Hai hui prin Rio

Salutare dragilor. A trecut ceva timp de la ultima povestioara, care v-am spus-o. Stiti bine ca atata timp cat sunt in concediu, nu am timp de scris. Umblu sa adun „material”. Ati avut si voi timp sa „respirati” un pic si sa va pregatiti, pentru urmatoarea etapa de „stres”.

Si sa incep cu prima „aventura” din concediul ce tocmai a trecut: Brazilia. In toti anii astia de navigatie, nu am avut ocazia sa pun piciorul pe acolo. Cu toate ca am batut toata America de Sud, Brazilia nu a fost in nici unul din voiajele mele. Si poate a fost mai bine deoarece, asa cum va mai spuneam, una e sa mergi ca turist si alta e sa ajungi cu nava intr-un port departe de oras si sa ai timp limitat pentru a vizita. Iar in Brazilia chiar ai ce vedea. Sa luam spre exemplu Rio de Janeiro, subiectul acestei povesti. Pai ai Sugarloaf Mountain,

Christ the Redeemer,

Sambadromul,

Copacabana si Ipanema Beach,

Nu e asa ca arata bine? La plaja ma refer.

Santa Teresa Neighbourhood,

Catedrala din Rio, o constructie aparte, ce merita vizitata.

Nu mai zic de Maracana (unde nu am intrat, ca nu sunt chiar asa innebunit dupa fotbal si stadioane), Tijuca National Park (am fost doar in trecere spre statuia lui Cristos), Gradina Botanica,(unde iar nu am fost, nu am mai avut timp) si multe altele.

Cum spuneam mai sus, aveam de mult in plan o excursie in Brazilia. Pe langa atractiile din Rio, voiam neaparat sa ajung si la Cascada Iguazu, despre care o sa va povestesc separat, pentru ca chiar merita. Tot cercetam ofertele, sa se potriveasca cu perioada mea de stationare si sa gasesc ceva si la un pret bun. Numai bine cand plecam in Egipt, pe autostrada fiind, primesc o oferta ce se potrivea criteriilor mele de cautare. 8 zile la Copacabana, 4 stele, mic dejun inclus, zbor cu KLM si Air France, la numai 785 de euro, exact in perioada din ianuarie, cand eram eram acasa. Pai cum sa scapi o pleasca ca asta? Reply repede la e-mail, sa nu cumva sa puna altii mana pe ea, trimite avansul si incepe sa visezi. Am facut, ce am facut si am mai „tradus” o familie de prieteni sa vina cu noi. Pe Marius si Alina Dumbrava, care de mult voiau sa mearga intr-o destinatie exotica.

Eii si se facu timpul de plecat. Ne urcam noi in pasarea aia de aluminiu si alte materiale compozite, care incepu sa dea din aripi si mai cu un film, mai cu ceva de mancare, mai cu o bere, ne trezim in Rio. De la aeroport la Copacabana, sunt destule variante de transport. Ori cu autobuzul, ori cu taxi, ori UBER, ori inchiriat masina sau cautat pe net si esti asteptat cu ce fel de masina vrei, functie de buget. Noi am optat pentru varianta Radio Taxi, care pot fi luate direct din aeroport, chiar la iesirea in sala de asteptare sosiri. Sunt o groaza de companii, care ofera asemenea servicii si sunt sigure, avand in vedere ca Rio este considerat unul din cele mai „unsafe” orase. In plus ai un pret fix de la bun inceput. Ti se da o chitanta si aia sunt banii care ii platesti soferului, in jur la 100 de reali, pana la Copacabana. Asta inseamna cam 27 de dolari.

Hotelul la care am stat, Augusto Rio Copa, chiar il recomand. Un hotel dragut, cu personal amabil, curat si nu chiar in fata plajei de la Copacabana, la 5 minute de ea. Nu prea am ce sa comentez, in comparatie cu cel din Egipt. Singura experienta neplacuta aici, a fost culmea cauzata de un grup de…. romani. O sa va spun povestea la sfarsit, ca sa nu deviez de la subiect.

