Publicat pe 5 comentarii

Prin Macin dupa bujori si broaste testoase

Salutare dragilor, a trecut ceva timp de cand nu am mai povestit nimic. Nu ca nu as avea ce. Am o groaza de amintiri, dar ceva proaspat, mai deloc. Ca niciodata tura asta cat am stat acasa, in sase saptamani, nu am reusit sa ajung decat un weekend in Macin. Nu ca nu as fi vrut, poate va aduceti aminte cand am scris ultima povestioara despre excursia in Malta, aveam planuri mari, spargeam avioane, dar vorba aia, „Socoteala din Targ, nu se potriveste cu cea de acasa”. Cand m-am intors de pe mare, eram pe bloc starturi, pregatit sa dau o tura prin Semenic si Cheile Carasului, unde nu am fost nicodata, dar vremea mama ei, ne-a jucat feste si am amanat pana dupa Paste. De 1 Mai, cand a fost cat de cat frumos, am fost ocupat cu alte treburi, dupa care cand sa o pun pe drum, a intervenit altceva si uite asa am ramas doar cu tura din Macin, care o planificasem de ceva vreme. Asa a fost sa fie, dar scot eu parleala, nu e bai.

Sa va spun drept, ma simteam „ruginit” si ca vai de mine. Abia asteptam iesirea asta, parca nu mai trecea timpul. Mai era si vremea inchisa, cu ploi, cu vant, ca iti venea sa-ti bati copii in fata postului de politie si alta nu. Eram doritor de umblat tranca mai ceva ca domnisoara de onoare sa prinda buchetul miresei. In plus era perioada bujorului si a brostelor testoase de Macin.

Cum eu sunt in perioada de inflorire a bujorului odata la doi ani acasa si cum acum doi ani tot asa am avut treaba si nu am apucat sa umblu dupa el (abia am gasit cateva flori, prin Padurea Babadag, scapate de urgia „turistilor”), anul asta eram nerabdator sa ma desfat cu privelistea unor poienite rosii, pline de aceste gingase flori. Nu mai zic de placerea de a vedea testoasele.

In Macin, fiind relativ aproape de mine am fost de cateva ori, nu am apucat sa va spun decat o poveste. Rusinica, v-am povestit despre o groaza de munti inalti, despre o groaza de locuri exotice si chiar despre cei mai vechi munti de la noi, mai deloc. E nu-i timpul pierdut, nu-i asa? Cum mare lucru nu am facut, asa cum va ziceam tura asta acasa, o sa va spun la povesti despre Macin si o sa vedeti imagini din toate anotimpurile. La un moment dat o sa va saturati si sigur o sa primesc mesaje sa termin odata cu el. Nu va plictisesc prea mult cu detalii „tehnice” despre acesti munti. Se pot gasi doar dand un simplu search pe „Google”. Asa cum v-am spus sunt cei mai vechi munti de la noi din tara, formati in perioada Hercinica, iar cel mai inalt varf , este Varful Tutuiatul, cu a sa „ametitoare” inaltime de 467 de metri. Sa nu credeti ca daca nu au inaltimile Fagarasului, sau a Bucegilor, nu au ce oferi. Asta am crezut eu ani la randul, efectiv ignorandu-i, pana am vazut niste imagini pe Facebook (mama lui de Facebook, ca uite asa te face sa umbli brambura pe coclauri, sa vezi si tu ce au vazut altii ) si am inceput sa fac „sapaturi” sa aflu mai multe despre flora, fauna, etc. Dupa ce am citit si am vazut si mai multe imagini, a devenit un „must go” si de atunci nu ma mai satur de ei.

Va spuneam ca planificasem tura la bujor de ceva timp, dar vremea tot capricioasa in perioada aia. Pe ce site sau post de stiri te uitati, dadea doar ploaie. Cu toate astea am zis ca indiferent cum ar fi, tot plec. Mai ales ca toata gasca de zurlii au zis ca vin indiferent de vreme. Ne trezim noi vineri dimineata, vreme inchisa la Constanta, dar nu ploua. Am pus-o pe drum si pana la Greci a fost binisor, doar o burnita de aia marunta. Cat am stat sa ne adunam, numai ca incepe de sus sa-i dea binisor. Hai fuga la camping, macar sa apucam sa punem corturile, sa nu se inbibe pamantul cu apa si sa le punem pe noroi. Alesesem campingul „Turtle Camp”, chiar la intrare in Greci, un loc care il recomand cu caldura tuturor ce ajung in zona si vor sa stea la cort si sa aibe conditii decente, gen dus, toaleta, bucatarie, etc. Nu mai spun de proprieteri, oameni de nota 10+. Pana la urma tot pe ploaie am pus corturile, dar am avut noroc ca nu era noroi. Campingul e intr-o livada de pomi fructiferi si coroanele copacilor au protejat cat de cat. Bine nici nu a fost ploaie de aia „rupere de nori”. Ceva mocanesc asa si nu a tinut prea mult.

