Maramures, in straie de iarna.

Salutare dragilor. A trecut ceva timp de la ultima poveste care am scris-o. Cum am zis va mai las sa respirati.

S-o credeti voi asta. Am fost ocupat cu planificarea excursiilor ce vreau sa le fac pana la sfarsitul anului si am inceput si planificarea pentru anul ce vine. Ca sa iasa o tura faina e bine sa programezi din timp, nu? Cu toate ca nu iese intotdeauna exact cum ai planificat, dar macar ai o baza de plecare. Adunat informatii despre zona, trasee, starea lor, etc. Si sa va spun ce am planificat pentru luna asta si bucata de septembrie cat stau acasa? Hai sa nu va tin in suspans. Pai ma gandesc sa balauresc o saptamana in Parang, pentru ca nu am fost decat 2 zile cand am umblat dupa rododendron, dupa care prin septembrie dupa ce vin din Grecia, sa trag o fuga si-n Buila Vanturarita, unde chiar nu mi-a calcat piciorusul. Pentru restul de an, am ceva in capusorul asta al meu dar nu e definitivat. Ramane sa analizez si sa „bat in cuie”.

Ei si va spuneam dupa ultima poveste din amintirile mele pe 2017, ca voi incepe sa va povestesc cate ceva si din 2016. O parte din ele am apucat sa vi le spun. V-am povestit despre tura in Retezat, din vara, v-am zis si de excursia in Tenerife, din toamna, dar mai sunt inca de povestit destule. Incerc sa-mi amintesc uitandu-ma pe poze, cam ce am facut anul ala.
Si asta e unul din motive care m-au facut sa ma apuc de povestit. Incep sa uit pe unde si cand am umblat. Am zis eu ca nu e a bine, dar ma rog, sper sa ma mai tina memoria sa apuc sa va povestesc toate aventurile si pataniile. Nu neaparat de cand eram copil, ca o sa va stricati prea tare de ras de cate nebunii faceam, dar macar astea din ultimii ani mai serioase.

Ei si sa trecem la oitele noastre. In ianuarie 2016, veneam de la Roma unde facusem Revelionul. Vorbisem din vara de cand am facut turele in Rodnei si la Padis, sa ne gasim gasca faina de Zurlii pe 7 ianuarie la Sapanta, mai mult de distractie si eventual si ceva drumetii prin zona.

Zis si facut. Masina o lasasem in parcare in Bucuresti, cu bagajul de munte pregatit, aterizat la Otopeni, urcat, cheie si directia Maramu.20160106_152123

Vremea nu prea era de iarna la noi. Daca va aduceti aminte, in anul ala nu prea a nins. Pe ici pe colo cateva petece de zapada si asta la inaltime, in vale ziceai ca e primavara.20160106_12313420160106_152142

Dar faptul ca nu era asa multa zapada, nu ne descuraja. Ne intalneam cu prieteni dragi, intr-o locatie super din Sapanta, Complexul Pastravul. Un loc unde va veti simti ca acasa si il recomand tuturor care ajung in zona si vor sa petreaca un sejur.

Eii si ne facem noi planul de bataie acolo si bineinteles, in planul asta intra traditionala plimbare cu sania trasa de cai. Dar cum zapada prea multa nu era, am optat pentru varianta caruta. Vorba aia, vara sanie si iarna car, ca asa e omul gospodar. Decat nimic, buna si aia, in plus traseul ala il facusem cu doi ani inainte de Revelion si stiam ca e frumos. Mers prin padure, liniste si colac peste pupaza cat eram in plimbare a inceput sa ninga frumos ca in basme cu fulgi mari si desi.

Bucurie mare. Ce e iarna fara zapada? Ca nunta fara lautari nu? Ei si evenimentul trebuia sarbatorit cu ceva jumeri si o cana de vin fiert la „botul calului”. Doar venisem sa petrecem nu?20160107_13061820160107_130620 Si-n Maramu se petrece. Oamenii aia nu stiu de gluma. Ori manci si bei cu ei, ori iti iei valiza si te cobori acasa la tine. De ce va spun asta? Pai seara fiind Boboteaza (sau Craciunul pe vechi), era mare hai, mare. Super party, cu super mancare si nu mai zic de udat gatul cate si cate. No si unde nu s-au pus morosenii pe dantuit si chiut, ca nu-ti mai venea sa pleci de acolo. Si nici nu am plecat, pana pe la patru si ceva dimineata. Te pui cu te incurci? Te impiedici si cazi. Cum va spuneam venisem sa ne distram, nu? Si chiar ne-am distrat.20160107_19473720160107_204619

