Publicat pe Lasă un comentariu

Prin Sicilia. Catania, Etna si Taormina.

Salutare dragilor. Va spuneam ca chiar daca am terminat cu povestile despre Fundatura Ponorului, Brazilia si Padina, tot mai am cu ce va stresa. Pai cum cu ce? Mai am din amintiri, destule.

Si cum ma uitam eu asa pe albume, vad albumul din Sicilia. No hai sa incep cu asta, ca trece timpul si incep sa uit ce am facut pe acolo. O fi semn de batranete oare? Sper sa nu fie altceva, sa umblu cu ecusonul de gat, unde sa am adresa trecuta si textul „daca dati de el, sunati de urgenta la numarul 072….”

Nu ma atragea in mod special Sicilia, pentru ca am fost de multe ori acolo. Am lucrat cu ani in urma pe o nava, tank chimic sub pavilion italian care avea ruta doar in jurul insulei si Italia (Genova, Venetia, etc) avand ocazia sa cobor de multe ori la cheu si sa vizitez aproape toate orasele. Dar nu fusesem pe Etna si chiar imi doream sa ajung acolo. Cum ma uitam eu intr-o zi pe emailurile primite, vad unul cu o oferta in Sicilia-Catania(deci aproape de Etna) la vre-o 250 de euro, zbor, 4 stele , mic dejun, 4 zile. Zic stai ca e bine, hai sa mergem sa-mi indeplinesc dorinta: Etna. Poate aveam norocul sa vad si o eruptie, daca tot ajungeam, dar asta dupa ce ajung eu sus, la craterele Summitale. Si am avut noroc.

Poza facuta in timpul eruptiei de atunci de ghida care ne-a insotit pe vulcan, de la ea din balcon.

Maiestosul vulcan strajuie partea estica a insulei si orasul Catania. Il poti admira in zare fumegand chiar de la iesirea din aeroport. Legenda spune ca zeul fulgerelor si a tunetelor, regele zeilor Zeus (in mitologia greaca), l-ar fi ingopat sub acest munte pe monstrul Typhon. Deasemenea tot in mitologia greaca se credea ca aici si-ar avea forjele si atelierele, celebrul Hephaestus, zeul focului si a vulcanilor. Printre altele el a fost creatorul armurii lui Achilles, a coifului si sandalelor lui Apollo si a multor altor „gadgeturi” utilizate de zei.

Cum spuneam, la iesirea din aeroport il puteai admira, in zare fumegand. Probabil monstrului ingropat sub el nu-i convenea situatia si scotea fum pe nari.

Dar pana la Etna sa va povestesc ceva despre Catania. Un oras tipc sicilian, cu stradute inguste, animat si plin de viata, chiar zgomotos, cum de fapt sunt cam toate orasele italiene. Cafenele la tot pasul, parcuri frumoase pline de flori de rododendron, unde te puteai adaposti de caldura de pe strada.

Bineinteles fiind oras la malul marii, nu lipsea celebra piata de peste, care daca ajungeti vre-odata nu ezitati sa o vizitati dimineata, cand pescarii isi aduc „recolta” si sa si mancati acolo. Bine nu chiar in piata unde preturile sunt duble. Si chiar daca ai visavis pe tarabe orice fel de peste si de fructe de mare, oferta la terase e limitata. Doar dorada si inca un fel de peste, la preturi astronomice. Chiar daca te oferi sa cumperi tu alt fel de peste din piata si sa ti-l gateasca ei, nu vor. Mai bine mergeti o straduta in spatele pietii, unde gasiti la fel carciumioare micute, de cartier sa zic asa si acolo, puteti vorbi cu „patronul” si-ti face exact ce vrei tu sa mananci. Daca nu are in meniu, merge in piata si cumpara, iar pretul este aproape la jumate fata de cat ai plati in piata. Cui ii place pestele si fructele de mare, acolo e raiul pe pamant. Daca aveam unde sa gatim, nici nu mai dadeam pe la restaurante. Eram dimineata in piata, sa ne facem „plinul”, dupa care le preparam noi. Ghinionul a fost ca am stat la hotel.

