Publicat pe Lasă un comentariu

Egipt, o plimbare cu batiscaful si safari in desert.

Salutare dragilor. Sa continui cu povestile despre Egipt. Sper ca nu v-ati plictisit, nu? Ati vazut v-am lasat cateva zile de respiro intre povesti, ca sa digerati ca lumea. Nu va grabesc si nici nu va plictisesc, hai cititi mai repede, nu. Deci v-am povestit despre Luxor si Valea Regilor, v-am spus si despre Insula Paradisului, e timpul sa va povestesc si despre safariul facut in desert. Dar pana acolo, hai sa va spun cateva cuvinte si despre o plimbare pe mare si admirarea adancurilor de pe un batiscaf, cum ii ziceau ei. Normal batiscaful e o alta denumire pentru submarin, asta era o nava cu opera vie (partea submersa) foarte mare si din sticla, unde puteai sa stai si sa admiri ce e sub apa.

Cum excursia in desert era dupa amiaza, am hotarat ca dimineata sa mai facem ceva si plimbarica asta nu costa decat 10 euro, am zis hai, de ce nu? Teapa care am luat-o nu am stiut ca poti face si snorkeling. Dupa plimbarea si admiratul recifului, aveai o jumate de ora sa te balacesti si sa admiri live ce ai vazut prin sticla. Nu am avut nimic cu noi pentru balaceala, asa ca am ratat. Doar Adelina, a fost mai tupeista si a intrat in pantaloni scurti si sutien. Noi ceilalti am zis pas.

Ce sa va zic, despre aceasta minicroaziera? Te scoate in larg cam la o mila unde e un recif frumos, plin de pestisori de toate culorile. Intri in corpul navei care, asa cum v-am spus e din sticla si te invarte pe acolo sa admiri viata marina. Destul de frumos, atat ca era prin geam, dar merita. Plus ca pretul e o nimica toata daca stai sa te gandesti.

Mai iti face cateva poze pe punte si la timona, asta daca vrei si contra cost bineinteles si gata la mal. Toata „aventura” asta dureaza doua ore.

Noi eram nerabdatori sa pornim in cealalta aventura, din desert. Cum am terminat devreme, pe la 11 si plecarea in desert era in jur de ora 1 dupa amiaza, dam o tura la hotel, sa ne hidratam un pic (un gin tonic merge, te racoreste), dupa care imbarcarea in jeep si directia desert, unde o sa avem parte de „actiune”

Incepem cu Atv-urile. Sa nu credeti ca ti-l da chiar asa pe mana si hai tai-o razna prin desert. Nu, intai iti face o mica prezentare cum sa folosesti „bestia”, asta dupa ce-ti inchiriaza ochelari full face, si-ti vand o broboada de aia de a lor sa te protejezi de praf. Noi ca istetii, nu am realizat ca totusi mergem in desert si acolo e praf, nu gluma, asa ca ne-au mai tapat de cativa euroi.

Nici in desert, nu umbli pe unde vrei tu si cum vrei tu, pentru ca pare el drept si ziceti ca nu e cine stie ce, dar e plin de denivelari, care asa cu ochiul liber nu le observi, dar cand o iei cu panarama aia in viteza iti dai seama ca nu e usor. Mai e si faptul ac nu e un nisip, cum e in Sahara de Vest, sau ca prin Desertul Arabiei, nisip de ala fin in care te afunzi. Nu e un nisip pietrificat si rotile de la ATV aruncau in spate bucati, care puteau fi destul de periculoase daca te loveau. Asa ca mentineam tot timpul o distanta de siguranta intre noi.

Ne-am ametit noi, pe acolo prin desertul ala, cu pauze pentru poze si alte giumbuslucuri, dupa care intoarcerea la „baza pentru urmatoarea etapa a „safari-ului”. Mi-ar fi placut sa umblu „dezlegat” prin marea aia de nisip pietrificat, dar nu e „safe”. Te poti rataci foarte usor, daca te afunzi in desert. Peisajul e la fel peste tot si daca pierzi din ochi un reper, ala esti. Numai nisip cat vezi cu ochii, iar dunele seamana unele cu altele, asa ca mai bine in grup, cu ghidul alaturi de noi, care avea un traseu bine stabilit.

