Fundatura Ponorului. Locul unde timpul si-a oprit curgerea.

Salutare dragilor. Gata a trecut si weekendul asta, in care sper ca ati profitat de vremea buna si ati umblat prin natura, nu ati stat in casa. Eu nu am putut decat sa salivez uitandu-ma pe pozele voastre. Dar nu-i bai, in 2 saptamani sunt si eu acasa si imi scot parleala pentru toate saptamanile cat am stat pe fieroaica asta.

Terminasem cu drumetiile prin Parang si era timpul sa o punem pe drum spre casa. Numai ca Laurentiu Mohora imi da foc cu o propunere de drumetie undeva, unde doream de mult sa ajung. Ma indragostisem de locul ala numai uitandu-ma la poze puse de altii. Am fost doar de atatea ori in zona, dar nu am avut timp sa merg. Acum am zis: fie ce o fi, mai intarzii o zi si tot ajung.

Despre ce loc e vorba? Ati citit deja in titlu, nu mai e surpriza. Fundatura Ponorului, sau „Palma lui Dumnezeu”. Intr-adevar daca Dumnezeu a vrut sa creeze ceva asemanator cu Raiul, aici a reusit.20180829_125127

Si nu spun de pomana ca aici timpul s-a oprit din curgere, a incremenit. Mergeti si veti avea impresia asta, ca timpul efectiv nu mai conteaza, ca ai dori intr-adevar sa se opreasca si sa nu mai miste nici o secunda, sa ramai blocat acolo pe veci.

Cum era sa-i zic lui Laurentiu nu, cand a venit cu asemenea „tentatie”?

Coboram din statiune si ne intalnim cu el in Petrosani , dupa care plecam pe soseaua ce merge spre Hateg. Dupa Livadia, facem dreapta spre Ponor si de acolo mai departe, trecem Ohaba Ponor si ajungem la Federi, unde lasam masinile si o luam usor usor la pas.

Intram in traseu, pe un forestier, care urca usor prin padure, IMG_115220180829_111928pana da intr-o poienita marcata ici si colo cu stoguri de fan, proaspat cosit de localnici.

Era o zi de sfarsit de august superba si mirosul ierbii proaspat cosite te imbata, mai ceva ca o litra de palinca. Imi venea sa ma intind acolo jos si sa trag un pui de somn, sau macar numai sa stau, sa aud pasarelele ciripind prin copaci si fosgaitul fluturilor ce zburau din floare in floare.

Iesim din poiana si ne oprim inainte de a intra din nou in padure intr-un loc ce-ti oferea o priveliste a vaii superba. Pai numai sa mergem asa, fara sa ne oprim sa admiram ce era in jurul nostru?

Dupa ce ne saturam de admirat, purcedem la drum din nou, cand prin padure, cand prin poienite, scaldate in razele blande ale soarelui de vara, pline de floricele si verdeata.

Traseul pe care mergeam noi, nu are marcaj. Cineva mi-a spus ca sunt marcaje, dar singurele marcaje care le-am intalnit in cale, erau niste foi de hartie plastifiate si au aparut undeva pe la jumatea traseului. 20180829_122038IMG_1189De fapt noi mergeam pe un forestier care, banuiesc e folosit de localnici sa vina la salasurile lor. Nu cunosc zona deloc, era prima data cand ajungeam, asa ca am mers pe unde ne-a dus Laurentiu, care cunoaste bine pe acolo. Si tot undeva pe la jumatea traseului, am gasit niste panouri informative. IMG_118020180829_122823 Intr-un fel poate e mai bine sa ramana asa, accesul sa nu fie chiar asa popular, chiar la indemana oricui. Ma veti condamna ca zic asta, dar daca s-ar da liber si ar sti toata lumea, ar aparea ca in alte zone, liota de „gratargii”. Cu matroanele si copiii muciosi dupa ei, cu muzica la maxim si chiuituri distrugand toata frumusetea acelei zone. Am vazut destule de cand bat tara asta in lung si-n lat. Zone, unde a aparut asfaltul sau forestierul a fost cat de cat amenajat s-au umplut imediat de „lacuste”. Sa nu credeti ca nu-mi place iesitul la un gratar, dar in conditii civilizate. Ai poposit si ai facut ce ai facut acolo, strange frate dupa tine. Nu lasa in urma ca dupa o hoarda de salbatici. Respecta pe cel de langa tine, nu pune muzica la maxim ca de, tu esti cel mai tare din parcare. Las-o la un nivel ca sa poata si ceilalti sa asculte ce le place. Nu Guta la maxim sau mai stiu eu ce alti „zdangatinori”, care cand ii auzi ragand in boxe iti vine sa urli si tu ca lupul.

Dar sa lasam asta si sa continuam cu povestea nu? Mergand asa pe drumeag si povestind ba de una, ba de alta,

odata ajungem in deal, de unde ni se deschide ca un amfiteatru spectaculos Lunca Ponorului sau cum spuneam mai sus „Palma lui Dumnezeu”.