Prima zi, datorita si faptului ca ploua, plus ca a mai trebuit sa fugim pana in Macin, sa mai luam cate una, cate alta, nu am facut mare lucru. Unii dintre noi au fugit la aprovizionare, unii au lenevit prin camping. Aveam in plan sa mergem pe Tutuiatul, prin Dealul cu Drum, dar cu ploaia aia mocaneasca, chiar nu ma tragea ata la nimic. Totusi , pe dupa amiaza s-a linistit si o parte au fugit un pic pe coclauri. Eu fiind ocupat cu aprovizionarea, am ramas la cort si impreuna cu ceilalti, ne-am apucat de pregatit masa pentru drumeti.

M-am dus la culcare, cu speranta ca a doua zi, o sa fie vreme mai buna, sa putem balauri pe coclauri. Il aveam pe George Isac cu noi, un bun cunoscator al Macinului, care ne-a promis ca o sa ne duca pe un traseu nemarcat si o sa avem ce admira.

Dimineata, ce sa vezi, tot nori si inca de aia negri urati si amenintatori ce parca se opriseara deasupra „Everestului” Muntilor Macin, varful Tutuiatul si nu se dadeau plecati de acolo. Ne sfatuim noi si ne hotaram sa mai o lungim cu cafeaua, pana pe la un 10, avand in vedere ca traseele in Macin nu sunt asa de lungi ca sa nu poti sa le faci intr-o zi de vara. Ne tot uitam si ne uitam, dar ca un facut norii, parca nu voiau sa se miste de acolo. Pana la urma ne hotaram, ne luam inima in dinti si plecam fie, ce o fi. Ne prinde ploaia asta e. Ne-am luat echipament de ploaie la noi si dai bataie, ca nu am venit sa stam in campuing la bere si la mici.

Mai si parca atata asteptau norii aia, sa ne punem noi in miscare. Ca unde nu au luat-o si ei la goana si deodata cerul s-a limpezit , a devenit albastru, frumos, iar soarele a inceput sa ne zambeasca si sa ne mangaie obrajii. Unde eram cu geci si alte chestii pe noi, acum jos cu ele si bagate in rucsace, ca deja devenise prea cald.

Mergeam incet, fara graba, bucurandu-ne de privelistea care se deschidea in fata noastra si de multimea de flori, care mai de care mai colorate si mai frumoase. Sa stiti ca, flora Muntilor Macin este reprezentată de peste 1.770 specii de plante reprezentând aproximativ 50% din Flora României ce vegetează pe 1% din suprafaţa ţării, din care 72 specii de plante sunt protejate ca specii rare sau vulnerabile şi 27 specii sunt endemice pentru regiune. Deci nu spuneti, (asa cum am spus eu atata timp) ca nu aveti ce vedea pe acele „dealuri”. Aruncati un ochi in galeria de mai jos si o sa fiti incantati.

Si nu mai zic de salbaticia acelor „dealuri”. Or fi ei micuti, dar ascund multe surprize.

Cum spuneam, nu ne grabeam. Faceam popasuri dese si destul de lungi admirand peisajul, fotogafiind tot ce se putea fotografia. Flori, Testoase, gusteri si alte ganganii ce misunau prin iarba de la picioarele noastre.

Era si pacat sa nu profitam de acea zi frumoasa, la cat ne-am dorit-o. Toata lumea era satula de ploaie si de vreme urata, de stat in orase cenusii, zgomotoase si poluate. Acum eu unul ma simteam ca si cum as fi fost in rai. Nu as mai fi plecat de acolo, mai ales ca mi-am dorit atat de mult iesirea asta.

Dupa ce am balaurit pe stancile alea, ajungem si intr-o zona mai impadurita si dam si de „vedeta” florei din acele locuri; Bujorul de Macin. Simbol al Veteranilor Armatei Romane, propus ca si simbol al Romaniei, Bujorul Românesc este o specie de floare unică în Europa. Floarea rară a supravieţuit erei glaciare şi este la fel de veche ca şi crocodilii. 

