Zurli Zburli prin Ciucas inainte de sarbatori.

Salutare dragilor. Am lasat-o mai usor, nu de altceva, dar va stresam prea tare. Poveste dupa poveste, nu aveati timp nici sa respirati. Terminati de citit una si hop alta. Prea de tot, prea ca la ….. scoala. Bine ca nu va pun sa faceti si rezumate ca sa ma conving ca ati citit prostioarele mele. Adevarul e ca am avut cateva zile de alea stiti voi cum, cand nu ai chef de nimic, ti-e lehamite de tot. Nu spun ca am fost ocupat aici la munca, pentru ca nu ma credeti. Cum adica ocupat si el pune poze pe Facebook. Auzi vrajeala de popa de tara.

Va spuneam ca dupa Florei, se facu timpul sa plec la munca iar. Naspa nu cand se termina concediul. Bine ca era doar pentru 4 saptamani. Am stat eu putin acasa, dar tot putin si la munca.

Ei si ce-mi turuie mie prin bostanul asta al meu care tine loc de cap? Ce ar fi sa fac o intalnire a Zurliilor in Ciucas, inainte de sarbatori. Sa ne vedem, sa ne uram sarbatori fericite, etc. In anul ala ne intalnisem de cateva ori la niste ture minunate, pline de veselie si voie buna. Ba in Trascau, ba in Ceahlau, unde ne-a plouat de ne-a rupt, dar nu a fost bai, veselia ne-a incalzit (nu zic si palinca, ca nu suna frumos) si in Retezatul Mic, la o adunare de corturi.

Am ales Ciucas, pentru ca e un masiv frumos si iarna si vara. In plus e accesibil iarna, nu prezinta mari provocari tehnice.

Zis si facut ne intalnim la fabrica de apa in Valea Berii, si sus spre cabana Ciucas.

In ziua de ajungere, mare lucru nu am facut. Pana am urcat, pana ne-am cazat, mai o barfa si o mica plimbare pana aproape de Tigai, pentru apus, iar seara adunarea la o chitareala.

A doua zi, era ziua mare. Urcare la varf si venit pe Tigai la cabana. O tura ca sa zic asa clasica.

Dupa ce admiram un frumos rasarit (unii chiar s-au trezit cu noaptea in cap pentru asta), echiparea si la drum.

Sa va zic, ca in unele portiuni sufla un vant de te lua pe sus si ca cerul era plumburiu si statea sa ninga? Era iarna, decembrie la mijloc si asa trebuie sa fie. Oricum nu ne speria, ne incalzeam cu glume si rasete. Mai ne opream si admiram, faceam poze la pantele inzapezite cat de cat. Admiram natura inghetata, aducandu-ne aminte de turele de primavara, vara, cand acest masiv e plin de floricele de tot felul in special de rododendron. Na ca am zis-o. V-am spus ca nu o sa mai folosesc acest cuvant, dar nu m-am putut abtine.

Varful Ciucas, ne-a primit pe un vant taios si rece, de te treceau toate alea, dar nu ne-am dat batuti, tot am zabovit ceva timp acolo, pentru pozele de rigoare, si admirat imprejurimile. Norii negri fugisera pentru o perioada de timp si cerul devenise senin si limpede, putand admira pana hat departe in Vama Buzaului.

Traseul spre varf, de la cabana, pleaca pe banda rosie, si cruce rosie, fiind traseu comun cu cel ce vine din Saua Tigailor si merge mai departe de acolo prin Poiana Teslei si Podul Teslei. Aproape de Tigaile Mari, pentru a merge la varf se continua pe banda rosie, care e traseul ce vine din pasul Tabla Butii si merge pana in pasul Bratocea. Vezi harta traseelor din Ciucas pe Muntii Nostri. E bine sa aveti si aplicatia, care e foarte folositoare.

De la varf coboram pe banda rosie pana in Saua Tigailor, admirand Turnul lui Goliat si Turnul Rosu in dreapta noastra,

iar in stanga aveam Culmea Tigaile Mari, unde pentru prima data am vazut capre negre, facandu-si veacul pe acolo. Ma refer la Ciucas, ca de vazut, am vazut cam in toate masivele, dar in Ciucas niciodata. (Poze facute de Tibi Grecu)Ciucas (80)Ciucas (79)

Hotaram sa nu mai mergem spre Bratocea spre Sfinx. Batea vantul foarte tare si rece, plus ca deja se facea destul de tarziu. Iarna nu e ca vara se intuneca repede si noi ne-am miscat destul de incet. Unde mai gaseam un pic de adapost, mai stateam la admirat si la poze.  Asa ca facem frumos stanga din Saua Tigailor pe marcaj cruce rosie si directia spre cabana.

Ei si aici dragilor, a fost „cireasa de pe tort a turei”. In traseul nostru l-am speriat pe Mos Martin, pe care cred ca la scos din vizuina foamea si acum cauta si el o caprita sa o jumuleasca. (poza e facuta de Marian Sandu, el a reusit sa-l prinda cel mai bine)25358523_1672091539509230_4325201449944387312_o

Saracul el s-a speriat de noi, noi de el. A tulit-o roata si pana am ajuns noi la intersectia de trasee el deja urcase muntele si a fugit inapoi in vale in padure la culcus cu foamea nepotolita. I-am vazut doar urmele pe zapada. Cred ca ce ne-a injurat el ca i-am stricat partida de vanatoare.

Intorsi la cabana, ca de obicei o palincuta si o ciorba calda, dupa care din nou o seara de chitareala si voie buna. Duetul meu cu Vali, cred ca a fost cireasa de pe tort a serii.

Urmatoare zi urma despartirea. Coboram o parte pe picior pe Valea Berii, o parte cu masina de la cabana (care se grabea).

Ne despartim cu parere de rau, urandu-ne sarbatori fericite si ne promitem sa ne revedem in anul ce urma in martie in Cheile Oltetului. Povestea asta v-am spus-o deja. Pentru mine urma calatoria de sfarsit de an in Panama, care deasemenea o stiti. Daca nu va invit pe Pagina cu Povesti sa cititi.

Cam asta a fost dragilor, ultima tura prin munti, in 2017. 2018 este in curs inca si am planuri mari acum cand ajung acasa in august. Ma asteapta Parangul si Buila Vanturarita, unde chiar nu mi-a calcat piciorusul. Dar pana atunci mai am sa va povestesc o groaza din anii din urma. Sa va tin in priza nu de altceva. Pana la urmatoarea poveste, eu va zic,

La Buna Vedere.

received_1017815384912881

 

Anunțuri publicitare

3 comentarii

Lasă un răspuns