Hai hui prin Parang. Partea 1, Refugiul Agatat.

Salutare dragilor. Va spuneam ca mai scriu dupa ce trece nebunia cu referendumul. Ei bine s-a dus si asta, acum ramane sa vedem ce motiv de dezbinare se va mai gasi.

Pana atunci insa, hai sa va povestesc ce am facut cat am fost acasa in stationarea asta. Si cum va ziceam in ultima povestioara, am balaurit un pic si prin tara si pe afara. Am inceput cu o excursie de o zi in Delta, care nu o mai adaug la povesti. Stiti deja ce se poate vedea din povestioara asta, sau din asta care e mai recenta. Si cum nu sunt pescar sa ma laud cu captura unui somn de vre-o 3-4 ore sau cine stie ce alt monstru acvatic, nu va mai stresez.

Asa ca o sa trec direct la urmatoarea escapada si anume, balaureala prin Parang. Va spuneam in incheirea povestilor despre rododendron, ca nu mai fac aventuri de astea; plecat de-a lungul si de-a latul tarii, pentru ca e obositor si pierzi multe zile pe drum. Nu cel mai bine mers intr-un masiv, stat acolo o saptamana si batut tot, sau aproape tot, ca sa ai motiv de revenire.

Ei si in iunie cand am fost in Parang, ma intalnesc cu Liviu Tabrea si Tomi Nyulas,20180824_085812

20180823_102847

care imi zic ca „numai sa vii, ca urcam la Refugiul Agatat, sa vezi cat ii de fain facut”. Ce am scapat de ei? Eu aveam in plan pana la urcarea la Calcescu, sa merg sa stau la Oasa 2, 3 nopti. Cand a auzit Liviu, numai foc si para s-a facut. Ma pun cu nebunul? Hai ca venim , ce era sa facem. Dau un chiot pe Facebook, si din doi, ne strangem vre-o zece insi.

Ne dam intalnire la cabana Gropa Seaca, in Cheile Jietului, care sa va spun drept, mi-a placut cum arata. Nu am intrat in camere, dar afara pe terasa, in sala de mese, la bai, foarte curat, oamenii amabili si mancarea foarte buna, si la gust si la pret. Am zis sa ma cazez odata acolo in periplurile mele.20180822_162511

Fetele mele, cand am ajuns la Obarsia Lotrului, adica aproape de a incepe aventura, erau in culmea fericirii. Si dai zeci de selfie, si asa si stai fata si asa. E o boala si cu asta, dar poti sa le zici ceva? Ca sareau cu gura pe mine amandoua de nici toata apa Lotrului nu ma spala. Asta e, taci si inghite Stefane.20180822_153643

In fine, dupa ce au terminat cu pozatul la drum spre punctul de intalnire. Ne dam mainile pe acolo, ne pupam, bem si o berica rece, ne mai pozam odata si hai la drum.20180822_175613.jpg

Se poate intra in traseu, chiar din fata cabanei. E o poteca care coboara prin padure si da in sosea de unde mai mergi o suta de metri si de acolo stanga pe forestier marcaj Punct Rosu. Sau se merge pe sosea pana la forestier si de acolo cu Domnul inainte. Forestier, il urasc si mergi cam 3 kilometri pe el. Cu rucsac mare in spate, cam naspa.20180822_182303 Dar nu ne plangeam, eram dornici de drumetie, de liniste, de natura, mai faceam cate un popas, ca doar nu ne fugarea nimeni. Inca era vara si ziua era destul de lunga, se intuneca in jur de 9. Asa ca nu era bai.20180822_182104

IMG_20180824_084512490

Lasam in sfarsit forestierul si incepem sa urcam pe carare prin padure. Alta viata, parca picioarele mele aveau aripi. Peisajul e superb, salbatic, iti taie rasuflarea. Fiind si in cursul saptamanii, nu era absolut nimeni, pe traseu doar noi, pasarelele si salbaticiunile care banuiesc ca se ascundeau cand auzeau vocile noastre.

