Vacanta in Rhodos. Hai hui, pe mare.

Salutare dragilor. Gata si weekendul asta. Cam ploios din ce am citit eu stirile din tara. V-a cam tinut prin casa, nu ati putut iesi. Ei lasa nu-i timpul trecut, vine el si soarele pe strada, nu?

Va spuneam in povestirea anterioara, ca aveam rezervate si doua excursii pe mare. Nu se poate daca merg intr-un concediu pe o insula sa nu fac macar una de asta. Degeaba incerc eu sa ma eschivez, sa o dau cotita, ca Mariuca mea, nu si nu.20180907_123739

De regula faceam o singura „croaziera”, dar de data asta doua frate. Deja intrasem in fibrilatie, numai gandindu-ma ca stau iar pe o fieroaica cateva ore. In fine, ce era sa fac, m-am supus majoritatii, mai ales ca Mariuca avea si sustinatori. Toata gasca care era, voia pe mare.20180907_085800 „ELE”, erau in al noulea cer. Vai mergem pe mare! Mama ei de apa. De copii nu mai zic nimic, ca ei oricum erau bucurosi, de orice.20180907_085901

Numai eu aveam o fata de spart nuci. Uitati-va ce „vesel” sunt.20180907_085247

In fine daca s-a hotarat asa, asa facem, avand in vedere ca la prima excursie, am contribuit oarecum si eu. Voiam sa ajung pe insula Symi, despre care citisem pe autotstiutorul Goaglee, ca e ceva aparte. E si un fort acolo de pe timpul Ioanitilor, iar casele sunt vopsite in culori vesele si-ti ofera o priveliste de vis. Am zis eu ca merita o tura. Si cum acolo nu poti ajunge decat cu o barca, nava, ceva plutitor, mi-am dat acordul.

Ne ia un autocar de la hotel si directia portul Mandraky, de unde ne imbarcam pe un feribot la un loc cu alti vre-o 300 de turisti. O troaca de vapor care scartaia si trepida din toate incheieturile. Ma gandesc cum a luat clasa. Dar in fine, am intrat in hora, joaca Stefane.

Sa va spun drept „croaziera”, a insemnat cam trei ore de mers cu troaca aia pana la insula, fara sa ti se ofere nici o informatie, fara nici un pic de antren. Doar trepidatiile cojii alea de fier, si o muzica greceasca pusa prin sistemul de PA, care abia se auzea din cauza zgomotului facut de fieroaica, care asa cum am spus trepida din toate sudurile, de ziceai ca acum se dezmembreaza. Daca ati citit si va aduceti aminte, ceva in genul altei „croaziere” care am facut-o in Madeira cu un an inainte.

Noroc ca peisajul era cat de cat frumos si marea cat de cat linistita. Oricum eram cumva sub coasta turceasca, nu erau cine stie ce valuri, iar vantul era moderat. Mai admiram un yacht, sau cine stie ce velier, cu gandul ca poate o sa-mi cumpar si eu unul, intr-o viata ulterioara, ca sa o satur pe mandra de croaziere. O sa o plimb pe apa pana o sa i se faca rau si va zice „De ajuns, vreau la mal.”

Ajungem dupa trei ore de zdranganit si la faimoasa insulita. Intr-adevar foarte „colorata”. Casele cocotate pe stanci, sub forma de amfiteatru, zugravite in culori pastelate, cu arhitectura neoclasica, cu acoperisuri rosii, si balcoane de flori, cu chiparosi, pini mediteraneeni si  leandri infloriti, ne-a cucerit de la inceput si abia asteptam sa pun piciorul pe uscat sa scap de trepidatia aia continua, care deja imi incretise creierul.

Această prezentare necesită JavaScript.

Dar dupa ce am acostat, primim si „lovitura sub centura”. Troaca pleaca inapoi spre Rhodos la ora 2. Deja era aproape 11 si jumate. Ce sa faci in 2 ore jumate? Unde sa te imparti si ce sa vizitezi intai. Nu mai pui ca trebuia sa si mancam. Fortul Ioanit cadea de la bun inceput. Numai urcarea pana acolo pe caldura aia iti lua cam o ora, cu ce mai ardeai gazul pe acolo, cu poze si cascat gura se facea o ora jumate. Mai ramanea o ora sa cobori, sa mananci si sa ajungi la epava. I-am facut si eu o poza de la departare si am inghitit in sec. Asta e alta data imi iau barca numai pentru mine si stau cat vreau.IMG_1517

Ce sa facem? Incepem sa exploram prin oraselul capitala, admiram facem poze la fel de fel de case, turnulete, vaporase, ce face de regula un turist.

Această prezentare necesită JavaScript.

