahar.

Ne-am balacit si noi pe acolo, cat ne-am balacit, dupa care am facut un alt popas la o alta plaja, unde aveai voie sa cobori cu „echipament” si de acolo, am mai facut un tur pe langa niste stanci cu o grota in ele si directia debarcader, autocar si acelasi drum plictisitor pana la Rio. Cum am zis am fost cam dezamagit de atmosfera se putea mai bine, dar ai nevoie de oameni care stiu sa o faca . Peisajele in schimb si plajele, intr-adevar frumoase si la fel ca si la Angra dos Reis, e bine sa mergi sa stai cateva zile in zona, ca sa poti umbla peste tot, ca sunt mult mai multe locuri si insulite, unde te poti”retrage” in liniste. Noi am fost dusi exact in punctele de maxima atractie, dar din ce am citit sunt cateva „coltisoare” foarte frumoase si retrase, nu balamucul de aici unde am fost noi. In fine, pentru a umple ziua, pana la urma a fost perfect.

Urmatoarea zi era ziua de plecare, urma lungul zbor catre tara. Aveam avionul pe la 6 seara, asa ca mai profitam un pic dimineata si chiar un pic din dupa amiaza sa mai colindam, pentru a cumpara suveniruri, servi masa de pranz, dupa care, nenea care ne-a tot plimbat, a venit, ne-a imbarcat in masina si directia aeroport. Cum ziceam ce e frumos se termina repede. Brazilia e o destinatie, care daca vrei sa vezi cat mai mult trebuie sa faci un sejur de minim un trei saptamani. Are foarte multe locatii, frumoase care merita explorate. Ce am facut noi in cele 8 zile, e doar o mica parte. Cu toate ca rata criminalitatii este foarte mare, daca esti prevazator, nu umbli cu fel de fel de gadgeturi atarnate de tine, sau fel de fel de accesorii sclipitoare, care sa atraga privirea, nu epatezi cu nimic, nu te apuci sa mergi in locuri, putin umblate, mai ales noaptea, nu ai treaba, esti in siguranta. Eu unul nu m-am simtit amenintat deloc cate zile am stat acolo si asa cum v-am povestit, ne-am intors la 1 noaptea la hotel in seara cand ne-am venit de la Iguazu.

Cam asta a fost despre Brazilia, atat cat am apucat sa vad eu. Sper sa mai ajung acolo, nu stiu cand, ca timpul la mine e cel mai mare dusman. Sunt atatea locuri frumoase si in lume si la noi in tara, dar nu am timp sa ajung peste tot. In aprilie cand ajung acasa sunt ocupat cu organizarea spectacolului care il facem an de an la Costinesti, Cantece de Munte la Mare, dupa care infloreste bujorul si automat trebuie sa plec in cautarea lui. Cand termin cu el, numai bine se face de plecat iar pe mare. In vara ca de obicei, nu ma misc din tara, ca e prea fain prin muntii nostri ca sa o iau trancaua, pe alte meridiane. Vine toamna si neaparat trebuie sa ajung in Galapagos, excursie care o sa dureze aproape o luna, iar pe mare si uite asa vine iarna si a trecut anul.

Deci stati aproape ca ajungand in tara, nu am stat pe ciuci acasa. Nu trebuia sa balauresc un pic si pe la noi? Si unde? O sa cititi, in urmatoarea povestire despre o tura de iarna, mai altfel dormit in salas si in pod la -15 grade.

La buna vedere dragilor.

Anunțuri publicitare