Publicat pe Lasă un comentariu

La Plimbare prin Barcelona

Dragilor, acum ca am trecut de 100 de povesti, ma gandeam prima data, sa va mai povestesc cate ceva din drumetiile prin muntii nostri. Va intrebati daca mai am ce povesti? Stati linistiti, ca mai este marfa. Nu sunt chiar Seherezada, cu ale ei 1001 Nopti, dar incerc sa tin aproape. Ma pot intoarce pana prin 2009, ca de acolo nu mai am poze. Amintiri mai sunt, dar incep deja sa paleasca si lipsa fotografiilor, care le-am pierdut cand mi s-a stricat un hard, face sa fie destul de greu sa refac firul excursiilor. Avand fotografii, ma uit pe ele iar filmul incepe sa se deruleze. Si totusi am sa las drumetiile si am sa va povestesc despre Barcelona. Nu de altceva, dar din 2013 si pana acum, a trecut ceva timp si chiar cu poze incep sa uit anumite detalii. Semn de batranete oare? Ce sa faci, pe toti ne ajunge randul. Cand zici Barcelona, automat gandul iti zboara la cel mai reprezentativ obiectiv din acel oras. Sagrada Familia.

Nu ca nu ar mai fi si altele, la fel de frumoase si faimoase, doar e „orasul lui Gaudi”, dar pe oricine intrebi despre un obiectiv celebru in Barcelona, raspunsul automat e Sagrada Familia. Exact cum e cu noi cu romanii, cand suntem intrebati afara din ce tara venim si raspundem Romania. Automat, toti in ultimul timp raspund „O yes Simona Halep.” Inainte era Hagi, Nadia sau Ceausescu, acum o avem pe Simona ca sa ne mai faca si pe noi cunoscuti. A mai fost celebra „M…e Dragnea”, dar acum cu el la racoare, s-a racit si replica.

Cum ne-am hotarat sa mergem la Barcelona? Pai parca va povesteam odata ca ne hotarasem sa facem o excursie in Palma de Mallorca si la intoarcere sa vizitam si Barcelona, un oras care mi-a placut enorm, cand am ajuns prima cu nava acolo. Asta prin 96. Pe timpul ala nu aveam bani sa-mi permit sa umblu tranca prin lume si prin tara ca acum. Eram un parlit de marinar, in plus flota noastra se ducea de rapa atunci. Navigai si nu-ti luai banii la timp sau ii luai cate putin dupa ce ajungeai in tara. Cateva sute de dolari luna asta, peste 3, 4 luni alte cateva si tot asa. Fiind cu nava, nu am avut timp sa explorez cum imi doream, asa ca mi-am promis ca daca vre-odata voi castiga indeajuns cat sa-mi permit o excursie afara, primul oras care il voi vizita, va fi Barcelona. Ei si visul mi s-a implinit. Am castigat de ajuns si primul oras a fost Barcelona.

Daca ne-am facut noi excursia, nu prin agentie, am cautat cazari pe Holiday Lettings. Pe timpul ala nu stiam de Airbnb sau de celelate siteuri care sunt acum. Si am gasit chiar langa Sagrada, un penthouse cu 35 sau 45 de euro pe noapte. Nu-mi mai aduc aminte sincer, dar oricum nu am dat mai mult de 45, ca ma si miram cat de ieftin e, in comparatie cu preturile de la noi. In oras turistic si langa unul din punctele de atractie, plateam pret de pensiune, pe un apartament in sticla, cu o terasa frumoasa, de unde vedeai pana la plaja Barceloneta si eram la 100 de metri de Sagrada Familia.

Ce ai de vizitat in Barcelona? Dar ce nu ai? Pai sa incepem intai cu Sagrada Familia, celebra catedrala inceputa de Gaudi in 1882 si care e simbolul orasului. In constructie inca de peste 100 de ani, se estimeaza ca v-a fi terminata in 2026, cand se implinesc 100 de ani de la moartea celebrului arhitect. Estimările inițiale, bazate pe tehnicile de construcție ale începutului secolului 20, preconizau un termen de cateva sute de ani pentru terminarea constructiei. Gaudi ar fi comentat, în legătură cu acest termen: „Clientul meu nu se grăbește”. Nu intru in multe detalii, despre stilul in care este construita catedrala, despre istoria ei de pana in zilele noastre, nu are sens, ar insemna sa scriu o poveste doar despre ea. Ce pot spune e doar ca e ceva unic, ceva ce doar Gaudi isi putea inchipui, iar noi cei fara o viziune artistica ca a lui, ne putem doar minuna cand o vedem.

