Madeira Insula Primaverii. Sao Vicente Caves, Cabo San Lorenzo.

Salutare dragilor. Sunteti gata sa cititi si continuarea excursiei in Madeira? Oricum eu o scriu. Va spuneam ca dupa primele doua zile , ardeam de nerabdare sa fac traseul de la Arieiro la Ruivo, dar vremea ne juca feste. Jos la malul oceanului era bine soare, dar sus pe creste, cu toate ca au numai 1862 maxim (cel din urma), vremea isi facea de cap. Sa nu uitam ca eram in mijlocul oceanului si in zona aia se formeaza toate uraganele alea care se abat asupra coastei americane.

Urmaream siteurile de meteo si nu eram prea incantat de prognoza, asa ca am hotarat sa ne plimbam efectiv cu masina pe insula. Mergem sa exploram. Unde ne placea acolo ne opream. Avand masina era simplu.

Prietena noastra care ne-a inchiriat masina, ne-a recomandat sa mergem sa vizitam  o pestera vulcanica. Pestera Sao Vicente, formata in urma cu 890 de ani in urma unei eruptii vulcanice. Descoperita in 1885 de localnici si deschisa publicului prima data in 1996. In urma eruptiei, lava de la suprafata expusa temperaturilor mai joase s-a racit si s-a solidificat, in timp ce in interior ea a ramas lichida formand asa numitele „tuburi de lava”. Cu timpul nemaifiind eruptii si aceasta s-a racit, iar acele tuburi au format pestera actuala.

Amenjata foarte bine, iar la sfarsitul turului, aveai o prezentare foarte frumoasa a mecanismului eruptiilor formarii arhipeleagului, care sa nu uitam e vulcanic si a formarii pesterilor de genul asta.  Ce am gasit aici deosebit, fata de alta pestera de genul asta vizitata pe Etna? Cresteau si un fel de plante. In plus datorita infiltratiei apei de ploaie, era si un mic lac.

Terminam cu pestera si am pornit efectiv la plimbare in jurul insulei pe coasta, ne opream unde ni se parea mai frumos la malul oceanului, si stateam si admiram.

Am mers din nou un pic prin Porto Moniz, pentru ca inainte cu o zi, daca ploua nu am apucat sa ne plimbam ca lumea si sa admiram acea bucata de coasta si uite asa a trecut ziua, fara sa simtim.

Urmatoarea zi, dupa consultarea prognozei, dadea ceva mai bine pe sus. Asa ca hotaram sa incercam traseul de care va tot spun. Ne mai imprietenim cu inca cineva din Republica Moldova, Nea Vasile, care s-a oferit sa vina cu noi sa ne fie ca un fel de ghid. Nu urca cu noi pe traseu, ca era in varsta, dar a zis ca vine si conduce el, cunoscand bine insula, iar dupa ce o luam noi pe traseu, el merge in capatul celalalt al traseului si ne asteapta acolo cu masina.

Zis si facut, numai ca sus cand am ajuns, era o ceata densa si incepuse si un fel de ploaie mocaneasca, plus un vant de te taia peste tot. Nu era de mers. Era periculos, pentru ca o sa vedeti cum e traseul cand o sa scriu si povestea aia. Va mai las un pic sa mai mocniti. Rabdare si tutun dragilor, care fumati. Care nu, bomboane.20171019_100644

Hotaram sa coboram de pe munte si sa mergem pe levade din nou. Numai ca si mai jos tot ploios. Voiam sa facem Levada do Ribeiro Frio. Dura cam 3 ore dus, 3 ore intors. Sa mergi atata prin ploaie, ne dadea cu virgula.20171019_113939

Asa ca am ales una mai scurta, urmand dupa aia sa mergem pe coasta unde era soare ca de obicei.

Deci mergem la Balcoes sau la Balcoane in romaneste. Un traseu scurt, cam o jumate de ora, dar superb cand ajungi la balcoane.

In drumul de intoarcere, tot vedem niste tufisuri sa le zic cu niste flori foarte frumoase ca un crin roz, si faceau un fruct lunguiet. Habar nu aveam ce erau, daca nu ne spunea Nea Vasile ca se numesc banana de Maracuja si sunt bune de mancat. Aduc la gust cu fructul pasiunii. Cresteau pe toate drumurile si toate pantele. Daca le luai de la piata plateai cativa euro pe kilogram. Aici erau free. Daca mergeti in Madeira culegeti si mancati, sunt foarte bune.

Dupa ce am coborat de la Balcoes hotaram ca nu are sens sa pierdem timpul pe acolo si sa mergem pe coasta spre Cabo San Lorenzo, unde era soare si era si un traseu super, de-a lungul coastei.

Zis si facut. Chiar nu ne-a parut rau. Traseul e superb. Deasupra coastei, privesti oceanul de sus de pe faleza, admiri frumusetea stancilor vulcanice unele din ele de o culoare rosiatica si ies ca niste ace din ocean.

Ne-am umplut ziua si incantati am pornit inapoi spre masina cand soarele incepea deja sa apuna.

Ei si uite asa mai trecura doua zile de plimbare si explorare a acelei frumoase insule, nu degeaba numita Insula Primaverii.

Mai aveam cateva de stat si bateam matanii sa se faca vremea buna sus in munte, pentru a putea face traseul mult pomenit. Cireasa de pe tort a excursiei.

Sati pe faza daca vreti sa aflati, l-am facut sau nu??

La buna vedere dragilor si

Va Urma ……..

received_1017815384912881

 

 

Anunțuri publicitare

Lasă un răspuns