Suntem luati din nou de jeep si plecam intr-o viteza nebuna, in vartejuri de praf tranca prin desert. Am avut un sofer, mai in varsta si mai tacanit un pic, care facea fel de fel de vertingouri pe dunele de nisip, de ne-a amestecat creierii in cap. Un pic de adrenalina nu strica, nu? Ma gandeam ca acum ne dam de-a berbeleacul cu masina pe acolo, dar omul i-si stia jobul, chiar foarte bine.

Facem o pauza undeva in mijlocul pustiului, unde putem admira efectul de Fata Morgana, care nu am putut sa-l fotografiez. Trebuia o scula profesionista, nu jucariile cu care umblam noi si in plus experienta in fotografia de gen. Intr-adevar ai impresia ca e un lac in fata ta cand privesti. Nu e de mirare ca atatia oameni s-au pierdut si au murit in desert din cauza asta. Normal ca trebuia sa facem cateva zeci de poze in acel peisaj atat de arid, dezolant, dar plin totusi de frumusete, de mister, de farmec.

Ne indreptam de acolo spre un sat de beduini, unde conform programului, vom face o plimbare cu masinute spider, genul celor vazute in filmele cu Mad Max si o plimbarica pe spinarea camilelor. Aici avem ocazia sa vedem si cum traiesc beduinii. Nu cred ca si-ar dori cineva crescut intr-o civilizatie ca a noastra sa traiasca asa. O sa vedeti mai jos filmari si poze.

Ajunsi acolo, suntem intai invitati sa luam loc si sa servim un ceai, care asa cum am aflat in acest concediu la egipteni e o traditie, cum la noi vizitatorii sunt primiti cu paine si sare, ei te servesc cu ceai si apa. Sare nu cred ca merge pe caldura aia in desert, ceaiul are rolul lui, previne dezhidratarea, mai ales daca e cald.

Se facu si timpul sa urcam in panaramele alea de spidere. Niste bare sudate pe un cadru, cu un motor, ce angrena rotile din spate cu un lant, doar frana si acceleratie, acoperite cu o prelata deja sfasiata de intemperii, dar interesante. Plimbarea nu dureaza cine stie ce. Faci un ocol al unei dune mai mare, la jumate schimbandu-se „soferii”.

Privelistea era fantastica. Era undeva deja spre apus si puteai admira soarele cum coboara peste dunele de nisip pietrificat. Impresionant. Va spuneam in alta poveste ca acum multi ani in urma am trait o experienta in desert seara si noapte. Tare as fi vrut sa traiesc din nou aceeasi senzatie, sa raman in desert peste noapte. Tura asta nu s-a putut, nu aveau nimic organizat, poate in alt loc si intr-o alta excursie.

Va spuneam ca ajungand acolo, am putut vedea cam cum traiesc ei. Nu cred ca era neaparat facut in scop turistic, pentru ca toate constructiile din „oaza” aia aratau jalnic, iar ei nu pot spune ca stateau doar pentru show acolo. Nu , se vedea ca locuiesc acolo, in aplecatorile alea din lut si paie. Se vedea ca sunt amarati, iar faptul ca noi turistii eram dusi de agentiile de travel, mai era un castig pentru comunitate. Acum nu stiu cata parte din pretul excursiei, era a lor. Banuiesc ca nu prea mult. Excursia toata a costat 20 de euro de persoana. Pui ATV, Spider, mancarea care ne-a servit-o, apa, ghid, etc, chiar ma intreb cat revenea acelei comunitati. Sa vedeti in filmarea de mai jos, cum isi coc falafele alea ale lor si cam ce viata au femeile beduine. Nu cred ca vre-o doamna sau domnisoara de la noi, ar accepta sa traiasca in asemenea conditii. Pentru ei e ceva normal, e modul lor de viata si banuiesc ca sunt obisnuiti si resemnati ca acolo s-au nascut si asa vor trai.

