Publicat pe Lasă un comentariu

Bonsoir Paris.

Sa nu spuneti ca asteptati tot ceva despre Macin, ca nu va cred. Mai am despre ei destule, dar daca o tin intr-una doar Macin, Macin, va plictisiti si nu mai cititi nimic din ca scriu eu aici. Asa ca m-am hotarat sa va povestesc cate ceva despre Paris, unde ca si la Venetia, am fost de doua ori in excursie. Nu-mi era a merge, neaparat la Paris in excursie, dar Mariuca mea, ma bazaia la cap de ceva timp ca sa mergem neaparat. Asa ca pentru a avea liniste in familie si a manca o farfurie cu ciorba calda, am zis da. Si inca de doua ori, nu odata.

Sa nu credeti ca am facut shopping in Galeriile Lafayette, nuu. Asta e doar poza de Facebook, atat. Am fost si noi intr-o seara pe acolo ca sa mai pierdem timpul si sa ma laud, dupa aia cand merg la mine la tara. Le arat poze alora in satul unde m-am nascut si ma pun direct primar. Am intrat acolo si au inceput sa-mi aplaude urechile instantaneu, cand am vazut ce preturi sunt afisate. Am bagat repede doua poze cum spuneam, pentru campanie electorala la Caracatalca, unde o sa candidez, cand ies la pensie si am dat cu praf de mers.

Puteti vedea pe fata mea ce crispat eram. Cu Mariuca inauntru nu mai pun poza ca, zambetul ala larg care il avea inainte de a intra i-a disparut instantaneu si avea o figura de parca mancase agurida toata ziua. Sa vedem si partea buna, macar avem poze pentru Facebook de acolo. Nu va spun, ca voiam sa mergem intr-o seara la Moulin Rouge, dar cand m-am uitat pe net sa fac rezervare si am vazut preturile, bretelele de la ciorapi au fost solicitate la maxim si plus ca am citit ca nu ai voie sa faci poze in timpul spectacolului. Deci nu puteam sa pun nimic pe Facebook, nici un live, asa ca am zis pas.

Pe langa „atractiile” astea care iti dau gaura in buget, sunt destule de vizitat in Paris, asa ca nu va speriati ca nu aveti ce face. Pai sa o luam cu inceputul. Si prima si a doua oara am avut un apartament cu chicineta in zona La Defense, ceea ce te ajuta sa economiseti niste bani, ca totusi preturile la restaurante nu sunt asa ieftine. Aveam micul dejun asigurat, ca asa am luat sejurul, ziua mancam prin oras, iar seara puteam sa ne incropim noi cate ceva. Nu musai sarmale si ciorbe, dar oricum. Zona e OK, de fapt e districtul financiar a Parisului. Dezvoltarea ei a inceput dupa 1958 si este zona cea mai mare din Europa dedicata strict pentru business. Districtul este localizat la extremitatea vestica a „Axei Istorice” a Parisului in lungime de 10 Km ce incepe de la Luvru, continua pe Champs-Elysees, trece de Arcul de Triumf, de-a lungul bulevardului Grande Armee si se termina cu Marele Arc din La Defense.

E o zona linistita, destul de curata, exceptand intrarile la metrou dimineata, unde poti face si un shopping la preturi mai moderate, fata de La Fayette. Deasemenea, daca o zi nu ai chef de balaurit prin oras, poti iesi la o plimbare in piata din fata Arcului, unde te poti opri la o cafenea sau un bistro sa servesti o cafea, bere sau un croissant. Deci o zi din excursie poti efectiv sa o pierzi pe acolo, fara sa te plictisesti.

Prima data, am plecat pe jos din La Defense, pana la Arcul de Triumf, de acolo pe Champs-Elysee si mai departe spre Champ de Mars siTurnul Eiffel. De fapt asa am facut peste tot unde am fost in vacante si la Roma si la Barcelona despre care nu v-am povestit inca si la Londra si la Venetia, chiar si-n insule, prin Madeira, Palma, Malta, Sicilia, Rodhos, sau Tenerife. Lasam masina inchiriata undeva si de acolo cu piciorul prin oraselul in care ne-am oprit. Am preferat sa mergem pe jos cat mai mult, sa simtim, sa luam pulsul cum se zice. Vezi altfel si simti altfel. Te plimbi, admiri, te mai opresti la o terasa de cartier, nu in zona turistica unde preturile sunt cu 30-40% mai mari. Intri in vorba cu localnicii, intreband de anumite lucruri si cel putin in insule toti sunt amabili si-ti ofera informatii. Asta e dupa mine o vacanta, nu statul cu fundul in masina, sau sarit din autobuz in autobuz. Ce vezi? Mai nimic. Chiar daca e obositor, merita toata osteneala.