Un alt obiectiv marca Gaudi, este Parc Güell . Construit intre 1900 si 1914, in stilul unic al acestuia, care rezulta evident din oricare element indiferent de dimensiunile acestuia. Exista forme ondulate de parca ar fi rauri de lava, pasaje acoperite cu coloane de forma unor copaci, stalactite și forme geometrice. Multe din suprafețele existente sunt acoperite cu bucați de ceramică sau sticla colorate în stil mozaic numit Trencadis. Parcul are o istorie interesanta, destinatia lui de inceput nefiind cea de parc, ci de proprietate privata. Se voia un fel de resort de vacanta pentru cei bogati. Contele Eusebi Güell i Bacigalupi, un antreprenor bogat şi indraznet al Barcelonei sfârşitului de secol XIX, îi comandase lui Gaudi, sa proiecteze saizeci de locuinţe luxoase pe coastele golase ale unei coline de lângă oras. Casele urmau să fie integrate unei gradini in stil englezesc, aşa incat spaţiul rezidential să devina o oaza de verdeata şi linişte, o alternativa fericita pentru cei instariti, care doreau să fuga de Barcelona industrializata. Intre 1900 şi 1914, doar trei din cele saizeci de case au fost ridicate; situatia economica si sociala a Cataloniei, influentata de izbucnirea razboiului, a întrerupt proiectul rezidential. Fiindcă nicio locuinta nu s-a vandut, la propunerea lui Güell, Gaudí a luat una din case si s-a mutat in ea împreuna cu tatal sau. Patru ani mai tarziu, contele a murit, dar abia în 1923 municipalitatea a preluat proprietatea acestuia de pe deal şi a declarat-o parc orasenesc. Din patrimoniul Barcelonei, Park Güell a trecut in cel national al Spaniei, apoi, după alţi 61 de ani, in patrimoniul UNESCO.

Poti pierde o zi linistit in parcul asta, plimbandu-te pe alei admirand, sau pur si simplu sa stai undeva la umbra pe o banca.

Bineinteles ca ajungand in Barcelona si sa nu faci o plimbare pe Ramblas e de neimaginat. Ca un oras mare care se respecta, Barcelona se mandreste cu bulevardul Las Ramblas, precum Parisul se mandreste cu Champs-Élysées, sau New York -ul cu Wall Street. Plecand din Piata Catalunya si pana la Monumentul lui Columb, te trezesti intr-o atmosfera festiva de vacanta, printre artisti stradali (caricaturisti sau statui vii), comercianti ce vand orice se poate vinde, incepand cu bilete de loterie si pana la bijuterii. Cum va ziceam e o atmosfera festiva, tipic spaniola, cu multe restaurante, cafenele, dar si cu preturi pe masura.

Las Ramblas se termina in Piata Pacii (  Piata Portal del Pau ), unde putem admira Monumentul lui Columb,. Construit intre 1882 si 1866, cu ocazia Expozitiei Mondiale, este ridicat in onoarea exploratorului ce a descoperit America. Se spune ca e amplasat exact pe locul unde ar fi revenit in 1493, dupa ce a descoperit noul continent.

De aici poti face o plimbare pe Promenada, admirand Portul Vell, pana la Plaja Barceloneta. E ceva de mers, dar merita, mai ales daca e frumos afara.

