Feerie de primavara. Cascade de gheata in Valea Latoritei si ghiocei bogati in Cheile Oltetului.

Salutare dragilor. Nu am mai scris o povestioara de o perioada buna de timp. Mai precis de pe 10 august, de cand cu mitingul diasporei. Ce sens avea sa ma apuc eu de povestit despre drumetii si frumusetea naturii, cand toata lumea era incrancenata si inversunata, care contra jandarmilor, care contra demonstrantilor. Toti erau cu ochii pe evenimentul ala si pe ceea ce a urmat; declaratii, acuze, etc. Care mai de care ne-am dat cu parerea atunci pro si contra, asa ca am zis pas. Lasa sa se mai linisteasca lucrurile, ca sa nu scriu de pomana si voi sa nu cititi.

Nici acum nu e un moment propice, pentru ca bate la usa marele referendum. De asta nu va povestesc ce am facut vara asta ci o sa va aburesc cu ceva amintiri. Toti suntem concentrati si iar incrancenati, iar pro si contra acestui referendum. Se strica prietenii, se jigneste in mediul online mai ceva ca la usa cortului.  Nu esti de acord cu referendumul esti etichetat ca „pederast”, esti de acord imediat devii „pupator de moaste”. Ce sa zic, stau si „Guget” cum mai fac eu cateodata, la cat ne-au invrajbit politicienii. Politicieni care nu dau doi bani pe opiniile noastre sau pe ceea ce dorim noi de fapt. I-si urmaresc doar interesul lor, care e sa aibe cat mai multe beneficii, sa fure cat mai mult si sa-si capatuiasca toate neamurile. Iar noi ca niste fraieri ne certam intre noi pentru ce??? Cum ziceam mai sus, se strica prietenii de ani de zile datorita orientarii politice, datorita lor, porcilor din Parlament si din Guvern, dare-ar pesta porcina in ei.

In fine, nu am un blog despre politica, pentru ca sunt „apolitic”, dar ma doare cand vad in mediul on-line ca se iau la cearta oameni care-i stiam prieteni, care au mers impreuna in drumetii, s-au bucurat de frumusetea naturii, de minunatiile oferite de ea si deodata din cauza unor profitori care au ajuns sus se iau la cearta, se jignesc si strica o relatie de prietenie frumoasa. Pacat. Sfatul meu dragilor e sa-i dati naibii pe toti sa vedem ce or sa faca daca nimeni nu-i mai baga in seama?

Hai sa inchei cu introducerea asta „lacrimogena” si sa revenim la „oile noastre”, ma rog ale mele.

Va povesteam ca am bazait un pic prin Bucegi, dupa care tinta mea era Cozia, unde am vrut sa urc in toamna trecuta si nu am mai gasit loc la cabana, asa ca de la Stanisoara am facut cale intoarsa cu promisiunea de a reveni cat de curand in zona.

Zis si facut. Cum am terminat cu Bucegii, funduletul in masina si directia Valcea. Pe langa varful Cozia, erau o groaza de explorat in zona, asa ca am facut un plan pe zile, ca sa am timp sa vad cat mai multe. Era si perioada cand infloreau “ghioceii bogati”, o floare care pana atunci nu o vazusem decat in poze si tineam neaparat sa ma bucur “live” de frumusetea ei.  Si chiar numai atunci am vazut-o, pentru ca daca va aduceti aminte, anul asta cand am umblat dupa ei din nou, era acoperiti de zapada.

Ajungem la Caciulata si ne cazam la pensiunea Dada, care are si restaurant, unde se manaca dupa mine cel mai bine in zona. Mancarea e una, cazarea e partea a doua. Fiind folosit la cazare mai mult de tiristi si de persoane in tranzit, e cam „bardac”. Ce inseamna „bardac”? Pai vine soferul care vrea sa stea peste noapte, gaseste o fatuca in zona si imparte camera cu ea. Am zis ca nu mai stau cazat acolo niciodata. Nu am ce comenta la mancare, dar cazarea….

Cum ziceam facusem un plan pe zile, ca sa pot explora cat mai mult din acea faina zona unde eram a doua oara. Am mai fost in toamna, dar nu am stat decat putin, un weekend. Acum aveam mai multe zile la dispozitie.