Dimineata, era programata Creasta Cocosului, numai ca mie mi-a dat cu virgula la trezire. De ce sa faci? Cine a petrecut pana in zori? M-am lipit de pat si fir-ar el sa fie daca a vrut sa se deslipeasca de mine. Numai ca fac eu ochi (noroc ca m-a sunat cineva la telefon) si nu vad pe Mariuca langa mine, lumina afara… 20160109_094914Eram un pic in dubiu. Ce s-o fi intamplat? Nu s-a plecat? Masina mea era in parcare, deci Mariuca e prin zona. Pun si eu mana pe telefon si o sun. Sa-mi cada fata cand mi-a spus ca e in drum spre Creasta Cocosului si ca m-a lasat sa dorm ca dormeam foarte adanc. Echiparea Stefane si cauta sofer sa ajungi gasca din urma. Mie nu-mi place sa conduc una si a doua dupa cantitatea de lichide ingurgitata cu o seara inainte, dadea rau cu virgula. Nu sunt genul iepurelui care a baut o bere si cauta ursul sa-l jupoaie.

Ma cobor in sala de mese si tovarasii mei de party de cu o seara inainte erau in fir si-n par acolo. Veselie mare cand m-au vazut, sa stam sa o luam de la capat. „No sezi si be si manca”. Cand au auzit ei ce am eu in cap si-or facut cruce si au zic ca doar popa a e treaz in ziua de Sfantul Ion. Adu pe popa ce sa faci nu? Eu trebuia sa ajung la Creasta Cocosului. Si am ajuns. Ca au ramas cracanati toti cand ne-am intalnit pe traseu. Va spuneam ca nu am toate tiglele pe casa. Traseul de iarna pana la creasta e super fain. Si vara e frumos, dar iarna si mai ales dupa ce a nins e o feerie, cu brazii aia incarcati de nea, liniste, doar zapada care scartaia sub bocanc. Atat ca s-a pus ceata si nu s-a putut urca in creasta. Dar tot a meritat zbaterea sa ajung din urma gasca de Zurlii.

Eii nu am putut urca in creasta, asta e. Trebuia sa pierdem cumva timpul nu? Mergem la Manastirea Barsana, sa ne umplem ziua. V-am mai spus si-n alte povesti, nu prea sunt eu cu manastirile, mai ales astea „celebre”, unde totul a devenit o afacere, dar acolo imi place peisajul din jurul ei si cladirile specifice zonei. In plus cum am zis trebuia sa ne umplem ziua cu ceva.

Dupa o noapte de odihna, urma si „cireasa de pe tort” a sejurului. O plimbare cu mocanita pe Valea Vaserului.20160109_094134 In vara cand am fost, nu am stiut ca e bine sa faci rezervare online. Ne-am dus noi acolo hotarati si am plecat cu coada intre picioare, ca nu mai erau locuri, toate fiind vandute online. Ei acum, am facut rezervari cu vre-o 3 saptamani inainte ca sa fiu sigur ca avem loc si facem plimbarea aia. Cu ceva ani in urma cand tot asa am fost in Maramures, nu functiona, era oprita nu stiu din ce motive si acum eram hotarat sa nu plec de acolo pana nu ma urc in mocanita. Ma legam cu lantul in semn de protest pe linie si tot imi faceau loc.

20160109_093953

Frumos. Peisajele de pe Valea Vaserului, sunt splendide iarna.

Vara nu stiu ca nu am fost. Trebuie neaparat sa ajung iar in Maramures musai pentru asta. Au trecut deja doi ani de cand nu am mai fost in zona.

Primirea iar e faina, cu ciocanelul de palinca, doar suntem in Maramu nu? Asa se primeste omul cu slana si palinca. In plus la capat de linie, am fost asteptati cu muzica traditionala si invitati la dans. Ce ne place noua mai mult, muzica si voie buna.

Facem un popas mai lung acolo, pentru dans si masa, udata cu oarece lichide incolore facute din fructele din zona si din care daca gustai iti aplaudau urechile.20160109_123907

Avand zapada, ce puteam noi sa facem oare? Un micut om de zapada, sa nu zicem ca a trecut iarna si nu am facut unul. A fost vedeta excursiei. Toti au vrut sa-si faca poze cu el.

Pai, daca am mancat, am baut si am dansat de ne-au sarit pingelele de la bocanci, era timpul sa o luam inapoi spre Viseu si de acolo spre Sapanta, sa ne pregatim de plecat spre casele noastre. Ce e frumos trece repede, nici nu stii cand.

Ne luam ramas bun a doua zi, cu urmatoarea tura deja in minte si promisiunea sa ne revedem.

Cam asta a fost si cu Maramuresul in anul ala. O zona frumoasa cu oameni faini, dar aprigi la manie, aveti grija sa nu-i suparati. Isi dau camasa de pe ei, dar daca ii superi, fac urat tare.

La buna vedere dragilor, pana la urmatoarea povestioara. Sa incerc sa-mi aduc aminte intai unde am mai fost dupa aia, ca mai uit si eu, ce sa faci varsta.

received_1017815384912881

Anunțuri publicitare

1 comentariu

Lasă un răspuns