Bineinteles din cauza caldurii, trebuia sa ne hidratam cumva. Asa ca am ochit o terasa mai la umbra undeva pe o straduta, si am stat si la o bere rece. Trebuia sa inlocuim lichidul de racire care l-am pierdut prin transpiratie.20180907_11453220180907_114951

Se facu si ora de plecare, numai auzim ca troaca aia ca trage goarna sa ne adunam ca oile la stana, isi porneste motoarele si iese din port spre a doua destinatie (care era la latitudinea „comandantului”, daca ne incadram in timp), manastirea Panormitis.

Se afla in sudul insulei , tot intr-un golf si din portul principal al insulei pana aici am facut cam 45 de minute. Cu hramul de Sfantul Arhanghel  Mihail, care este si patronul spiritual al insulei Symi si al marinarilor din arhipelagul Dodecanez. Are o locatie de invidiat, fiind construita chiar la malul marii. Acest lucru ii confera oarecum un aer de izolare si singuratate. Impresioneaza prin turnul baroc (acum in renovare),20180907_155705 cu modele dantelate, prin frescele bizantine si prin faptul a adaposteste icoana facatoare de minuni a Arhanghelui Mihail cu porumbelul in mana, realizata din argint, ale carui vesminte sunt brodate cu pietre pretioase. Pelerinii vin aici cu maturi, e ca si o traditie, pentru ca sfantului Mihail ii placea sa faca curatenie. Se presupune ca ar fi fost construita deasupra unui templu antic, ridicat in cinstea zeului Apollo, prin anul 450, apoi reconstruita in secolul al XVII lea.

Ni se da cu bunavointa si aici o jumate de ora la mal, timp cat sa faci o poza, sa bei un suc sau o bere si gata:IMG_1541 Goarna suna, toba bate si la drum. Ca organizare dezamagitor, ca peisaje si ce poti vizita merita, dar sa mergi sa stai macar o zi pe insula sa o bati toata. Asa pe fuga, nu intelegi mare lucru. Esti mereu cu ochii pe ceas, streasat sa nu pierzi copaia aia plutitoare. De fapt l-a lasat pe unul pe mal la Panormitis, ca nu a venit la timp. Nu recomand excursie de o zi in Symi, ca nu ai timp. Cel mai bine daca tot vreti sa va bucurati de tot ce ofera aceasta micuta insula, mergeti si stai o noapte acolo. Ajungeti in jur de 11 cu troacele lor de feriboturi, va cazati in insula si plecati a doua zi la 2 sau la 3 dupa amiaza.

Iar aproape 3 ore de zdranganeala pe tigaia aia plutitoare. Mai facem cateva poze in larg si cu chiu cu vai ajungem inapoi in Rhodos.

Acum impresiile erau amestecate. Dezamagiti cum am zis, de faptul ca nu am stat mai mult sa avem timp sa vizitam, iar pe de alta parte incantati totusi de ce am vazut.

Suntem preluati de autocar si dusi la resort, unde ca de obicei seara, mare show mare, iar hitul de succes a lui Costi Costita continua sa faca furori printe divele lesinate, si amorsate cu ceva votca, gin sau whiskey.

Vine si urmatoarea zi si bineinteles urmatoarea excursie cu barca pe balta. Ne gandeam toti acum , o fi o teapa ca aia de ieri? Hat, pat pe ici pe colo, si gata la mal?  Vine un nene, vorbaret la receptie, ne imbarca pe rand in masina si ne duce la debarcader. Pana s-a dus sa ia seria celaltata, noi dai repede poze, macar cu atat sa ne alegem, gandeam in sinea noastra.

Inceputul excursiei se arata promitator. Amandoi barcagiii (kapetanios), foarte vorbareti, glumeti, amabili, ne-au explicat pe unde o sa mergem, ce o sa vedem, cat timp avem de petrecut in fiecare loc, etc. Ne mai venise inima la loc, mai ales cand au scos si doua sticle de vin rece, de la gheata, deja ne-au castigat. Ma refer la noi la barbati. Pe fete si copii i-au castigat cu sucuri. A inceput bine.

Traseul mergea de-a lungul coastei spre Lindos si era de o frumusete ireala. Albastrul ca de turcoaz al marii si limpezimea ei, de vedeai fundul nisipos si pestii inotant te transporta in alta lume. O lume a sirenelor si a legendelor despre Ulise si Poseidon.

Nici nu stiai ce sa imortalizezi cu aparatul foto prima data, coasta stancoasa, sau valurile inspumate facute de prova barcii noastre sau siajul lasat in urma, cum lasam si noi stresul si grijile, gandindu-ne doar la momentele astea frumoase de care aveam parte.

Barca ne poarta putin dincolo de intrarea in micul port turistic Lindos, aflat in golful Saint Paul (aici se spune ca Sfantul Pavel ar fi coborat pe uscat cand a ajuns in Rhodos), mergand intr-o zona cu stanci „crescute” din apa de o limpezime si o culoare albastra, de ziceai ca e Photoshop.