Vorbesc cu fratele meu Lucian  Talasman 20160316_153249

si-mi propune sa facem o tura de o zi prin Valea Latoritei.20160316_150251

Localizata in partea de nord a judetului Vâlcea si incadrata la nord de Muntii Latoritei, la sud de Muntii Capatanii, la vest de maiestuosul Parang, iar la est de Valea Lotrului. Cu acces facil dinspre Valea Oltului. De la Brezoi se merge pe soseaua spre Voineasa, iar dupa in jur de 30 de km, se paraseste soseaua si se merge spre Ciunget. Se merge pe drumul spre barajul Petrimanu, care este in conditii bunicele sa zic asa. Mai are gropi dar cu o masina cu garda normala se trece, sau ma rog se trecea, vorbesc de acum 2 ani.

Daca iti doresti o plimbare in salbaticie, Valea Latoritei, iti indeplineste aceasta dorinta, umplandu-ti plamanii cu aer pur de munte si inima de senzatia libertatii pure cum rar intalnesti. Toata valea e plina de caderi de apa, de paraiase, un adevarat paradis.

In perioada in care am fost eu toate acele paraiase si caderi de apa formau adevarate coroane de tutturi ce impodobeau fruntea acestui munte atat de frumos si salbatic si totusi atat de putin cunoscut. Sa va spun drept habar nu aveam de acest loc. Auzisem ceva de Latoritei si Ciungetu, de la prietenii din zona, dar, nu am stat sa aprofundez ca sa zic asa, pana in momentul in care am ajuns acolo si am vazut. A ramas un must go, must return, sa stau cateva zile cazat la cabana de langa barajul Petrimanu si sa iau toata zona la picior, catinel, catinel, sa o descopar incet, incet.

Nu am ajuns decat aproape de lac, de acolo nu am continuat. A fost ca sa zic asa o tura scurta de documentare mai mult, de descoperire, ramanand sa vin dupa sa bantui pe acolo asa cum ziceam mai sus. Din pacate, drumurile m-au purtat prin alte zari in anii astia, dar cum am eu piticii pusi cu seria de evenimente „Sa ne cunoastem tara”, mare lucru, daca nu anul viitor, nu o sa fiu prin zona.

Ne intoarcem spre cazare, pentru odihna, pentru ca doua zi aveam in plan urcarea pe Cozia cu innoptare la cabana, despre care o sa va povestesc alta data.

Dupa ce coboram din Cozia la urma sa ne intalnim si cu fratiorul nostru Arpi, ca sa-l celebram pe Lucian, a carui zi de nastere era atunci. Cei trei care au speriat gainile.IMG_20160319_072930 (2)

Pana sa ajungem la Lucian acasa la Muiereasca facem o scurta incursiune la manastirea Cozia, DSCN9899 (2)DSCN9898 (2)locul de vesnica odihna a marelui Mircea cel Batran, dupa care pornim spre Cascada Lotrisor. IMG_20160318_160650 (2)Mai fusesem in toamna trecuta, cand peisajul era ca un pastel, acum totul era schimbat. Peisajul arata inca de iarna, fara zapada, doar cu frunze uscate si copaci dezgoliti, dar natura incepea sa revina la viata. Ici si colo incepuse sa plesneasca mugurii copacilor, diferite floricele isi iteau capusorul din frunzisul mort, se auzeau ciripituri de pasarele. O adevarata incantare.

Cascada nu este una naturala, ci este facuta de mana omului in anii 70-71, cand a fost refacut drumul forestier si paraul a fost deviat printr-un tunel. Se poate ajunge si cu masina pana la cascada, dar recomandarea mea este sa lasati masina in parcarea amenajata la intrarea in parc si sa mergeti pe forestier pe banda albastra pana acolo. Va veti bucura de niste privelisti minunate.

Am admirat frumoasa cadere de apa, ne-am facut pozele de rigoare si am luat drumul spre Muiereasca, unde fratele nostru Lucian ne astepta cu nerabdare.

Ajunsi la Muiereasca, avem parte de un apus superb20160318_184001 si bineinteles ne apucam sa punem la cale escapada de a doua zi in Cheile Oltetului, unde Lucian isi serbeaza ziua de nastere in fiecare an.  Si are si motiv de ce sa-si serbeze acolo. E perioada cand infloresc Ghioceii Bogati. O floare gingasa si frumoasa pe care nu te mai saturi sa o admiri, dar care ajunge sa fie vanduta pe tarabe in piete sau la marginea drumului de catre „intreprinzatorii” colorati din zona. Nu inteleg, la intrarea in chei e o bariera si un padurar sau ce o fi el acolo, cum de nu-i controleaza cand ies? Vin cu lopeti si distrug poienite intregi de flori albe si frumoase. Anul urmator acolo e pustiu. Si acum „intreprinzatorii ca intreprinzatorii”, dar am vazut si „oameni de bine”, care la fel fac. Vin sapa si umplu portbagajul cu flori. „Sa-mi pun in gradina domnule”. Le atragi atentia, devin instantaneu iritati si violenti. Oare nu exista lege pentru asemenea specimene?20160319_132838