Va recomand cand ajungeti, oriunde la malul marii in Sicilia sa incercati sardinele in stil, sicilian si supa de fructe de mare. Numai ca imi amintesc acum si papilele mele gustative, au inceput sa faca scandal deja. Pentru asta as mai merge in Sicilia odata.

De ce spun ca doar pentru asta as mai merge odata? Pai, cu toate ca stiam cam cum „merge treaba” si nu numai in Sicilia, chiar in toata Italia, ca incearca sa te tepuiasca din orice pozitie ( am patit-o si in Roma si in Venetia), daca te vad turist, totusi o intamplare de aici, chiar mi-a lasat un gust amar.

Pai sa o iau cu inceputul. Am aterizat si din aeroport am luat un taxi pana la hotel. Am avut zbor dimineata tare din Otopeni, deci am plecat de la Constanta pe la 1 noaptea si am aterizat in Catania in jur de 8 parca, daca nu mai devreme. Cu toate ca pe usa la taxi scria aeroport-Catania 35 de euro, ajungand la hotel, nesimtitul cere 50 de euro. Il intreb de ce? Raspunsul lui, a fost pentru bagaj. Ce bagaj frate, ca aveam 2 gentute, pentru cateva zile si cate un rucsacel micut fiecare, pentru acte. In fine, i-am platit snapanului, nu aveam chef de scandal, eram si obositi si stiam ca sunt rai. Cu ceva ani in urma, cand navigam in zona, am avut o altercatie cu unii la un restaurant, cand tot asa au incercat sa ma tepuiasca si a iesit destul de urat. Acum fiind cu Mariuca, am lasat-o moale. Ajungand dimineata, camera nu era gata, asa ca am lasat bagajele in receptie si am plecat sa ne plimbam prin oras, fiind duminica. La intoarcere, ne uitam tot asa dupa un taxi sa ne duca din centru la hotel. Nu era departe, doar vre-o 3 km, dar era sus pe deal. Obositi cum eram, nu mai aveam chef de urcat panta aia si cautam un mijloc de transport, autobuz, pentru ca era statia chiar in fata hotelului sau taxi. Cum stateam noi asa ca doi popandai intr-o statie si ne uitam dupa un taxi ceva (chiar au trecut vre-o doua, am facut cu mana, dar nu au oprit), numai ca nu se pune un nor de asta urat si incepe a tuna. Acum, daca am vazut ca nu e nici o sansa sa gasim masina, zic eu, hai pe jos, asta e. Numai ca vad un tinerel, ca vine spre noi si ne intreaba daca avem nevoie de ajutor. Hopa zic eu, sunt si oameni amabili. Ii explic de taxi, sa ne cheme unul, el zice ca e problema, ca e duminica, nu circula autobuze, taxiuri sunt putine si nu vor sa munceasca,bla, bla, bla si se ofera sa ne duca el pana la hotel, care se vedea pe deal. Stai ca e bine. Vine cu masina, ne urcam, zice, pune centura. Centura care era deja prinsa in dispozitivul de prindere si o trageai peste cap (trebuia sa-mi pun un semn de intrebare) si dupa ce o puneai, nu prea mai aveai cum sa o scoti. Ajungem la hotel, deci 3 km nu mai mult si zic sa fiu amabil, scot o hartie de 10 euro sa i-o dau ca ne-a ajutat. Numai ca il vad ca zice nu, 50 de euro costa. Sa-mi pice fata si alta nu. Efectiv, piticii mei au luat-o razna. Mai rau era, ca nu aveam ce face. Eram prins in centura, sa scot telefonul sa sun la potera, nu puteam, usa din spate a lui Mariuca nu se deschidea decat pe afara (alt semn de intrebare), intr-un cuvant eram ca soarecei in cursa. Am scos 50 de euro i-am dat mafiotului, si am coborat amandoi din masina, frustrati si plini de draci. Imi venea sa merg in camera sa iau bagajul, sa merg la aeroport si sa iau primul avion, nu conta spre ce directie, doar sa nu mai aud de Sicilia si de Catania. Mi-a lasat un gust amar tare chestia asta, cu toata ca ne asteptam la ceva tentative de tepuiala, prin restaurante si la taxiuri, dar asta a fost cireasa de pe tort. In fine, am deviat un pic de la subiect, dar am zis sa povestesc, pentru ca cei ce vor citi si vor ajunge vre-odata in Sicilia, sa stie ca e bine sa se fereasca de „amabilitati” de genul asta. Nu stii la ce te poti astepta. Dupa aia am mers pe varianta masinii de la hotel. Cei de la hotel colaborau cu mai multi particulari, care pentru un 10-15 euro, te plimba toata Catania, sau te ducea unde voiai si te astepta dupa aia la ora stabilita de tine si te intorcea la hotel.