Acostam si noi in portul Saint Paul si avem cateva ore la dispozitie sa descoperim Lindos si Acropolea.IMG_1646

Drumul spre Acropole incepe chiar din port si ai de urcat pe o poteca pavata cu piatra lustruita de vreme si de talpile turistilor, devenind alunecoasa. Nu va sfatuiesc sa urcati pe acolo cu papuci de plaja, sau domnisoarele cu pantofi cu tocuri, ca sa dea bine in poza.

Acropolis inseamna orasul de sus, (acro-sus, polis-oras) de unde veti avea o panorama de vis asupra marii , golfurilor (sunt doua) si oraselului cu casutele albe, parca lipite una de alta.

Această prezentare necesită JavaScript.

Acest drum spre Acropole se poate face si incalecind pe magarusii localnicilor, contra sumei de 7 euro la urcat si 7 la coborat.  Ar fi pacat sa chinuiti animalele si este de preferat sa urcati incet, fara graba, pe stradutele inguste si admirand casutele albe cu flori si magazinele deschise la tot pasul. Magarusul este de fapt simbolul acestui orasel si il veti gasi pe vederi, magneti si orice are legatura cu turismul. Am inteles ca recent, s-au pus restrictii, pentru a nu mai chinui saracele animale. Vedeai englezi sau nemti, sau francezi, obezi cu un ranjet tampit pe fetele lor calare pe acei magarusi, care abia trageau la deal pe caldura aia. Iti venea sa-i iei la suturi.20180908_112804

Acropolea, terminata in jurul anului 300 BC si construita pe o stanca la o inaltime in jur de 116 m, in perioada clasica era dominata de templul inchinat zeitei Atena Lindia. Este o fortareata naturala ce a fost intarita de-a lungul secolelor de greci, romani, bizanti, cavalerii ioaniti si de catre otomani.

Această prezentare necesită JavaScript.

IMG_1661

Dupa vizita la Acropole, coboram in micutul orasel cu casute albe si alei inguste si umbroase, cu restaurante micute si cochete, unde poti servi o inghetata un suc sau o bere. Restaurantele, sunt amplasate in majoritate pe terasele caselor, de unde ai o priveliste superba a monumentului ce domina orasul.

Chiar daca era aglomerat, avea acel farmec aparte a unui orasel turistic, cu cladiri vechi pastrate si ingrijite. Cladirile curate, toate vopsite in alb, iar pe deasupra stradutelor inguste, intre case exista prelate sau diverse plante care formeaza o bolta si acopera acele stradute si le feresc de caldura soarelui. Nici un un fel de modificari (sunt legi drastice in aceasta privinta) nu pot fi aduse caselor din Lindos (multe din ele din secolul XV) si astfel s-a pastrat un sentiment de antichitate.

Dupa plimbare, savurat o bere rece si un pranz traditional grecesc, back la barcuta noastra sa ne continuam periplul pe mare. De data asta nimic de zis, fata de excursia de cu o zi inainte, cea de azi chiar e reusita.

Ne gandeam, gata s-a terminat. Da de unde, mai aveam „de tras”. Ne oprim undeva in largul plajelor Archangelos si Tsambika pentru sedinte de balaceala. Pai, nu era pacat? Sa mergi cu barca pe mare si sa nu opresti sa te balacesti un pic? Baietii astia isi stiau treaba, stiau sa-ti faca excursia placuta, ca la randul tau sa-i recomanzi altora, lucru care l-am si facut. Au avut grija de noi tot timpul. Ba un pahar de vin rece, ba o felie de pepene scos de la gheata, ba un suc pentru copii si doamne, ba o gluma. Nu pot decat sa spun bravo lor.

Această prezentare necesită JavaScript.

Terminam si cu balaceala si Kapetanios, pune prova pe debarcaderul de unde am plecat noi din Kolimbia, unde aveam resortul . Obositi, incantati dar si tristi ca se termina, admiram in drum coasta stancoasa cu fel de fel de forme sapate de valurile marii in ea.

Eii dragilor, cam asta a fost cu plimbarile pe mare in Rhodos. Una rece, una calda, ca asa-i in tenis nu? Ca o concluzie, exceptand drumul pana la Symi cu troaca aia plutitoare, totul a fost frumos si a meritat banii.

Mai aveam 2 zile de stat iar eu cu Mariuca hotarasem sa luam o masina si sa umblam tranca prin insula. Unde ne va placea, acolo sa ne oprim. Dar asta intr-o alta poveste, asa ca stati aproape sa vedeti cum am esuat eu pe plaja alea doua zile.

Pana atunci va zic,

La Buna Vedere Dragilor.

received_1017815384912881

 

 

Anunțuri publicitare

Lasă un răspuns