Tot umbland tranca, pe ici pe colo, trecura doua zile, mai aveam doua si gata se termina sederea noastra in Barcelona. Ne gandeam ce mai facem, unde mai mergem. Nu ca nu aveam unde, dar sa va spun drept, fiind prima data in vacanta afara, nu ma documentasem suficient, asa ca eram cam in ceata. Noroc ca aveam tableta cu mine si aveam Wifi la apartament. Stiam de Sagrada, de Gradinile Miramar, Plaja Barceloneta, Las Ramblas, Fort Montjuc, care se vede din port, dar nu stiam inca de Tibidao, cu toate ca vedeam catedrala de fiecare data cand intram in port. Si daca tot am aflat, am zis hai sa dam si noi o tura pe acolo, sa vedem ce gasim nu? Cum ajungi acolo? Pai, din Piata F. Kennedy, am luat, Tranvia Blau pana la baza muntelui Tibidao de unde am urcat cu funicularul.  Tramvaiul circula la fiecare 15-20 de minute, iar biletul se cumpara in momentul in care urcati. Va recomand o plimbare cu Tramvaiul Albastru, mai ales cand vremea este frumoasa.

Tramvaiul Albastru a fost parte a sistemului original al liniilor de tramvai din Barcelona insa, in anul 1971, s-a decis inchiderea tuturor liniilor de tramvai din oras. S-a hotarit atunci ca aceasta ruta sa ramana totusi deschisa ca o amintire a modului de transport din acea vreme si desigur pentru a deveni o atractie turistica si un mod placut si lejer de a ajunge in Parcul de Distractii sau la biserica de pe dealul Tibidabo. Nu ne interesa Parcul de Distractii, nu sunt fan al asa ceva, parca v-am mai spus, ma interesa efectiv privelistea de acolo si sa urc in turnul Catedralei Sagrat Cor. Asa ca am preferat sa ne plimbam prin parc, dupa care am intrat in catedrala.

Constructia bisericii a inceput in anul 1902 sub indrumarile arhitectului Enric Sagnier, inlocuind o mai veche capela, prima cladire de pe Tibidabo, care fusese construita in anul 1886, fiind finalizata abia in 1961, de catre fiul acestuia. Prin aceasta constructie s-a vrut ca si Barcelona sa detina o biserica la fel de frumoasa ca si Sacro Cuore di Gesù a Castro Pretorio din Roma sau ca si celebra Sacré-Coeur din Paris.  Pe acoperisul catedralei se urca cu liftul, iar de acolo, pe o scara in spirala, pana la picioarele statuii lui Isus. Intr-adeva, imaginile surprinse de acolo fac cat 1000 de cuvinte, ramanand niste amintiri de neuitat pentru noi.

Mai erau inca multe de vizitat si noi mai aveam o singura zi, care o rezervasem pentru Gradinile Miramar si Fort Monjuic. Multi m-au intrebat „Nu ai fost pe Camp Nou?”. Ce sa caut acolo? Parca v-am mai spus ca nu sunt microbist. Pentru mine un stadion, e un loc unde unii bat mingea ca pe maidan, se scuipa si se injura ca la usa cortului, iar daca sunt putin atinsi, se transforma in „drama quin”. Se tavalesc pe gazon, de parca ar fi fost loviti ca la un sport de full contact. Nu mai zic de tribune, unde daca nu stii sa injuri, sa fluieri sau sa huidui, inveti in primele 5 minute. Nici cand am fost la Rio, nu am intrat pe celebrul Maracana, nu aveam de ce. Prefer sa vizitez altceva decat un stadion.

La gradinile Miramar, am urcat cu telecabina din portul Barceloneta, pana pe Colina Montjuic. Panorama asupra portului şi plajei este excelentă, merită sa urcaţi cu ea, fie şi numai pentru acest lucru.

Gradinile Miramar (Jardines de Miramar), create intre 1919 si 1923, pentru Expozitia Internationala din 1929 si sunt unele dintre cele mai frumoase atractii ale Montjuïc-ului. La o altitudine de 60 metri deasupra nivelului marii, parcul si esplanada Miramar ofera o vedere panoramica asupra orasului si portului din Barcelona. 

Deasemenea Gradina de cactusi Mossèn Costa i Llobera, unde poti admira sute de specii de copaci si plante tropicale si subtropicale, printre ele numarandu-se nu mai putin de 800 de specii de cactusi. Contrar gradinilor Miramar, care au fost creeate pentru expozitia din 1929, aceasta gradina a fost creeata abia in 1970.