Si hai sa trecem la „oile” noastre. A doua zi iesim in fata hotelului, hotarati sa „spargem avioane”. Luasem o groaza de informatii de pe net inainte de a pleca in excursie, dar stiti cum e, la fata locului pari un pic pierdut. Incerci sa pui informatiile cap la cap si parca nu-ti vin toate in minte. Eram nehotarati, sa mergem cu autobuzul, spre obiective, sa luam un taxi? Nici noi nu stiam. Ne uitam la autobuzele care circulau destul de des, dar erau foarte aglomerate si din ce am vazut era foarte cald in ele, ne gandeam la taxi. Noroc cu un nene de la hotel, usierul, care ne-a vazut „pierduti” si ne intreaba unde vrem sa mergem si ce vrem sa facem. Dupa ce ii explicam, ne face semn sa asteptam si cheama pe un alt nene, care ne-a prezentat un program, exact ce voiam noi si sa mergem cu el cu masina. Pretul care il cerea soferul era 300 de reali, asta insemnand in jur la 80 de dolari. Nu era mult pentru 2 familii, mai ales ca a stat dupa noi toata ziua, ne-a si ajutat la procurarea biletelor, ne-a bagat in fata la trenuletul care urca pe Corcovado, ne-a dus la un restaurant sa mancam bun si la pret si ca mancare. Si nu a cerut nimic in plus, cu toate ca noi am vrut sa-i oferim un suc, o cafea ceva. Nimic, a zis ca e multumit cu ce a castigat.

Prima destinatie a excursiei noastre a fost Sugarloaf Mountain, deoarece Corcovado cu statuia lui Iisus, era invaluit in ceata si soferul ne-a spus sa asteptam pana dupa amiaza cand ceata o sa se ridice si vom putea admira privelistea ce se deschidea de sus.

Se urca cu telecabina, prima plecand la ora 9. De fapt sunt doua telecabine. Prima urca pana la jumate pe o alta stanca, unde poti admira orasul si tinta calatoriei, iar de acolo continui cu a doua pana pe Sugarloaf. Fiind dimineata, inca varful muntelui era invaluit in ceturi, asa ca am hotarat sa facem un popas mai lung la prima statie, unde sunt terase si poti servi o cafea, un suc sau o bere, asteptand ca sa se imprastie ceturile. Privelistea e fantastica si de acolo. Poti admira orasul de sus si nu mai zic de Golful Rio, care se deschide sub tine, cu pleiada de insulite si stanci iesind din apa ca niste testoase sau ca niste delfini in joaca lor pe langa vapoare.

Cum am vazut ca ceturile s-au imprastiat, tusti in urmatoarea telecabina si sus pe Sugarloaf. Daca jos privelistea era frumoasa, aici sus te lasa fara cuvinte. Nu vreau sa credeti ca nu am mai vazut peisaje sau nu mai exista locuri ca acolo, dar intr-adevar e frumos. In plus te poti plimba prin minijungla de acolo, fiid amenajate alei si poti vedea fel de fel de flori, soparle si daca ai noroc ceva papagali sau maimute. Noi am vazut doar soparle uriase.

Urmatorul „obiectiv” in turul nostru era stadionul Maracana, unde nu am intrat. Cum am zis nu era niciunul din noi microbist infocat. Sunt alte sporturi mult mai grele si mai frumoase decat batutul mingii si nu sunt atat de mediatizate si nici sportivii nu sunt asa de plini de ei si cu aere de vedete de mucava ca fotbalistii. Pentru mine era doar o structura de beton si de metal. Am trecut pe langa el, a oprit masina, am facut o poza la intrare si am mers mai departe preferand sa vizitam altceva decat stadionul.

Mergem si la Sambadrom, locul unde acum in martie se desfasoara Carnavalul si parada scolilor de samba. Probabil in timpul Carnavalului, e ceva deosebit, acum ca si stadionul era o structura de beton si de metal goala. Nu mi-a facut cine stie ce impresie. Puteai sa te imbraci intr-un costum de samba si sa faci poze pentru o suma de 5 dolari parca. Nu m-a dat pe spate.

Mergem mai departe in periplul nostru spre Catedrala Metropolitana. O constructie aparte in stilul piramidelor mayase, ce a fost ridicata intre anii 1964-197. Te impresioneaza prin forma ei si multimea vitraliilor. Ceva intr-adevar deosebit.

De aici ne indreptam spre Santa Teresa Neighbourhood. Situata pe dealul Santa Teresa, este locul de „joaca” a numerosi artisti. De fapt punctul principal de atractie sunt „coloratele” Selaron Steps (Scarile Selaron), unde artistii s-au jucat cu placile de faianta si mozaic creind o adevarata „baie de culori”. Ceva intr-adevar inedit si frumos. Las imaginile sa vorbeasca, pentru ca nu ma pricep asa bine sa descriu in cuvinte.