Hai sa termin cu lucrurile urate si sa trec la cele frumoase nu? E timpul sa revenim la oile noastre. Cum spuneam, tinta efectiv a excursiei, era urcarea pe Etna si nu la 2000 de metri unde ajungi cu autobuzul ci sus la craterele mari. Ne interesam noi la hotel (varianta cea mai sigura) si ne este recomandata o agentie cu care lucrau ei. Pretul era un pic mai mare decat cele vazute la agentiile din oras (care erau inchise in ziua aia, fiind duminica), dar am zis ca e mai bine asa, decat sa luam iar cine stie ce teapa. Dupa ce te frigi odata sufli si in iaurt.

A doua zi, suntem asteptati in fata hotelului, despre care am uitat sa va vorbesc, luandu-ma cu „patania” de mai sus. Nimic de zis in privinta asta, curat, frumos. Erau de fapt mai multe corpuri de vile construite in secolul XIX, personalul amabil, mancarea buna. No coments. Sa va spun drept, or fi ei „macaronarii” cum or fi, dar de cate ori am mers in Italia, hotelurile nu m-au dezamagit. Peste tot, amabilitate, curatenie, mancarea buna. Aici au un plus de la mine, restul, asta e. Vorba francezului Goethe „shit happens”.

Cum spuneam, dimineata, eram asteptati in fata de ghida noastra, care intelesese ca noi vrem sa mergem doar la craterele de jos. Dupa o mica discutie si renegociere a pretului, picam de acord si-i dam bataie spre tinta noastra.

Frematam de nerabdare sa ajung sus, mai ales ca dupa ce am iesit din oras, aveam privelistea vulcanului fumegand tot timpul in vedere.

Urcarea noastra, a inceput de la Refugio Sapienta (1900 de metri), de unde am luat telecabina, pana la 2500 de metri. Este si o poteca chiar din spatele telecabinei care merge pana la 2500 de metri, dar ca sa urci pe cenusa aia, chiar iti trebuie ceva echipament. Noi am plecat de acasa pregatiti, cu bocanci, si imbracaminte de munte, dar am uitat sa luam parazapezile si ne-a intrat ceva nisip de ala negru in bocanci. Chestia e ca e acid, si in contact cu ciorapul ud de transpiratie, are o reactie nu tocmai placuta.

Deasemenea urcatul pe picior, poate fi fioarte solicitant. Va ganditi ca nu mergeti pe o poteca de munte, mergeti pe lava, care e sfaramicioasa si se transforma in acel nisip negru care il vedeti mai sus in poze. Nu ai surse de apa si mai pui si soarele care te bate in cap, pana sus. Nu am vazut asa de multi sa se aventureze pe poteca, doar doua-trei perechi, dar echipati serios. Banuiesc ca erau cercetatori, dupa echipamentul care il aveau.