Urcam cu telegondola si la Fort Monjuic, situat la o inaltime de 173 de metri, fortul domina portul si a fost construit in 1640, ca citadela de aparare, datorita faptului ca de pe dealul Monjuic ai o panorama de 360 de grade a orasului si a portului de la poale. Cu o istorie foarte zbuciumata, a fost martorul multor batalii si asedii precum Revolta Catalana din 1641, cand armatele spaniole au fost infrante in batalia de la Montjuic. In 1694, fortului, i-au fost adaugate noi bastioane, devenind castel. A fost asediat si cucerit de englezi, in timpul asediului Barcelonei in 1705, dupa care a fost demolat in 1751 si reconstruit intre 1779 si 1799 in forma in care il vedem astazi. Timp de mai bine de 300 de ani, fortul a jucat un rol decisiv in istoria Barcelonei, devenind simbol dupa infrangerea in 1714 a Cataloniei de catre Spania. De atunci tunurile fortului, au bombardat de nenumarate ori populatia razvratita a Barcelonei si a servit de foarte multe ori ca inchisoare si loc de tortura a razvratitilor. Una dintre cele mai negre perioade din istoria fortului, a fost cea a Razboiului Civil (1936-1939), cand ambele tabere si-au incarcerat si torturat in beciurile lui opozantii politici.

Plecam mai departe la plimbare dupa vizitarea fortului prin frumosul parc spre Muzeul de Arta, din pacate inchis in ziua aia. Un pic dezamagiti, coboram treptele din fata palatului spre Piata Espanya admirand Fantanile Magice, pe care nu am avut ocazia sa le vedem seara. Am vrrut sa ne intoarcem in seara aia inapoi in piata sa vedem spectacolul oferit, dar eram prea obositi. In plus a doua zi ne trezeam dimineata, pentru ca plecam spre Madrid cu trenul de mare viteza. O alta experienta despre care o sa va povestesc intr-o zi, daca nu uit.

Ne-am plimbat si am cascat ochii, prin Piata Spaniei, urcand pe terasa mallu-lui de acolo, de unde ai o frumoasa priveliste a pietei, dar nu puteai sa faci poze ca lumea din cauza acelei plase de sarma pentru protectie, asa ca doar ne-am invartit pe promenada, dupa care am coborat, sa mancam ceva prin imprejurimi si am luat drumul hotelului, deoarece se facuse deja seara si aveam de aranjat bagajele pentru a doua zi, cand porneam mai departe. Ne astepta Madridul.

Ei dragilor, cam asta a fost vizita noastra in Barcelona. Mai sunt multe deasemenea de vizitat, dar in timpul care l-am avut, eu pot spune ca sunt multumit de ce am reusit sa vedem. Am avut intentia sa ma mai trag o tura de cateva zile, sa revad anumite locuri si sa completez lipsurile, dar stiti bine ca in ultimii ani au fost fel de fel de tensiuni, datorita dorintei lor de independenta si nu am vrut sa fiu prins in mijlocul unor demonstratii sau incaierari dintre politie si manifestanti. Astept sa se calmeze situatia cat de cat si dupa aia mai mult ca sigur voi face iar un stop ori la dus spre Palma (unde neaparat trebuie sa mai ajung odata), ori la intors. In plus ce m-a facut sa renunt momentan la o intoarcere, a fost cand am citit, mai acum ceva timp, pe un site de stiri destul de serios ca barcelonezii s-ar fi saturat de invazia de turisti si am impresia ca au fost si ceva incidente cu turisti atacati. Nu stiu ce sa cred deoarece, in Barcelona ca si in restul Spaniei, veniturile din turism reprezinta o buna parte din produsul lor intern brut. Nu cred ca dau ei cu piciorul la atatia bani castigati de pe urma turismului din cauza unor „capete infierbantate”, care vor secesiune si izolare.

Astea fiind zise, va zic si eu La Buna Vedere si stati aproape, sa vedeti ce mai scot din traista cu amintiri.

Anunțuri publicitare

Lasă un răspuns