Si in sfarsit se ridicase ceata de pe Corcovado, asa ca repede spre el, pentru ca asa cum spunea soferul nostru, in perioada aia a anului vremea se schimba de la ora la ora. Putea fi soare acum si-n jumate de ora nor si ploaie. De fapt era sezonul, la fel ca si in Congo. Ajungem la statia de unde se ia trenuletul spre varf, luam bilete si imbarcarea spre atractia principala din Rio- Christ the Redeemer. Corpul statuii a fost creat de sculptorul francez Paul Landowski, capul fiind sculptat de sculptorul roman Gheorghe Leonida. Statuia a fost construita intre 1922 si 1931, pe varful muntelui Corcovado la 700 de metri inaltime. Ca detalii are o inaltime de 38 de metri cu tot cu pedestal, iar anvergura bratelor este de 28 de metri. E intr-adevar impresionanta, cand esti in apropierea ei, iar noaptea fiind luminata arata ca un inger pe munte. Pacat ca nu am reusit sa-i fac nici o fotografie pe timp de noapte. Modalitati de ajunge sa vizitezi statuia sunt destule. Cu trenuletul cum am fost noi, cu microbuze de la hotel, taxi, Uber sau pe poteca din Tijuca spre statuie. Ultima nefiind indicata si chiar interzisa de autoritati datorita faptului ca acum 2-3 ani, doi turisti au fost atacati , jefuiti si omorati (sa nu uitam ca Rio este totusi un oras unde rata criminalitatii este una din cele mai ridicate din lume, asa ca recomand totusi sa nu va aventurati ). La ce sa va asteptati cand ajungeti sus? O priveliste extraordinara la fel ca si pe Sugar Loaf, dar si la aglomeratie, mai ceva ca la cozile de pe timpul lui „Prea Impuscatul”. Cu toata aglomeratia, merita. Cum am zis privelistea este superba, iar statuia intr-adevar impresionanta.

Terminam si cu vizita aici si ne oprim pe o terasa sa admiram privelistea de sub noi si sa ne racorim cu oarece produse lichide (barbatii) si fetele cu o inghetata, dupa care sesiunea de cumparat suveniruri si directia hotel de unde spre plaja Copacabana aflata la doi pasi de noi. Era devreme, la 4 dupa amiaza arde soarele ca la noi la pranz.

Celebra Copacabana Beach. Celebra datorita filmului cu acelasi nume si datorita concertului sustinut de Rod Stewart pe 31 Decembrie 1994 in fata unui auditoriu estimat de 3.5-4.2 MILIOANE de spectatori, devenind astfel cel mai mare concert in aer liber sustinut vre-odata. Cobacabana cu nisipul ei fin atrage anual milioane de turisti. Sa nu va inchipuiti ca e cine stie ce plaja „fancy”, plina de vedete. Nu. Inchipuiti-va plajele noastre de la Mamaia, prin anii 90 cand vanzatorii ambulanti umblau pe langa cearceafuri si sezlonguri cu fel de fel de „chestii” de vandut. La fel si aici. Singura diferenta e curatenia si calitatea nisipului, care intr-adevar e deosebit. A si sa mai luam in calcul si valurile oceanului, care sunt mult mai mari ca la Mamaia. Pe plaja poti cumpara orice, de la costume de baie, pana la porumb fiert, bere si creveti pe bat. O alta diferenta e ca nu auzi nelipsitele manele de la noi, in schimb e o cacofonie de reclame la bere rece, inghetata, etc. Un alt lucru ce m-a mirat e ca nu vezi fetite topples. Ma asteptam aici sa fie mama lor. De, Copacabana, unde pot fetele sa-si arate nurii mai bine? Deloc, toate aveau „acesoriile” acoperite, nu ca la noi i-si arata tunningul oricui. Si pot zice ca erau ceva „piese originale”, care aratau de 100 de ori mai bine decat”tunatele” noastre. Nu insist pe subiectul asta prea mult sa nu ziceti ca sunt misogin si ca am ceva cu „frumusetea romaneasca”. Mie caruia nu-i place plaja, aici am fost de doua ori si chiar am stat pe plaja cateva ore.

Si uite asa s-a scurs prima zi in Brazilia si in Rio. Urma a doua zi dimineata sa plecam spre Foss de Iguazu, unde aveam sa facem turul cascadei Iguazu, una din cele 7 minuni ale naturii. Dar asta in urmatoarea povestioara.

Va spuneam la inceput ca singurul deranj la hotel a fost un grup de romanasi neaosi cu un comportament de mogaldani. Nu ma lasa inima sa nu va povestesc si despre asta ca sa vedeti de ce cate-odata, cand mergi in excursii in afara si zici ca esti roman se uita unii, care au avut de a face cu asemenea specimene crucis la noi.