Ajunsi la 2500 de metri, esti luat cu niste 4×4 si dus pana aproape de craterul Torre del Filosofo la 2900 de metri, de unde continui pe picior pana deasupra lui. Am ales varianta asta, pentru a petrece cat mai mult timp sus. Ce pot sa va spun? Impresionant. Te uitai in vale si vedeai totul verde, iar acolo sus un peisaj selenar, totul negru, mai vedeai si aburi ce ieseau sub picioarele tale, simteai vulcanul frematand si te gandeai la forta distrugatoare ce zace in adancuri. Era prima data cand urcam pe un vulcan si unul activ, care putea erupe oricand. Ma uitam de aici la 3500 de metri unde craterul fumega si ma gandeam daca am ocazia sa vad o eruptie, in cele doua zile care le mai aveam de stat acolo.

Cum spuneam, impresionant. Stateam acolo sus privind in vale la localitatile insirate pe panta vulcanului si ma gandeam cum traiau oamenii sub amenintarea raurilor de lava care se formeaza in timpul unei eruptii mari, ca cea din 2009, cand efectiv lava a distrus inclusiv refugiul de unde am urcat. Discutand cu Monica, ghida noastra despre asta, ne zicea ca ei numesc vulcanul Mama Etna. Intr-adevar e distrugatoare, dar si datatoare de viata. Pe toate pantele vulcanului, erau numai ferme, vii, datorita solului bogat in minerale scoase din adancuri de eruptii. Sa nu uitam ca inca din timpuri stravechi, omenirea a populat pantele vulcanilor in ciuda riscurilor. Deasemenea datorita activitatii vulcanice, s-a format acea supa organica despre care vorbesc oamenii de stiinta, care a dus la aparitia vietii pe Pamant. Deci au dreptate cand considera Etna ca o mama, ca o creatoare a vietii si nu ca o distrugatoare.

Coboram incantati inapoi la statia de plecare si mergem sa vizitam si Craterele Silvestri. Sunt doua cratere stinse, formate in urma eruptiei din 1892, aflate in imediata vecinatate a parcarii de la Refugio Sapienza. Foarte multa lume, prefera sa vina numai pana aici si sa nu urce sus la Sumitale. Banuiesc ca unora le e frica, sau chiar din cauza costului. E 60 de euro de persoana sa urci cu telecabina pana sus si inapoi.

De aici mergem sa vizitam o pestera formata de curgerea lavei.

Mai vizitam si un camp de lava „proaspat”, format in urma eruptiei din 2008-2009, cea mai lunga eruptie a vulcanului si avem ocazia sa vedem cum lava in curgerea ei s-a oprit chiar langa peretele unei case. Acolo oamenii au ridicat o troita, iar casa nu mai e locuita din momentul ala. De fapt tot drumul pana sus se pot vedea constructii, ingropate in lava de lungul timpului. Cu toate astea asa cum am zis, oamenii nu renunta in as face „adapost”, pe pantele manoase a vulcanului.

Incheiem excursia, in locul unde efectiv a luat nastere Etna, adica la malul marii. Acum 500000 de ani a vut loc prima eruptie, in adancuri langa coastele Siciliei si de atunci a crescut, datorita activitatii vulcanice continua, ajungand la ceea ce vedem in zilele noastre.

Pot sa spun ca a fost o experienta de neuitat, aceasta excursie si unde nu mai pui ca am avut ocazia sa vedem si o eruptie, asa cum imi doream. A doua zi dupa ce am fost noi pe vulcan pe seara, stateam in curtea hotelului, la povesti si numai ce auzim un huruit destul de inspaimantator si vedem cerul inrosindu-se. De unde era amplasat hotelul, nu vedeam vulcanul, dar, ne-am dat seama ca zgomotul si lumina nu putea veni decat de acolo. Nu spun ca stateam si ne gandeam, daca mai reusim sa ajungem acasa. Ne gandeam sa ne facem bagajul si sa o intindem cat mai repede de acolo, cu toate ca mai aveam o zi de stat. Am rugat-o pe Monica sa-mi trimita niste poze, ea locuind intr-o zona a orasului de unde avea vedere de la balcon spre vulcan si avea si niste „scule” de fotografiat, mult mai profesionale, fata de micutul meu aparat. Din asta traia, asa ca a investit si pot spune ca mi-a aratat niste poze facute de-a lungul timpului a eruptiilor de am ramas cu gura cascata. Ma uitam la poze si ma lua cu fiori. In schimb localnici, ma uitam la ei, nu aveau nici o treaba, ca monstrul ingropat sub milioanele de tone de piatra bolborosea si arunca flacari in sus. Pentru ei era o zi ca oricare alta. Noi eram cu ochii doar pe el si incercam sa facem poze, iar ei isi vedeau de treburile lor cotidiene, ca si cum nu se intampla nimic.

