Sa ne cunoastem tara, etapa a doua. Buila Vanturarita.

Salutare dragilor. Un nou weekend e pe sfarsite. Un weekend mai bun ca vreme fata de cel de saptamana trecuta. Din ce am citit, vremea e in incalzire, s-au anuntat temperaturi pana la 26 de grade. Deci numai bine de drumetit. Ce sa va zic, carari cu soare celor care sunteti pe ele si astept pozele voastre, sa ma bucur si eu macar asa de frumoasele peisaje de toamna de la noi.

Poate va intrebati de ce suna titlul asa, de ce direct etapa a doua. Pai am uitat sa scriu etapa intai, cand am povestit despre Parang. O sa modific titlul povestilor despre drumetiile din acel masiv. De ce „Sa ne cunoastem Tara”? Am eu o „pasarica”…. „bazaie” prin cap si am zis ca pe parcursul mai multor ani (numai sanatate si putere sa bat cararile sa am), sa iau toata tarisoara asta a noastra la batut. In fiecare an cate o zona, cate un masiv. Si am inceput cu acelea unde am fost foarte putin sau deloc. Prima etapa a fost asa cum am zis, in Parang, unde daca, ati citit toate cele trei povestiri, am reusit cat de cat sa parcurg o parte din el. Mai am de mers odata, ca am ramas restant cu ceva varfuri si lacuri, dar cum am zis, sanatosi sa fim si eu si Mariuca mea, ca o sa le facem.IMG_1737

Acum sa trecem la povestea noastra. Buila Vanturarita, cel mai mic parc national de la noi. Dar cu toate ca e micut, e de o frumusete de basm.

Această prezentare necesită JavaScript.

Nu am sa va incarc cu detaliile „tehnice” despre parc (marime, etc), astea toate le puteti gasi pe siteul oficial al parcului.

Voiam de mult sa ajung in Buila dar, mai mereu am tot amanat-o. Ei, anul asta cand umblam, dupa rododendron tranca prin tara, ajungand la Muiereasca, la fratele meu Lucian Talasman, mergand spre Muntii Capatanii, m-am intalnit cu o parte din „Gasca Vesela din Buila”42529943_10209477430132247_3532832156847964160_o si am stabilit ca in toamna, chiar inainte de a pleca pe mare sa facem o tura acolo.

Zis si facut. Am dat eu pe o parte, ei pe o parte sfoara in tara si ne adunam ditamai gasca. Cred ca am fost peste 70 de persoane in weekendul ala. Gasca mare, frumoasa si vesela.

Ei si sa o luam cu inceputul. Cum se ajunge acolo? Noi am folosit varianta satul Cheia si in continuare pe Valea Cheii. Pana in satul Cheia e asfalt, mai cu gropi si denivelari, dar merge cu o masina cu garda mai joasa. Se trece de Schitul Iezer si la cativa Km, la intersectia unde se poate merge spre Schitul Pahomie, se face dreapta si se continua pe forestier, oarecum bun pana la intrare in traseul Brana Caprelor, traseu marcat cu triunghi albastru (TA), de unde sfatul meu e, daca aveti o masina cu garda joasa este mai bine sa o lasati acolo si sa continuati la picior, ori pe brana ori pe forestier, o bucata, dupa care pe poteca din padure pana la Cantonul Cheia, care este singura unitate de cazare din parc.20180921_174040

Daca aveti masina mai inalta gen Logan sau 4×4, se poate continua in siguranta pe forestier. Este oarecum posibil si cu o masina cu garda joasa, dar nu recomand. Mai bine faceti traseul pe picior pe Brana sau chiar pe forestier, daca nu vreti aventura. E mai lung, dar cine va grabeste? 20180921_15010620180921_13561842500474_1929870733772209_1439187916768149504_o

O parte din cei care eram, au hotarat sa urce pe brana, iar altii, printre care si eu cu Mariuca (care sub nici o forma nu a vrut sa auda de brana), am continuat pe forestier cu masinile. Forestierul continua si trece prin tunelul ce strapunge muntele Stogsoare, coborand spre defileul raului Cheia.20180921_16264720180921_162143

Se trece prin rau cu masina, urmarind un traseu marcat cu momai. Cand e apa mare sau iarna, nu e recomandata varianta asta, mai bine cu piciorul.42596871_1929875417105074_698684277323202560_o20180923_112342

Suntem aproape de cantonul Cheia, iar privelişte care ni se înfăţişează este mai mult decât spectaculoasă. În faţa noastră au apărut brusc, impozante, Curmătura Stogşoare si Claia Stramba.
Ajungem si ne instalam tabara, ne reintalnim cu prieteni, din care o parte nu-i mai vazusem de un an, altii de cateva luni, iar unii de 2 saptamani, din Parang.

Această prezentare necesită JavaScript.

Ce poate fi mai frumos decat o reintalnire cu prietenii, plini de voie buna undeva in mijlocul naturii?

Sper ca va dati seama cei care nu ati fost niciodata acolo cat de frumos e amplasata cabana, ce priveliste e si ce voie buna era pe noi.

Cabanierul John, ne-a asteptat cu o ciorba calda din partea casei, restul de udatura aveam noi,

iar seara a inceput frumos langa un foc si in acorduri de chitara sustinute de Marius Mandai de la Calendar si de Danote, continuind pana tarzior in noapte.