Ajungem incet, incet si la refugiu amplasat pe o stanca (de asta ii si zice Agatat), si care a fost renovat curand. Toate sculpturile care le vedeti, au fost facute de Liviu Tabrea si carate cu spatele de Tomi, si nu numai. materiale, etc. Omul asta a pus suflet acolo si e pentru el ca si a doua casa.20180823_081842

Oameni ca el sau Costi Taposu de la Om pe Munte, mai rar gasesti. Sa faca totul benevol, fara interese ascunse, fara nevoia unei recompense, doar din placere, din pasiune. Stiu ca poate unii nu veti fi de acord cu afirmatiile mele, veti zice nu se poate, trebuie sa fie un castig. Va spun eu care ii cunosc bine, nu e adevarat. Totul e facut din pasiune, din dragoste pentru munte, pentru natura si de a da exemplu ca se poate face daca te implici.

Refugiul poate adaposti 10 maxim 12 persoane (mai inghesuit), e curat, are soba pentru serile mai reci, saltele, deci nu e nevoie sa carati izoprene. Sacul de dormit si atat. Sa speram ca se va mentine asa cum e mult timp de acum incolo.

Ne dezechipam, asezat la masa, ceva povesti si la nani, ca a doua zi tinta era Parangul Mare prin Caldarea Rosiile. Tura destul de grea.

Ei, dar ce sa dormi ca aveam „tenorul” langa mine. Sa-l ai pe Vali Badragan langa tine in cabana sau la refugiu, iti vine sa-ti bati copii in fata sectiei de politie, sau sa le dai covrigi cu sare si sa le ascunzi apa (vorba lui Liviu Tabrea).IMG_1074 Are baiatul asta un „suflu” cand se apuca de „cantat”, Pavarotti e minciuna. Intr-adevar „Nessun Dorma” . Era ora trei dimineata si el imi fredona diferite arii in ureche. Incepea frumos, de la un do minor, ei si cand ajungea la sfarsitul gamei in sus spre do major, tot auditoriul era in picioare si numai ca nu-l sufocau din „dragoste si admiratie”. Va mai amintiti poate ca in Florei, la fel nu ne-a lasat o noapte sa dormim. Daca nu sforaia se trezea ca batea vantul si se „emotiona”. E bun la cort, ca atunci cand incepe a „mugi” fuge si mama salbaticiunii. Nu ai treaba. Ragetul leului in savana e minciuna pe langa ce poate scoate Vali Badragan din el.

Am luat si eu sacul si am plecat pe hol sa apuc sa dorm macar 3 ore. Acolo alta belea. Daca nu am avut salteaua  scoasa din rucsac, am pus sacul jos pe tabla care era batuta sa-ti pui bocancii. Cu tot focul facut, am batut niste cuie pana dimineata, de impanasem refugiul ala in stanca, nici o tornada de forta 5 nu-l misca.

A venit si dimineata. Ne-am trezit si l-am felicitat pe „tenorul” nostru, dorindu-i sa cante totusi pe alte „scene”, ca noi deja l-am apreciat.

Vremea era splendida, numai buna de urcat, cerul senin, patat ici colo cu niste nori albi si pufosi, ca-ti venea sa te intinzi in iarba si sa stai asa sa nu auzi decat linistea.

Ne punem in miscare, usor facand misto unul de altul, schimband impresii despre „concertul” la care am asistat. Traseul tine tot Punct Rosu, si merge de-a lungul raului Rosiile, care vine din lacul cu acelasi nume, aflat sub creasta. De la refugiu se poate pleca ori pe langa stana Rosiile, care e daramata, ori pe partea cealalta de rau. Traseele se unesc la un moment dat deasupra stanei, si au acelasi marcaj. Noi am ales sa urcam de-a lungul raului, nu pe cel spre stana. Un traseu extraordinar de frumos. Sa mergi pe langa raul presarat ici si colo cu fel de fel de caderi de apa, plin de flori, si de fluturi, iar in fata sa vezi maretia crestei Parangului, grohotisurile de pe pante si varfurile semete. Nu te mai saturi admirand.

Incet, incet ajungem la Lacul Zanoaga Stanei.