Poti zice cand ajungi aici ca: „există un loc unde urci pe culmi străvechi și aluneci într-un timp îndepărtat când omenirea avea alte rosturi, alte amintiri.” Un loc unde oamenii te primesc cu inima deschisa si-ti ofera din putinul lor, fara sa-ti ceara nimic in schimb. Singura multumire e sa-ti vada fericirea si incantarea de pe chipul tau si faptul ca mai au si ei cu cine schimba o vorba, mai afla „noutati”, ce se mai intampla in lumea larga.

Nu stiu daca fotografiile mele, va arata frumusetea acestui loc. As fi vrut sa fiu un fotograf mai bun, sa surprind mai bine in imaginile mele acel colt de Rai, dar atata am putut. Nu sunt un fotograf profesionist, sa stau minute sau ore in sir sa surprind intr-un cadru un anumit moment. Fac poze din mers, asa cum vede ochiul meu in acel moment.

Mergem de-a lungul poienii, printre stoguri de fan, mici herghelii de cai, unul mai frumos ca altul, de-a lungul raului Ponor, care curge molcom, prin lunca, iar in el poti vedea lucind mici cristale de siliciu, dandu-ti impresia ca e un rau plin cu praf de aur, indreptandu-ne spre un salas a unui prieten de al lui Laurentiu.20180829_133044

Suntem primiti cu bucurie de stapana „conacului”, care nu stia cu ce sa ne mai serveasca. Ne-a poftit la masa dupa ce ne-a omenit cu un paharel de palinca, bucuroasa ca i-am calcat pragul si mai are cu cine sta la povesti. Ne-a aratat animalele care le crestea, intreband daca nu vrem o cana de lapte, sau daca e taia un porc, sa ne gateasca. 20180829_13484120180829_133516Cum spuneam mai sus, bucuria mare a lor era sa te vada pe tine incantat ca ai ajuns intr-un asemenea loc si sa-ti vada chipul luminat de fericire.

Fiind pe graba nu am stat mult, nu mai aveam timp, trebuia sa ne intoarcem la masini si sa pornim spre casele noastre unde ne astepta rutina cea de zi cu zi. Ne uitam la ea cum ne petrecea cu privirea, intristata ca plecam si nu mai stam macar un pic, dar asta e. Promitem ca vom reveni si vom petrece macar o zi sau doua in acel colt de Rai.20180829_135905

Continuam usor de-a lungul raului, pana cand acesta se pierde sub pamant, la buza unei stanci. 20180829_14102220180829_14204320180829_142905Ne mai clatim ochii in acest Coloseum inconjurat de stanci semete si de paduri cu arbori semeti si  ale caror frunze fosnesc in bataia vantului, compunand o adevarata simfonie a naturii.

Intalnim in drumul nostru din nou turme de vite ale localnicilor si frumosii cai de munte, lasati sa pasca liberi pe intinderea acelei poieni, nestresati si blanzi. Un peisaj intr-adevar idilic, pastoral, linistit. Acum ii inteleg pe marii artisti (pictori, scritori, poeti), de ce se retrag in asemenea zone linistite pentru a scrie sau picta. Cum sa nu creezi adevarate capodopere, in aceasta atmosfera calma si linistita, unde nu ai nici un fel de distragere. Nu poluare, nu  zgomote, eventual doar latratul unui caine, talangile oilor sau a vitelor ori nechezatul unui cal.

Incepem sa urcam panta spre drumul de intoarcere, cand ne iese in cale un „dulau fioros” cu chef de harjoana.20180829_14514820180829_145139

Un alt localnic ne taie calea, bucuros ca trecem pe acolo si ne invita sa poposim si la „conacul” lui, macar un pic sa mai schimbam o vorba. Ne oprim un putin cu el la povesti si ne cerem scuze ca nu-l putem onora, deoarece avem drum lung de intors. Il vedem ca parca se intristeaza si ne petrece cu privirea pana disparem pe drum in padure.20180829_143826

O luam agale catre masini, cu parere de rau ca ne despartim de acest loc intr-adevar de basm. Tinut plin de legende despre daci si despre comorile ascunse prin acei munti, cu gandul de a reveni cat de curand si nu asa pe fuga, ci stat cateva zile sa-i descopar toate frumusetile.

20180829_14584920180829_150735

Ajunsi la masini, ne despartim de „M&M”, care au luat drumul spre Satul Mare, noi spre Petrosani, unde ne despartim de Laurentiu si continuam spre Obarsia Lotrului, unde am innoptat, urmand a doua zi sa ne intoarcem acasa la Constanta, dupa acest frumos periplu in zone superbe si cu oameni faini.

No Dragilor, cam asta fuse si cu Fundatura Ponorului. Urma vacanta in Rhodos. Stati pe aproape sa aflati ce am facut si pe acolo.

Pana atunci,

La Buna Vedere.

received_1017815384912881

 

 

Anunțuri publicitare

Lasă un răspuns