Cam intri in depresie cand vezi asa ceva. Stai si te gandesti ca noi totusi suntem niste privilegiati, ca ne-am nascut unde ne-am nascut. Si incercati sa va ganditi ca sunt locuri in lume, pe care am avut ocazia sa le vad, unde se traieste si mai rau. aici totusi au contact cu civilizatia, prin noi turistii, dar in alte parti se uita ca la masini straine la un telefon, sau daca dai o bomboana la un copil e motiv de sarbatoare. se uita la ea ca la ceva extraordinar.

Suntem dusi si la camile. Ca si celelalte, nu va asteptati ca am luat-o noi tranca prin desert. Nu camila era purtata de femei si fete din trib, imbracate in burca si acoperite de sus pana jos ca si cea care gatea falafele, pe o distanta de 100, 150 de metri sa zic. Iti era mila de ele cand le vedeai asa amarate si imbracate in chestia aia neagra care efectiv stergea orice urma de feminitate din ele. Dar, cum am zis, asta e modul lor de a trai si banuiesc ca in felul lor sunt fericiti si multumiti asa, cu ceea ce au.

Si totusi, in simplitatea si saracia lor, nu cereau nimic, cum cereau snapanii din orase. Nu, daca voiai sa le lasi o moneda acolo sau o bacnota de a lor, nu conteaza de ce valoare, inclinau din cap, in semn de multumire si parca vedeai un licar de fericire in ochii lor. Camila mea a fost „dirijata” de o fetita, care nu avea fata acoperita, ca cele maritate si am vazut cum s-a luminat la fata cand i-am dat o bacnota de un dolar. Pentru mine un dolar, nu inseamna nimic, dar pentru ei, banuiesc ca valoreaza ceva.

Dupa plimbarea cu camila, mergem sa luam masa si sa asistam la un spectacol cu dansuri traditionale, fachiri si dansul din buric, ce le place arabilor cel mai mult. Vreau sa spun ca masa a fost ceva neasteptat. O groaza de salate, humus, carne (De ce o fi fost nu stiu. camila, sobolan, sarpe, era bine gatita si nu simteai gustul). Ma gandeam ca toate alea sunt aduse de undeva ca in nisipul ala nu vedeam sa creasca nimic. Nu am vazut nici un fel de gradina de zarzavat, doar capre si camile si totusi cum am spus, erau din abundenta de toate felurile de salate.

Cat am mancat am vizionat si showul. Dansul din buric nu m-a dat pe spate, cam lesinata dansatoarea. In schimb dervisul invartitor si fachirul, da. Fachirul cel putin a baut o sticla de gaz si numai nu scotea flacari pe nas, ca in rest arunca cu foc de peste tot.

Dupa show, suntem luati din nou de jeep si dusi spre hotelul nostru. Pot sa zic ca a fost o excursie reusita. Am vazut si ceva „altfel” si nu ma refer aici la plimbarea cu ATV, ci la satul asta de beduini. Nu am avut ocazia sa-mi calce piciorul intr-un asemenea loc pana acum si chiar am fost incantat de ce am vazut. Ma gandeam la catunele izolate de la noi din munti. Totusi acolo, mai au de ce se agata. Au o fructa, au o gradina, o gaina, cat de cat, e altfel. Aici, doar praf de nisip. Foarte mult praf. La cea mai mica adiere se ridica si-l simteai crantanind intre dinti. Am ajuns la hotel, direct la dus si cred ca am dat jos de pe noi cat sa facem cativa chirpici.

Dragilor, astea fiind zise, va zic la buna vedere si stati pe aproape ca mai am cate ceva in traist, ca Mos Craciun. Mai sunt Piramidele, mai am o poveste despre scaldat si snorkelit, mai am niste amintiri de povestit. Dar astea dupa sarbatori. Va las sa faceti sarbatorile in liniste, nu va stresez cu povestile mele din tarile calde. Dupa Craciun, revin si eu in forta, mai fac o pauza de Anul Nou, dupa care iar ii dau blana cu povestitul, pana cand plec acasa si incepe colindatul, pe vechi.

Anunțuri publicitare

Lasă un răspuns