Cheile Oltetului, un alt loc frumos si salbatic de la noi din tara. Va spuneam in povestea de anul asta cand am fost iar la pozat de ghiocei, ca la prima mea tura acolo am facut hipotermie. Am avut noroc cu un catel care m-a salvat. O sa vina timpul sa vapovestesc si despre asta.

Am luat-o la pas prin chei, admirand maretia si salbaticia lor. Apa Oltetului si-a croit drum lin printre versanti, uneori nedepasind un metru intre ei, sau poate chiar mai putin.  Peisajul este mirific si in acelasi timp inspaimantator. Muntii sunt atat de apropiati, parca ar fi fost taiati in doua parti, incat ai senzatia ca te pot strivi.

Mergem usor la pas pana la iesirea din chei, de unde ne urcam in masini si pornim pe forestier cativa kilometri pana la o frumoasa cadere de apa, unde intalnim primele poienite cu acele gingasii albe. Va dati seama ca a urmat sedinta foto nu?

Ne facem damblaua, mai ales eu, care eram in al noulea cer, pentru ca era prima data cand vedeam „live” aceste gingase floricele, si-i dam mai departe, pana gasim un loc sa facem un mic picnic, sa-l sarbatorim pe Lucian si sa facem si cateva „trasnai”.

Lucian ne spune ca la cativa kilometri mai sus spre Curmatura Oltetului, este o cascada si mai mare si mai frumoasa si mai mult ca sigur vom avea surpriza sa gasim si turturi, la fel ca pe valea Latoritei. Asa ca fara sa stam prea mult pe ganduri, tusti in masina si dai bataie spre cascada. Ajunsi acolo, incantare mare, cascada era destul de involburata si intr-adevar era si impodobita de niste turturi destul de marisori si frumosi. Nu am stat mult pe ganduri si sus pe ea, ca de trebuia sa ne miscam un pic.

Tot in zona asta fiind mai indepartata, poienitele cu ghiocei, nu mai erau „arate” de „intreprinzatori” si „peisagisti”, si chiar ne-am putut desfata si „imbaia”, intre mii de floricele. Poienile erau neatinse de lopetile lor, era asa de linistit si frumos ca nu-ti mai venea sa pleci de acolo. Automat, am facut zeci de poze ca sa avem cat mai multe amintiri.

Am plecat de acolo atat de fericit, si incantat de ceea ce am vazut. Natura e frumoasa si-ti ofera atatea surprize, iti ofera liniste, pace, te incarci dupa o tura cu atata energie ca sa poti rezista stresului cotidian si greutatilor din ziua de azi. In schimb noi ce oferem? Distrugem, poluam, lasam in urma noastra munti de gunoaie. Cat sa mai reziste, cat sa se mai regenereze, cand noi dam iama ca vandalii si nu tinem cont de nimic. Suntem cea mai toxica si mai distrugatoare specie din regnul animal.

In drumul de intoarcere, ne-am oprit si la Costesti, pentru a vizita Trovantii. Forme stranii, ce s-au format acum 15 milioane de ani, cunoscute in popor ca „dorobanti”, „balatruci”, „pietre vii” sau „pietre care cresc dupa ploaie”, cu forme bizare, ovoide, elipsoidale, rotunde si cu marimi cuprinse intre cativa centimetri sau cativa metri.

Dragilor cam asta a fost incursiunea noastra prin unele din cele mai frumoase zone din Valcea. Ramane sa va mai povestesc si despre urcarea spre Cozia, dar asta dupa ce voi termina de povestit, ce am facut vara asta. Parang, Rhodos si Buila Vanturarita. E ceva de povestit, dar dupa ce trece agitatia asta cu referendumul, pentru ca asa cum am spus vad ca toata lumea nu mai vorbeste de altceva, decat de popi, partari si familie traditionala, care mananca doar sarmale sau tochitura cu mamaliguta.

La buna vedere si stati pe aproape dupa ce trece nebunia asta ca veti avea ce citi.

received_1017815384912881

 

 

Anunțuri publicitare

Lasă un răspuns