Publicat pe Lasă un comentariu

La plimbare prin Venetia si Murano

Iar v-am pacalit, este? Asteptati ceva despre Macin. Mai aveti un pic de rabdare ca vin si alea, dar intai sa va zic cate ceva despre Venetia. Nu de altceva, dar prima data am fost in 2012, dupa care in 2014 si cu timpul amintirile incep sa paleasca.

Va spuneam mai sus ca ma fost de doua ori in Venetia. Prima data in 2012, a fost o excursie de o zi. Am botezat atunci unde va aproape de Venetia, doua printese gemene Charlene si Stephanie.

Cu ocazia asta am tras si o tura rapida prin Laguna. Mai fusesem cu nava, dar in terminal petrolier, departe de oras si nu am avut timp niciodata sa ies. Terminalul departe, programul si timpul de stationare in port scurt si efectiv nu am avut ocazia sa ies sa ma plimb.

In 2012, fiind timpul scurt, nu prea am avut timp sa „gust” atmosfera „Orasului Iubirii” cum mai era numit datorita celebrelor sale curtezane . Am alergat repede, sa vedem cat mai multe. Era si in perioada Pastelui si la toate obiectivele erau niste cozi interminabile, asa ca prea multe nu am facut. O plimbare cu gondola, cascat ochii pe exterior la Palatul Dogilor si la la Basilica San Marco, o fuga in celebra piata de peste, cumparat suveniruri si asta a fost.

Un popas in Piata San Marco, unde trebuia sa ma racoresc cu o bere rece. Nu ma intrebati cat a costat, ca nu va spun. Dar de, cine mai era ca noi, sa stea in mijocul pietei la masa si sa asculte o formatie ce ne canta diferite arii de opere celebre. Noroc ca aveam cardurile destul de pline.

Am plecat inapoi, oarecum dezamagit, ca nu am reusit sa pierd mai mult timp si cu ambitia de a reveni neaparat, ca sa ma „satur”. Venetia dupa mine este unul din cele mai frumoase orase vechi. E un muzeu in aer liber, ca si Roma, despre care o sa va povestesc la un moment dat.

Si dorinta mi-a fost implinita in 2014, cand Mariuca mea, s-a hotarat sa-mi faca o surpriza cand veneam de la nava. Avusesem o tura destul de grea si ce s-a gandit ea ca sa ma scoata din starea aia naspa care o aveam? Hai sa plecam undeva, sa uitam de toate. Si numai bine ca a gasit niste oferte foarte bune la o agentie de travel si nu a luat numai o excursie ci doua. Una la Venetia, imediat cum am ajuns acasa si alta la Roma la o saptamana dupa ce ne intorceam. No zic eu, taci ca-i bine, impuscam doi iepuri cu un singur glont. De acum sa ma plang tot timpul ca e tura naspa, ca numai in excursii o sa o tin cand ajung acasa.

Aveam 4 zile de explorat si de balaurit. Nu am reusit sa ajungem pe insula Burano, dar in rest, am patinat zi lumina ajungand seara la hotel franti. Nu am stat in Laguna , ci la un hotel in Mestre. Club Hotel se numea, un hotel micut, cochet si foarte curat. Personalul deasemenea foarte amabil si serviabil. Statia de autobuz era chiar in fata hotelului si-n maxim 20 de minute eram la autogara. Aveam pas pe toate mijloacele de transport inclusiv vaporase si ne-a permis sa ne miscam super pe unde am vrut, toata Laguna.

Eii acum alta viata. Nu mai eram presat de timp si am luat-o usor pe fiecare straduta, cascand gura si facand fotografii.

Bineinteles ca de data asta nu am vazut Palatul Dogilor si Basilica san Marco doar din afara, ci am intrat inauntru. Palatul, construit initial din lemn in secolul IX, a dobandit forma actuala intre 1340 si 1424 si este expresia suprema a culturii venetiene. In interiorul lui gasim numeroase picturi ale unor mari maestri renascentisti, precum Tintoretto, Titian, Guariento, etc. Nu-mi mai amintesc toate numele, la un moment dat era un talmes balmes in capul meu incercand sa retin cat mai multe. Nu mai zic de sculpturi, care mai de care mai impresionante si mai realiste.