Legenda spune ca, demult, trăia un împărat în a cărei împărăție se afla o pădure unde trăiau niște zâne blestemate. Zânele transformau în animale, buruieni sau flori pe orice muritor care ajungea în acea pădure. Cu teamă în suflet, împăratul l-a avertizat pe fiul său, Bujor, să nu se apropie de pădurea unde trăiau zânele malefice.
Cât timp împăratul a fost în viață, a putut să-l păzească pe băiat. După ce a murit, însă, n-a mai putut să-l țină departe de tentație.

Într-o zi, Bujor, care era acum împărat, s-a pornit să cerceteze țara pentru a vedea cum stau lucrurile și ce nevoi mai sunt. Mergând pe jos, în lung și-n lat, a ajuns la marginea pădurii. Era răcoare acolo și vegetația îl îmbia la popas. S-a gândit să intre, zicându-și că poate zânele nu-s atât de rele pe cât le mergea vestea sau, mai bine, poate sunt plecate. Cum a pus, însă, piciorul în pădure a fost cuprins de un somn, căruia nu i se putea împotrivi. Slujitorii din alaiul împărătesc de-abia își mai puteau ține ochii deschiși. Vraja începuse să lucreze, slujitorii au fost transformați în flori mici, unii în buruieni. Pe împăratul Bujor zânele l-au transformat într-o floare mare roșie, plăcut mirositoare.
Înainte de a se preschimba, Bujor și-a amintit de tatăl său și de avertizarea acestuia și i-au curs câteva lacrimi. Acele lacrimi se văd și astăzi în roua ce apare în zori de zi pe petalele parfumatei flori, pe care noi o numim bujor.

Frumoasa poveste, nu? Si trista oarecum, avand in vedere ca frumosul rege a fost transformat de acele zane malefice. Dar rezultatul a fost incantator si ne bucura noua iubitorilor de natura ochii. Va las prin intermediul imaginilor din galerie sa va bucurati si voi, asa cum ne-am bucurat noi, la vederea poienitelor inrosite de aceasta minune a naturii.

Bucurosi si incantati de tot ce am vazut, ne indreptam agale prin padure catre poalele muntelui, insotiti de trilul pasarelelor si de fosnetul frunzelor, mangaiate de vantul ce adia usor si iesim intr-un frumos lan de grau, de un verde ireal. Privelistea oferita si linistea, te facea sa crezi ca chiar esti intr-o lume de basm, asteptand din moment in moment sa auzi din padure, cantecul de vraja a zanelor si te asteptai din moment in moment sa fii transformat si tu in aceasta frumoasa floare.

Ne intoarcem incantati la camping, unde seara Laura ne incanta auzul cu melodii de munte dragi noua si ca de obicei, gatim eternul ceaun la foc mic. Nu se putea sa se incheie altfel nu?

Cu toate ca a fost scurta iesirea, a fost una din cele mai frumoase, care le-am facut de-a lungul timpului. Poate faptul ca nu reusisem sa plec nicaieri si mi-o doream atata, oamenii care au participat, veselia si voia buna, glumele si nu mai zic frumusetea locurilor pe unde am umblat, au facut ca tura sa fie super. Le multumesc inca odata celor ce au participat la aceasta „aventura” si sa ne regasim cat mai des si in cat mai multe locuri frumoase din tarisoara noastra. Am folosit dragilor atat poze de ale mele si cateva poze de ale voastre.

Astea fiind zise, va tuc dragilor si ramane sa continui cu povestile despre Macin. La buna vedere.

Anunțuri publicitare

5 comentarii la „Prin Macin dupa bujori si broaste testoase

  1. O tură făină, cu oameni minunați de munte !!!

  2. O poveste încîntătoare asortată cu imagini minunate.Poate ne vom întîlni și la anul.

    1. Sanatosi sa fim. Ca de intalnit facem noi cumva nu?

  3. Foarte frumoasa tura, iar pozele te lasa fara cuvinte. Cred ca m-am uitat la ele de cel putin 3 ori, nu ma mai saturam de frumusetea bujorilor, desi i-am vazut si in tura noastra din Macin. Nu stiam legenda despre imparatul Bujor, iti multumesc ca ne-ai impartasit-o, foarte frumoasa, dar si trista.

    1. Multumesc. Stiam ca e o legenda, ca despre orice floare sau loc la noi si am dat o cautare pe net.

Lasă un răspuns