Un grup de vre-o 6 mogaldani, trecuti bine de 50 de ani, care banuiesc eu ca in afara de glodul in care au crescut, nu au scos nasul pana atunci, dovada fiind comportamentul lor de neciopliti. S-a intamplat in ziua in care am ajuns ca unul din lifturi sa aibe o defectiune (se mai intampla). Pana sa se remedieze defectiunea, mergea doar un singur lift, hotelul avand 10 nivele, va dati seama ca se cam aglomera din cand in cand. Noi iesisem in vecinatate, sa ne facem idee cam pe unde am putea servi masa de seara, ce e in jur, etc. Intorsi la hotel, asteptam liftul sa urcam la camera (stateam la etajul 8). In fata noastra mai era o pereche, care la fel astepta. Civilizat, ne asezam cum ar veni la coada (liftul avea o capacitate de 10 persoane), cand odata intra o gasca galagioasa si vulgara in hol, deranjand si pe cei ce stateau acolo pe canapele. Numai ca aud pe o tata, intr-o romaneasca neoasa „Ce ba, nu merge decat un lift? Sa stau eu la coada? Sa vezi ce-i dau pe toti deoparte sa urc la camera. Cu tupeu ba”. Plus alte comentarii la fel de vulgare si cu glas tare rostite de celelate 2 tate si inca 3 insi cu fete porcine. Ma intorc cumva sa vad cine comenteaza, cand o vad pe instalatia bipeda, daca ii pot spune asa. O chestie mica si rotunda, ceva in genul unui gogosar, sau rosie storcosita, mai urata ca Norica Nicolai si blonda, tunsa in stilul Vioreacai. Deci nu m-au mirat comentariile ei. In fine, pana a venit liftul, au fost o groaza de racnete, urlaturi, onomatopee, injuraturi, etc. Na ca vine si liftul, intra perechea din fata noastra, intram si noi, dar liftul era cu cartela. Trebuia sa bagi cartela de la camera si sa apesi pe etajul dorit. Chestia era ca trebuia cartela de la etajul la care stateai. Nu mergea cartela de la o camera de la etajul sase sa urci la etajul opt. Am asteptat ca cei din fata sa bage cartela, dupa care si eu sa fac la fel. Hoarda de vacari, sa navaleasca in lift. M-am pus si eu travers in fata si cat mai incet posibil, am bagat cartela si am apasat pe etajul dorit, dupa care m-am tras intr-o parte sa intre gloata. Cum stateam in lift numai ca o aud pe sosia Vioreacai ca zice „L-ati vazut ba si pe asta? S-a asezat cu curul in usa ca sa nu mai putem trece”. Piticii din capul meu au luat-o razna si ma pregateam sa-i zic ceva de regnul animal din care se trage, numai ca Mariuca mi-a luat-o inainte. „Vedeti ca asta e roman si intelege tot ce vorbiti”. Am zis ca paparuda face atac de cord. Am vazut-o ca s-a facut mai rosie ca tomata cu care semana. Hait ca face matracuca apoplexie. Ma pregateam sa-i dau primul ajutor. Nu mai zic de ceilati care erau cu ea. Le-au iesit ochii din cap mai ceva ca lui Tom cand era fugarit de dulau. S-a facut liniste in lift de auzeai musca. Am inceput sa le explic ce inseamna a fi politicos si civilizat, cum se sta la rand in astfel de cazuri si cum se foloseste cartela pentru a ajunge la etajul dorit. Un nene, imi zice ca nu e adevarat, doar trebuie aratata cartela dupa care se apasa pe buton. L-am rugat sa faca asta. Pana cand am ajuns noi la etajul 8, nu au reusit si daca nu a apasat pe butoanele alea si a fluturat cartela aia mai ceva ca pe un evantai. Ofticati si opariti au iesit din lift si au pornit pe scari la un etaj inferior unde stateau, deoarece perechea care era in fata noastra urca la etajul 10, iar ei inca nu realizasera cum functioneaza liftul. Comportament gen Gigi Becali. Rosatura de traista de la gat si greierii din calcaie dispar abia peste 7 generatii. Degeaba ai bani daca te comporti
ca un vacar . Nu i-am mai bagat in seama cat timp am stat in hotel, cu toate ca se uitau cu niste fete bovine dupa noi mai ceva ca dupa masini straine.

Cum ziceam mai sus, asta a fost prima zi de „distractie” in Rio. Urmeaza cascada Iguazu, asa ca stati aproape sa vedeti ce aventuri am avut si acolo.

Numai bine pana la urmatoarea povestioara.

Anunțuri publicitare

2 comentarii

Lasă un răspuns