Ajungand la Arcul de Triumf, trebuia sa urcam si sus pe terasa, de unde ai o priveliste foarte frumoasa. Nu mai tin minte cat era biletul, dar oricum nu ne interesa. Mariuca mea si ceilalti, erau prima data la Paris si va dati seama, voiau sa „guste” toate atractiile. Nu?

Bineinteles, ca trebuia mers si la Turnul Eiffel si normal urcat, ca doar nu am venit doar sa-l privim de la departare. Am plecat incet incet pe jos, dupa ce ne-am orientat de pe terasa de pe Arcul de Triumf, cam pe unde sa o luam si normal, in drum am facut o pauza de hidratare undeva la o terasa in cartier. Asta imi place in Paris, terasele. O carciumioara mica, cu doua trei mese afara pe trotuar, unde poti sta sa te racoresti, cand e cald si sa-ti tragi sufletul dupa atata mers. Pe Chams Elysee e prea aglomerat si stiti bine ca nu-mi place aglomeratia, ma oboseste. Asa ca prefer de fiecare data, sa intru prin cartiere si sa gasesc o carciumioara micuta, unde poti sta linistit, sa te odihnesti si sa faci planul de plimbare pe mai departe.

La turn aglomerat, cum ne asteptam. Nu am luat bilete online, pentru ca pe siteul lor nu mai aveau, iar cele oferite de agentii erau dublu fata de cat plateam daca mergeam la fata locului. Asa ca ne-am asezat la coada (inca mai am experienta de pe timpul lui „Urechila” cu statul la coada pentru orice), am luat bilete si hai sus.

Privelistea intr-adevar e frumoasa de sus, merita sa stai la coada si sa urci. Dar momentul cel mai faine seara cand se aprind luminile si farul din varf turnului. Pentru ca am coborat pe inserat si am mai pierdut timpul prin parcul din jurul lui, am prins si acest spectacol prima data. A doua oara, am fost doar pe zi si nu am mai urcat in turn, ne-am plimbat doar prin parcul din jur. Nici accesul a doua oara nu mai era liber in piata de sub picioarele turnului si era impanzit de soldati inarmati. 2017a fost un an cu ceva atentate in Franta si masurile de securitate erau sporite pe la toate obiectivele.

Singurul obiectiv, care l-am vizitat ambele dati, a fost Notre Dame, care acum cum bine stiti, in urma incendiului, e in reconstructie. Cat o sa dureze si daca o sa arate la fel, nu stiu. Macar am apucat sa o vizitez, cand era intreaga. E ceva deosebit, ca si Westminster Abbey in Londra, vezi istoria Frantei, precum in cealalta a Angliei. Numai ca aici, fata de Westminster, ai voie sa fotografiezi. Impresionant, daca te gandestui in cati ani a fost ridicata, cu cata munca si cati bani (nu ca nu ar fi avut, pana la urma si Franta si Anglia au fost imperii si au tras pe colonii, cat au putut, fara mila si fara jena). Constructia ei a durat din 1163, pana in 1345, o adevarata capodopera in still gotic timpuriu.

Bineinteles, daca mergi la Paris, o vizita la Luvru, trebuie sa fie una din prioritati. Cred ca toti dintre cei mai de varsta mea si mai batrani, au citit romanele lui Dumas si Feval nu? Toti, ne inchipuiam la momentul ala in una din salile palatului, infruntand pe muschetarii Cardinalului sau pe Ducele de Guise, incercand sa impiedicam complotul pus la cale impotriva regelui Frantei, nu? E astea sunt ale copilariei vise. Dar Luvru acum, nu mai e casa regilor Frantei, ci e ditamai muzeul. Nu-ti ajunge o saptamana sa-l iei de la cap la coada. Bine noi ca turisti de weekend, am cautat sa vedem ce e mai important si mai renumit, nu aveam timp sa stam sa luam fiecare sala in parte sa admiram. Asta e pentru studenti la facultatile de arta, eu stiu pentru cei ce poate studiaza anumite stiluri de arta sau istoria ei. Asa ca ne-am limitat la ce putem vedea intr-o zi. Iar boala mea era Codul lui Hamurrabi si bineinteles faimoasa Gioconda.