Dimineata urmatoare, dupa o seara de cantec si voie buna, ne-am impartit la trasee. Unii au plecat pe creasta, unii prin Chei, unii pe alte trasee. Mariuca mea nu a vrut sa auda de creasta. Si o cred. Inca nu-si revenise dupa socul din Parang cu urcarea de la Vidal. Adevarul e ca nici eu nu voiam o tura lunga si obositoare, asa ca am fost in asentiment cu ea. Nu voiam inainte de a pleca in voiaj sa fac vre-o „aventura”, in plus imi ajunsese cat am balaurit prin Parang si chiar voiam sa stau zilele alea sa ma relaxez in mijlocul naturii, cu o plimbare usoara, la o poveste cu prietenii, la o bere, etc.

Asa ca i-am lasat pe altii sa faca creasta, pentru ca oricum am de gand sa revin in zona si sa o iau de-a maruntelul. Acum efectiv venisem pentru „a lua pulsul”, sa adun cat mai multe informatii si sa sa-mi fac un plan de bataie pe viitor. Poate va aduceti aminte daca ati citit din povestile despre tura la rododendron, ca am restante si in Capatanii si in Parang, asa ca am de planificat o tura mai lunga, in care sa le includ pe toate si sa-mi „dau restantele”.

Ne hotaram sa mergem pe un traseu spre Claia Stramba, nemarcat. Nu fac creasta dar mergem pe nemarcate. Asta-i buna. Dar ni se spuse-se ca e doar de maxim 3 ore, nu de 10-12 ore, ca traseul de creasta.

Plecam insotiti de Danote, care stia „mersurile” pe acolo. La inceput traseul fain, prin padure, de-a lungul raului. Zic eu, e OK de plimbat.

Numai ca incepem sa urcam, intr-un peisaj de o salbaticie cum rar mi-a fost dat sa vad. Tancuri de stanca si pereti drepti ce se avantau spre cer mandri si semeti. Ca sa folosesc un cuvant la moda acum „Bestial”.

Ii dam bataie in sus pe poteca ce devenea din ce in ce mai abrupta. Chiar imi placea si-mi trecuse de oboseala si de gandul unei plimbari relaxante, cum imi propusesem la inceput. Numai ce o aud pe Mariuca mea ca nu ar mai vrea sa urce pe abruptul ala, gandindu-se la coborare. Cum ea are probleme cu glezna care si-a luxat-o prin Cetatile Ponorului, prin Fagaras si prin Retezatul Mic (anul si carlanul), am stat si am gandit ca nu are sens sa o chinui. Daca ii sarea iar glezna, era cam naspa sa coboare de acolo.

Coboram incet, incet de la jumatea traseului si ne hotaram totusi sa mergem de-a lungul raului, pe traseul spre brana, prin chei. Traseul ca si cel spre Claia Stramba de o frumusete si o salbaticie de neimaginat.  Raul Bistrita in zbaterea lui de a iesi spre campie, a taiat in calcarul muntelui, unele din cele mai frumoase si salbatice chei din tara. Peretii albi de calcar care incadreaza raul, te fac sa te simti neinsemnat in fata lor.

Nu ne-am avantat prea departe in chei, ramanand la planul nostru de inceput, o plimbare lejera pentru a ne face pofta de mancare. Cum am zis ramane sa revin si sa stau macar 3 zile pline acolo ca sa fie timp de a umbla peste tot. Nu asa doar o zi plina (ziua de sambata) si sa alerg spre creasta sau pe alt traseu sa-l parcurg.

Această prezentare necesită JavaScript.

Ne intoarcem agale la corturi, unde ne „grupam”, noi cei „puturosii”, care nu au vrut sa urce in creasta si mai stam la povesti, sau mai punem mana sa o ajutam pe Roxana la pregatirea ceaunului pentru „fomistii” ce vor veni din traseu.

Seara, dupa intoarcerea tuturor, ne adunam din nou in fata focului si ne punem pe cantat, acompaniati de cele doua chitari si voci frumoase ale lui Marius Mandai si Danote.

Dragilor, ce sa va mai zic, cam asta a fost mica „aventura” in Buila -Vanturarita, un loc de care pot spune ca m-am indragostit. Dragoste la prima vedere. Un loc unde sigur anul viitor voi reveni si tot in perioada toamnei, cand culorile sunt superbe.

Multumesc inca odata lui Roxana si lui Claus pentru implicare, si pentru toate informatiile care ni le-au oferit. Eu am facut evenimentul pe Facebook, dar Roxana a dus tot greul. Ea s-a ocupat de cazare, mancare, etc. Multumesc deasemenea tuturor celor care au participat. Multumesc lui Marius si Danote care au creeat o atmosfera super cu chitarile lor. Multumesc lui John si Nea Fane pentru gazduire si pentru ciorba cu care ne-au asteptat. Am folosit poze nu numai de la mine, ci si de la o parte din prietenii cu care am fost. Eu am facut putine poze de data asta daca nu am facut traseu prea lung.

A fost o tura frumoasa, cu oameni minunati, veseli, plini de energie si voie buna.

Pana la urmatoare balba pe care o sa o scriu, va zic dragilor

La Buna Vedere.

received_1017815384912881

 

 

 

Anunțuri publicitare

Lasă un răspuns