Madeira Insula Primaverii. De la Pico Do Arieiro la Pico Ruivo.

Salutare dragilor. Gata pentru o noua poveste? Azi e timpul „sa facem” traseul de la Pico do Arieiro la Pico Ruivo.  Cel mai inalte varfuri de pe insula Madeira.

In comparatie cu Tenerife cu al lui Teide de 3718 metri, astea doua sunt niste puiuti ca inaltime. Dar totusi cu toata inaltimea lor mica, traseul dintre ele e fantastic, si mult mai greu decat urcarea pe Teide.

Pico do Arieiro are 1818 metri si este al treilea ca inaltime din Madeira, iar Pico Ruivo este cel mai inalt cu cei 1861 de metri a lui. Nici 2000 de metri daca stati sa va ganditi, dar traseul dintre ele e o combinatie, de vai, horrnuri, brane si custuri. Cum spuneam faptul ca esti in mijlocul oceanului, traseul te poarta cate odata efectiv printre nori.

Initial plecasem de la hotel cu alt plan, pentru ca vazusem pe siteurile meteo, ca nu o sa fie vreme buna de urcat, dar ca de obicei si cei de la meteo mai gresesc. In drum spre Santana, un satuc traditional, am vazut ca sus pe creste era senin, ici colo cate un norulet pufos. Cum aveam tot echipamentul in masina, nu am mai stat la discutie. Repede sa profitam de vremea buna pe moment, sa putem face traseul, care era dat ca durata in jur la 3 ore. Durata oficiala, si sa mergi ca migul pe crestele alea, fara poze si fara admirat. Normal, noua ne-a luat cam 5 ore, incet, fara graba. A si nu mai pun ca fiind soare si senin, era full pe traseu. Lume ca la balamuc, ziceai ca esti pe platou la Babele, intr-o zi de vara. Acum numai stateam sa fac fite ca e asa de multa lume, dai inainte ca nu se stie cand vom mai avea ocazia sa-l facem cu vremea aia schimbatoare pe sus.

Traseul poate fi facut din ambele parti, atat de la Ruivo cat si de la Arieiro. Noi am inceput de la Arieiro, spre Ruivo, urmand sa ne intoarcem dupa masina cu un taxi. Nea Vasile, nu a putut veni in ziua aia cu noi, asa ca nu aveam cum sa ducem masina in capatul celalalt.

Ce sa va spun, despre aceasta „plimbare”.Cum spuneam si mai sus, extraordinara. Poteca te poarta prin fel de fel de hauri, pe deasupra crestelor semete si ascutite, marturie a  eruptiilor vulcanice si a framantarilor din interiorul pamantului. Stateam si priveam si incercam sa-mi inchipui atmosfera de acum milioane de ani cand insula asta s-a format iesind din mare in urma teluricelor forte dezlantuite a Pamantului.

Va spuneam mai sus ca traseul te poarta pe brane, prin hornuri si de-a lungul crestei. O combinatie Crai-Bucegi-Fagaras, dar sunt asigurate si daca vedeti in unele locuri, chiar au un fel de pavaj. Piatra plata asternuta pe carare. Nu mai spun de tunele, cabluri, balustrazi si chiar scari metalice amenajate ca sa poata trece turistii in siguranta.IMG_8117

Va spuneam ca am preferat sa ne facem noi singuri traseul, decat sa luam o excursie organizata cu ghid, asta si in urma experientei avuta in Tenerife pe Teide, cand am fost „fugariti” la propriu. Si mi s-a confirmat asta si acum. Pe traseu, cum va spuneam era multa lume. Care pe cont propriu ca noi, care in grupuri cu ghizi. Am vazut un grup cu un ghid, care ii fugarea si tipa la bietii turisti de ziceai ca sunt copii de scoala. Inclusiv alti ghizi cu alte grupuri s-au luat de el. Facea instructie cu ei. „Aici stop 5 minute, Beti apa, Gata nu mai beti apa, Hai mai repede, ce stati,etc”. Aoleu, daca eu plateam si sa ma ia unul de asta cu asa ceva il aruncam din creasta. Saracii turistii aia stateau si nu ziceau nimic, plus ca aratau speriati de bombe. Cred ca nu o sa le mai trebuiasca drumetie cate zile or avea, sau o sa faca pe cont propriu ca si noi. Chiar am avut o discutie cu figurantul. Facusem niste poze, pe un platou micut la peisaj si m-am asezat pe o piatra aprinzandu-mi o tigara (v-am spus ca am si viciul asta). Vine martafoiul la mine cu tupeu, ca de ce fumez pe munte. Ete sa mori tu, de capatul tigarii. M-a luat la trei pazeste pe un ton dictatorial, ca nu e bine ca sa sting tigara. Un puta verde cam la 30 de ani. I-am zis si eu sa dea cu praf de mers ca e verde in intersectie, m-am intors cu spatele la el si mi-am vazut de ale mele. A plecat bombanind, ca experienrta lui pe munte,ca nu stiu ce. Nu am tacut nici eu si l-am intrebat daca in afara de muntele ala a mai vazut vre-o unul, sau a urcat mai mult de 1800 de metri. Bineinteles ca nu. I-am mai zis vre-o doua de dulce si eu in engleza sa inteleaga si turistii din grupul lui si mi-am vazut de drum.

Incet, incet ajungem si la capatul traseului nostru. Pico Ruivo, 1861 de metri. Poposim acolo o buna bucata de vreme, aveam timp si voiam sa plece toate grupurile cu ghizi. Fiind in timp nu stateau ca noi sa caste gura. Repede doua, trei poze si „davai, davai”, vorba lui jumerica ala, „ghidul” facut la apelul bocancilor.

In sfarsit s-a eliberat, si am putut si noi sa facem poze ca lumea la peisaj si sa stam linistiti cum se zice, nu sufocati. Am petrecut cam trei sferturi de ora acolo pe varf bucurandu-ne de priveliste, pana cand deodata s-a pus o ceata densa si a inceput sa sufle un vant rece, semn de ploaie.

O luam si noi spre parcarea de la capatul traseului, in speranta ca vom gasi un taxi care sa ne duca pe muntele celalalt de unde am plecat. Aveam de coborat de la Ruivo, in Santana si de acolo urcat la Arieiro unde am lasat masina. Cam o ora de mers cu taxiul.

Ne gandeam sa nu dea vre-o ploaie de aia nebuneasca cu trasnete pe acolo pe sus, dar totusi, cand am vazut ca sunt adaposturi din loc in loc, nu ne-a mai fost asa teama. Erau adaposturi simple din piatra cu banci inauntru si atat. Nici nu-ti trebuie mai mult acolo, ca e cald. Doar sa ai unde sa te adapostesti.

Ajunsi in parcare, chiar am avut noroc. Era un taxi, care culmea venise cu un grup de romanasi (ne-am si intalnit cu ei pe traseu cand coboram), care ne-a ajutat. A dat telefon si ne-a venit si noua unul cu care am fost sa ne luam masina si am pornit multumiti si incantati de tura spre hotel.

Ei asa trecu si ziua asta. Am reusit sa facem tura care mi-o propusesem din tara. Nici nu plecam, prelungeam concediul, numai sa urc acolo.

Mai aveam doua zile pline si jumatate, pentru ca avionul era seara, deci puteam profita de dimineata din ziua plecarii sa mai umblam un pic pe faleza de la noi de la hotel.

La buna vedere dragilor si stati aproape ca

Va Urma…..

received_1017815384912881

 

Anunțuri publicitare

Lasă un răspuns