Cum va spuneam e ceva imens, iti trebuie zile intregi ca sa stai sa admiri toate operele de arta expuse acolo, multe din ele „spoil of war”, adunate din toate colturile lumii. Numai ca sa vezi toate salile unde sunt expuse statuile sau tablourile sau salile cu tapiterii, iti ia zi de vara pana-n seara. Am iesit de acolo mai obosit, decat daca as fi umblat o zi intreaga pe munte cu un rucsac de 25 de kg in spate.

Un alt obiectiv, „must go” intr-o vizita la Paris, e bineinteles, celebrul palat Versailles. La fel ca si Luvru, a fost resedinta a regilor Frantei, incepand cu anul 1862. Unul dintre cele mai impresionante monumente istorice din lume, simbol al  monarhiei și al puterii absolute . Este remarcabil nu numai prin frumusețe și luxul pe care îl întâlnim , ci și prin importanța sa istorică . Sa nu uitam ca aici s-a semnat in iunie 1919 pacea de la Versailles dupa prima mare conflagratie mondiala (La Grande Guerre).

Constructia palatului, incepe in 1623, cand Ludovic al XIII-lea pasionat de vanatoare, a hotarat sa construiasca un pavilion în apropierea de  Versailles, ce pe atunci era o localitate mica, inconjurata de paduri . În timpul lui Ludovic al XIV-lea  s- a extins aceasta cladire, devenind palatul cel mai spectaculos  din acea perioada . În anul 1682 , Versailles a devenit resedinta oficială a lui Ludovic al XIV-lea și sediul guvernului francez . Noua cladire includea Galeria Oglinzilor, aripa de nord și cea de sud, sediul Statului Major, apartamentele regale, capela și o parte din gradini. Continua sa fie resedinta a regilor Frantei pana in 1789, cand ultimul rege din dinastia Bourbonilor, este obligat sa se intoarca la Paris de masele revoltate si incepe Revolutia Franceza. Devine in 1837, primul muzeu de istorie a Frantei. E intr-adevar impresionant. Ca si Luvru, nu e un obiectiv de vizitat intr-o zi. Numai palatul in sine sa-l vitezi, cu renumita Galerie a Oglinzilor, ce facea legatura intre dormitorul regelui si a reginei. Galeria Oglinzilor este cea mai vizitata incapere din palat atat pentru decoratiunile sale magnifice, cat si pentru atmosfera sa istorica, pentru ca a fost scena multor evenimente politice importante. Tratatul de pace de la Versailles, încheiat aici în 1783, a pus capăt Războiului de Independenta american dintre Statele Unite, Marea Britanie, Franţa şi Spania. În 1870 s-au semnat Tratatele din noiembrie de la Versailles, prin care statele din sudul Germaniei se alaturau Alianţei nordice germane. Aici a fost Wilhelm I declarat imparat al Germaniei si a fost semnat, in acelasi an Tratatul de la Versailles care punea capăt Războiului Franco-Prusac. Adunarea Generala Franceza s-a întrunit aici între 1871 şi 1879, iar puterile victorioase din Primul Razboi Mondial s-au întâlnit în Sala Oglinzilor pentru a semna Tratatul de pace de la Versailles din 1919.  Nu mai zic de dormitoarele regale si celelate sali. Opulenta e la ea acasa in acest”muzeu”.

Prin splendoarea şi marimea sa, Versailles simbolizeaza domnia si puterea absoluta a lui Ludovic al XIV-lea, care s-a declarat intruchiparea statului (“L’État, c’est moi”) si a fost cunoscut ca Regele-Soare.

De pe terasa din fata Salii Oglinzilor, gradinile de la Versailles continua aceasta etalare uimitoare splendoare si putere.

Ludovic al XIV-lea a construit in parc Trianonul Mare ca palat de distracţii, la nord-vest de palatul central. Desi, este mai modest si mai mic decat cladirea principala, era înca destul de impunator în secolul al XVIII-lea, pentru ca Napoleon sa se stabileasca aici. Micul Trianon din apropiere, cu remarcabilele sale labirinturi, a fost ridicat de Ludovic al XV-lea pentru amanta sa Madame de Pompadour. Deoarece ea a murit înainte de terminarea acestuia, el l-a daruit doamnei du Barry la care tinea, de asemenea foarte mult.