In apropierea lui, dam de ramasitele unui avion prabusit acum mai bine de 50 de ani. Prins intr-o furtuna deasupra deasupra  Parangului, din ce am citit, a incercat sa efectueze o aterizare fortata in Valea Rosie, nereusind s-a strivit de stanci, declansand si o avalansa. Dupa mai bine de 50 de ani inca se pot vedea urmele tragediei, imprastiate peste tot in apropierea lacului.20180823_09323720180823_093139

Dupa ce admiram si facem fotografii urcam spre Lacul Lung si de acolo la Lacul Rosiile, pe o panta stancoasa ce-mi aduce aminte de Retezat. Lacul Rosiile sau Taul fara Fund, este cel mai adanc lac glaciar din Parang, in jur la 17 metri.

Inconjurat de grohotisuri desprinse din varfurile ce strajuiesc lacurile din Caldarea Rosiile, peisajul te lasa fara grai. Salbatic si amenitator, parca iti spune: „Te incumeti sa ajungi in varf? Ia si te mai gandeste daca esti in stare”.

Cam aceeasi intrebare mi-am pus-o si eu iar raspunsul mi-a dat cu virgula. Oboseala acumulata cu o zi in urma, pe drum, urcarea pana la refugiu, faptul ca nu m-am odihnit ca lumea cu o noapte inainte s-au adunat totate si am simtit ca nu ma mai duc picioarele. Asa ca am hotarat sa nu mai continui. Numai cand ma uitam la urcarea aia, simteam ca nu o sa fac fata si decat sa-i intarzii pe ceilalti ca eu merg incet si sa nu mai fie placerea aia de a drumeti, mai bine fac cale intoarsa spre refugiu. Am zis ca nu mai fac ca in Retezat pe Portile Inchise, cand din ambitie am mers, tot obosit si numai eu stiu cum am terminat tura. Nu ca nu se muta stanca aia de acolo. Motiv de intoarcere in zona.

Parte din trupa a urcat pana in Caldarea Mandra si de acolo s-au intors datorita vremii care se schimbase brusc. Niste nori amenintatori cu fulgere si trasnete se adunasera din senin. Cei mai curajosi au continuat totusi pana la varf. Au avut noroc, ca toata furtuna aia a tras pe vale.

Ne strangem pana la urma la refugiu, pe rand bineinteles si ne apucam de povestit in jurul unui foculet, planuind coborarea de a doua zi si urcarea la Calcescu.

Ei si cum se lasa inserarea, avand in memorie „megaconcertul” de cu o seara inainte, mi-am scos frumos hamacul, l-am intins intre doi pomi, mi-am aranjat salteaua si sacul de dormit frumos, imbracat cat de cat si cu fes in cap, le-am urat tuturor „auditie placuta” si am tras un pui de somn in mijlocul naturii, cum nu am mai facut de copil, cand mergeam la bunici.20180823_22045020180823_220129

Ce poate fi mai frumos, decat sa deschizi ochii noaptea si sa vezi deasupra ta cerul senin si spuzit de stele si Luna stralucind printe brazi? Liniste, auzi doar vantul printre brazi si veveritele cum umbla prin ei. Din refugiu, se auzea pana la mine „Corul Vanatorilor” si ” Marsul Triumfal din Aida”, cantate de Badragan cu o ardoare de tremurau ferestrele.

Dimineata, cine era odihnit? Stefan. Si cine aveau ochii cat cepele si injurau de mama focului? Ceilalti.

Ne bem cafeaua, strangem rucsacele,IMG_20180823_153046179 facem si poza de grup20180824_085054 si la drum nenica, ca aveam in ziua respectiva o groaza de treaba.

Coborat de la refugiu, trecut la Obarsia Lotrului, refacut rucsacele si urcarea la Calcescu. Va dati seama ca daca nu ma odihneam noaptea, capotam pe traseu?

Am ajuns cu bine la Groapa Seaca, am refacut cum am zis rucsacele si pornim spre urmatoarea locatie si aventura: Lacul Calcescu.

Dar asta in alta povestioara, ca si acolo sunt multe de povestit. Pana atunci, va spun dragilor,

La Buna Vedere

received_1017815384912881

 

 

 

 

 

Anunțuri publicitare

4 comentarii

Lasă un răspuns