Terminaram cu Etna si mai aveam doua zile de stat in insula. Ne gandeam ce sa mai facem. In Catania in oras am fost, pe vulcan am fost, unde sa mai mergem? O prietena ne spusese sa vizitam Taormina, (un oras turistic aflat cam la o ora cu trenul de Catania) si Isola Bella, nu cea de pe lacul Maggiore, ci o micuta insulita, legata de oras de un istm care se inunda in timpul mareei crescatoare.

Recomand celor ce merg in Sicilia sa viziteze si mai degraba sa se cazeze in Taormina decat Catania sau alte locuri. Un oras turistic foarte frumos, linistit, cu o vedere superba la marea Ioniana si cu plaje foarte frumoase. Deasemenea ai ce vedea in oras. Parcul e unul din cele mai faine si mai linistite din cate am vizitat,

Teatrul antic, unde poti petrece cateva clipe, pe bancile de piatra incercand sa-ti inchipui, cum erau puse in scena piesele de teatru antice,

O plimbare pe stradutele inguste, dar animate, cu multe terase, cafenele si magazine de suveniruri,

Sa servesti o cafea, o bere rece si masa la una din multele terase asa cum spuneam de pe faleza cu o splendida priveliste catre mare, si asculti muzica traditionala, cantata de formatii locale.

Sau sa urci pana sus la cetate, de unde aveai una din cele mai frumoase privelisti asupra insulei si catre Etna in eruptie. Recomand daca mergeti in Taormina si urcati pana sus la cetate, un restaurant micut „La cetate” sau ” Cetatuia”, nu mai tin minte exact, dar nu aveti cum sa-l ratati, pentru ca e ultimul cum urci pe alee. Se mananca foarte bine si la pret bun, si nu mai zic de privelistea care o ai.

Sau mergeti pe micuta insulita Isola Bella, unde puteti face plaja si vizita o vilisoara, care din ce am inteles a apartinut unui mafiot, fiind confiscata de stat si acum se viziteaza.

Ultimele doua zile pe aici ne-am facut veacul si tot mai aveam ce vizita, iar drumul din Catania pana la Taormina cu trenul e chiar super. Trenurile Ok si nu aglomerate, conditii civilizate. Nu am inchiriat masina, sa ne miscam prin insula, pentru ca asa cum am zis nu am stat decat 4 zile pline, a cincea am zburat dupa amiaza. In plus traficul in Sicilia e infernal, cu locurile de parcare e problema si mai stiu de la prieteni care au inchiriat ca au fost tepuiti. Adica la predarea masinii, cei de la centru de inchirieri „au descoperit” oarece busituri si zgarieturi, care nu erau in momentul inchirierii. Am zis pass si ne-am bazat pe transportul public care chiar functiona bine.

Ei dragilor, cam asta a fost cu Sicilia. Cu bune, cu mai putin bune, pana la urma a fost o excursie reusita. Mi-am indeplinit visul de a urca pe un vulcan activ, am cunoscut si oameni frumosi, cum a fost ghida noastra Monica Baricordi si soferul de la hotel, care ne-a plimbat la un pret modic, pe unde am vrut si cand am vrut. Una peste alta totul e bine cand se termina cu bine.

Astea fiind zise, va zic,

La Buna Vedere si stati pe aproape ca inca mai am cu ce va „plictisi”

Anunțuri publicitare

Lasă un răspuns