Si sotia lui Ludovic al XVI-lea, Maria-Antoaneta si-a petrecut foarte mult acolo, preferându-l palatului propriu-zis. La cererea ei, Ludovic al XVI-lea a construit un mic sat in apropiere cu casute acoperite cu paie si gradini englezesti. Mariei-Antoaneta ii placea sa se joace de-a taranca in acest decor idilic, dar nerealist.

Cam asta este despre Versailles in mare. Ca informatie, inainte de a intra sa-l vizitezi, bagajul este scanat ca la aeroport si nu ne-a lasat cu nimic de mancare din afara. Vrei sa mananci, sunt cateva terase in interiorul parcului, cu preturi pe masura. Cel putin asa era in 2014, nu mai stiu acum, poate s-a mai schimbat.

Un alt loc unde poti sa te plimbi si chiar e gratuit, e Quai d’Orsay de-a lungul Senei. Aici se află cel mai extravagant pod peste Sena, Pont Alexandre III, un conglomerat baroc somptuos de coloane triumfale, statui aurite, de bronz sau de piatra, felinare cu mai multe brate aliniate militareste. Tot aici dam si de locul unde a fost ars pe rug de catre Filip cel Frumos, Marele Maestru al Cavalerilor Templieri, in 1314. Deasemenea poti rasfoi carti vechi, sau cumpara fel de fel de suveniruri de la anticarii ambulanti. Mai e deasemenea Pont des Arts, cu ale sale „lacate ale Iubirii”, ce am inteles ca au fost scoase, deoarece amenintau structura acestuia.

Un alt loc sa te plimbi, e Jardin de Tuilleries. Gradina, a fost creata in 1564 din dorinta Caterinei de Medici, cand a inceput si constructia palatului cu acelasi nume. Un loc, unde poti petrece cateva ore, doar sa te relaxezi si sa admiri frumoasele statui de pe aleile ei.

Mai sunt destule de vizitat in Paris, precum Domul Invalizilor, Panteonul, Muzeul Brancusi, Sacré-Coeur si cartierul Montmartre, dar nu am mai avut timp in 2014, iar in 2017, am fost doar un weekend, preferand mai mult sa ne plimbam si sa iesim din Paris. Nu la Disney Land, ca nu sunt fan al parcurilor de genul asta si nu mai am copii mici. Poate cand o sa am nepoti, o sa-i iau la o plimbare pana la Disney. Dar pana atunci mai e.

Vazusem niste pliante, ce faceau reclama la un parc de feline (Pisicile au fost dragostea mea din totdeauna, mai ales cele mari) si ne-am interesat cam pe unde e si ce putem admira. Amplasat la 53 de km de Paris, in localiatatea Lumigny -Nesles-Ormeaux, pe o suprafata de 60 de hectare, gazduieste 41 de specii de feline, cu un total de 140 de „pisicute”. Pentru iubitorii felinelor, e raiul pe pamant. Felinele, nu sunt tinute in custi sau tarcuri mici ca la gradina zoologica, ci au un intreg areal, ce imita cat mai exact arealul lor de bastina. Va recomand daca ajungeti la Paris si v-ati saturat de muzee si aglomeratie sa faceti o vizita la acest parc. Nu e asa greu de ajuns, detalii puteti gasi aici.

Cum ziceam inainte, inca sunt multe de vizitat in Paris, dar la un moment dat m-a obosit aglitatia si mersul zi de zi, prin muzee aglomerate. Probabil ca o sa mai fac un city break in Orasul Luminii, dar nu asa curand. Nici cand plec la munca, cu toate ca stau aproape o zi intreaga la hotel, nu ma trage ata sa incep sa bantui de unul singur prin oras. Prefer sa stau intr-un parc in fata hotelului si sa ma odihnesc, pentru ca a doua zi am zbor lung. Poate daca Mariuca mea insista sa mai mergem odata, o sa-mi calc pe inima si o sa zic, hai ca mai sunt locuri de vazut, dar eu nu insist si nici nu-i dau idei.

Eii dragilor, cam asta a fost cu Parisul. Mai ma gandesc ce o sa va povestesc de maine, asa ca stati aproape si veti vedea. Pana atunci va zic, La Buna Vedere.

Anunțuri publicitare

Lasă un răspuns