Am intrat si-n Basilica San Marco, dar aici nu aveai voie sa faci fotografii in interior. Asa ca doar am admirat , ramanand cu amintirile. Situata in Piata cu acelasi nume (unde de data asta nu m-am mai asezat la masa. Mi-a fost deajuns odata o gaura in buget), in prelungirea Palatului Dogilor, a servit ca si capela a acestora, fiind declarata catedrala a orasului abia in 1807. Datorita constructiei, impunatoare si a opulentei artefactelor din interiorul sau, picturi si mozaicuri incrustate cu aur, simbol al puterii venetiene incepand cu secolul XI, mai era supranumita Chiesa D’Oro (Biserica din Aur). Are o istorie destul de zbuciumata, nu ma apuc sa insir aici, ca nu are sens.

Astea doua fotografii am reusit sa le facem cu telefonul, inseland vigilenta „cerberilor” din interior. Sunt facute oarecum afara nu in interior, asa ca ori s-au facut ca nu ne vad, ori acolo aveam voie. Nu am stat sa intreb, ca sa nu se ia de noi.

Bineinteles, ca am urcat si-n turnul minune sa admiram Piata San Marco de sus, ceea ce prima data nu am reusit sa facem. Aglomerat tare, nu prea a fost pe gustul meu dar de, e un punct de atractie si nu-l puteam rata.

Si normal fotografii cu porumbeii, care abia asteptau sa arunci cateva firmituri sau boabe de orez, ca erau pe tine cu zecile.

Cu gondola de data asta nu am mai fost. Ne plimbasem tura trecuta, asa ca nu ma mai tragea ata. In plus cam snapani gondolierii, te invarteau pe 2 canale, repede si-ti saltau 50-60 de euro de cap de vita furajata. Functie de cum te tocmeai cu ei. Erau unii care cereau si 75, sau 100, functie de zona in care erai. Asa ca am zis pas. Am preferat sa mergem la picior si sa bantuim pe toate stradutele. Banii care ii dadeam pe gondola, am preferat sa luam masti.

Un alt loc unde voiam neaprat sa ajung era celebra Insula Murano, capitala mondiala a sticlei.  Candva era doar un sat de pescari pana in secolul al XIII lea,  cand atelierele de prelucrat sticla din Venetia au fost mutate aici, deoarece exista riscul ca in cazul unui incendiu sa fie cuprinse casele ( mai bine zi palatele), deoarece erau ridicate pe piloane din lemn. Se ajunge foarte usor cu vaporasul, care poate fi luat de langa Piata San Marco. Cu peste 1300 de ani de traditie in fabricarea sticlei, e si normal sa fie renumita. Oglinzile si ornamentele de sticla fabricate de mesterii de aici impodobeau palatelor regilor si nobililor. Este o insula fermecatoare, unde te poti plimba si aici ca la Venetia, pe malul Canalului Grande. Atmosfera venetiana, cu palate si case de negustori, poduri arcuite si vitrine incarcate de zeci si sute de obiecte colorate, produse in atelierele lor. Fiecare atelier are o scurta prezentare a fabricarii sticlei si de asemenea un magazin in care se vand fel de fel de statuiete, oglinzi, vaze, etc, cu preturi pe masura. Nu am plecat bineinteles cu mana goala de acolo. Numai eu stiu la intoarcere pe avion ce grija aveam de geanta de mana ca sa nu mi se sparga pretioasele statui sau mastile cumparate.

Si uite asa au trecut zilele, nici nu stiu cand si se facu de plecat spre tara si pregatit pentru urmatoarea escala, Roma. Ce-mi pare rau este ca am pierdut foarte multe poze din excursia asta. Le aveam salvate pe un hard, pe care l-am scapat din mana si s-a stricat. Nu am reusit sa mai salvez nimic din el la timpul ala. Asa ca am ramas cu cateva poze de pe un card si ce am apucat sa pun pe Facebook. Oricum amintirile nu mi le poate sterge nimeni, dar imi pare rau ca nu am avut poze mai de calitate sa pun aici.

Va recomand Venetia, pentru un scurt city break. E suficient ca sa vizitezi ce e mai important. Dupa mine cea mai buna perioada e primavara. Iarna se inunda, iar vara de multe ori mirosul din canale, e insuportabil. Eu doar primavara am fost, aprilie, mai si e super ca vreme si nici nu e asa de aglomerat ca in perioada concediilor. De fapt Venetia nu poti spune ca nu e aglomerata, dar sunt perioade, cand totusi nu e furnicarul ala de lume, sa nu ai loc.

Ei dragilor, asta a fost cu Venetia. La buna vedere si stati aproape ca mai sunt de povestit inca destule.

Anunțuri publicitare

Lasă un răspuns