In Cautarea Rododendronului. Episodul Noua. Partea a II-a, Tarnita Putredu.

Salutare dragilor. Hai ca nu mai e mult si scapati de stresul asta cu rododendronul. De fapt asta e ultima povestire despre el. Cea de maine e surpriza. Nici nu va asteptati voi despre ce e vorba. O sa mentin titlul pana la sfarsit cu rododendronul, ca normal tura a fost dupa aceasta floare. Acum ca am gasit si altele in drum, norocul meu si ghinionul vostru ca am un motiv in plus sa va stresez.

Va spuneam in partea intai a mini seriei despre Rodnei, ca am petrecut noaptea la Stana Popas Putredu Moara. Era timpul acum sa urcam mai sus unde ne chema floricica aia roz, ce umplea toata panta inainte de creasta.IMG_0794

Ne trezim noi dimineata si care a putut a luat micul dejun, cui i-a fost rau ca a facut abuz de jintita, de lapte si de branza, a stat si s-a uitat si a inghitit in sec. Ce sa-i faci ele sunt bune, dar daca faci abuz? Si mai ales ca organismul nostru e obisnuit cu panaramele din hipermarketuri, cand ii dai brusc si din belsug cu produse grase, automat e un soc pentru el.20180621_092539 Incepem sa urcam asa cum va povesteam in partea I pe o poteca nemarcata din fata stanei. Va spuneam ca potecile sunt conturate bine de-a lungul pantei. Nu ai cum sa gresesti si sa o iei aiurea, plus ca fiind in golul alpin e vizibilitate pana hat departe, nu ai cum sa ratacesti traseul. Acum, doar nivelul de dificultate la urcarea depinde de fiecare. Cine vrea poate sa o ia pieptis, cine nu pe curba de nivel. E mai lung, dar nu e obositor, nu-ti spargi plamanii. Traseul nu prezinta nici un fel de provocare tehnica, e doar urcare pe carare si admirat peisajul ce se deschide in fata ta.

Eii si incet, incet ajungem si la locul cu pricina. Adica acolo unde vedeam noi de jos de la stana extraordinar de mult bujorel. Nu-i mai zic rododendron sa nu inchideti calculatoarele. Desfatare totala. Alergat printre tufe si fotografiat. Era ultimul loc unde mai vedeam aceasta floare pe anul asta si voiam sa ma „satur” intr-adevar. Cum v-ati saturat si voi cred. Nu-i bai, mai e si la anul. Am stat acolo si am fotografiat cat am putut de mult. In toate unghiurile si-n toate pozitiile. Nu-mi mai venea sa plec. Dar orice inceput are si un sfarsit si orice lucru frumos tine putin. Cu toate ca tura a fost lunga, atatea zile si atatea masive, acum aproape de sfarsit mi se parea ca ieri am plecat de acasa. Va pun acum ultimele poze cu rododendron din povestile astea. Urmatoarea parte se va numi tot la fel „In Cautarea Rododendronului” dar o sa aveti o surpriza. Am gasit alte flori, la fel de frumoase si la fel de gingase. Si fiti atenti ca sunt multe, multe poze acum. Cum m-am saturat eu de admirat, sa va saturati si voi, sa tina pana la anul cand o sa infloreasca din nou.

Plecam mai departe spre creasta, unde facem un mic popas de orientare si de planing. Normal aveam in plan Ineul dar ajunsi sus, ne-a cam dat cu virgula. In primul rand marcaje, la fel ca si acum 2 ani in Rodnei, destul de proaste. Era un marcaj de orientare, dar daca voi reusiti sa intelegeti ceva de pe el, inseamna ca nu mai vad eu bine.20180621_101030

Am deslusit la un moment dat Ineu, dupa care Gargalau. Ca timpi nimic. Marcajul era clar banda rosie, marcaj de traseu de creasta. Stiam de la baciul de la stana ca de acolo de sus pana la Ineu sunt 3 ore. Pana la Gargalau, care se vedea opus de Ineu, am banuit noi ca e la cam la fel. Parea aceeasi distanta. Mai era un marcaj triunghi albastru care se sfarsea acolo pe o piatra la baza stalpului. Imi pare rau ca nu i-am facut poza. Am scos harta sa ne dam seama ce e cu el. Era marcajul de traseu ce pleca din Rodna, pana in saua respectiva. Acolo se intersecta cu traseul de creasta. Dar nimic, nici o indicatie, nici un stalp orientativ, de unde vine, unde duce. Noroc cu harta. Multumesc „Muntii Nostrii”. Asa am deslusit si noi cam pe unde suntem si ce ne asteapta.

V-am zis ca ne dadea cu virgula la timpi. Trei ore dus pana la Ineu, trei intors, inca doua ore coborare pana la masina, ete ca se facura 8 ore. Nu era mult ca traseu. Am facut altele mai lungi si mai grele, dar aveam de mers cu masina in Sangeorz Bai, prin Pasul Rotunda. Si ne mai lua doua ore, ca mergeam pe forestier. Nu puteai sa dai blana la acceleratie. Problema era de vreme, ca se pare ca Mos Ilie ne-a ajuns din urma. Pe partea aia spre Ineu si spre Rotunda era cam negru. Ne era sa nu ne prinda vre-o rupere de nori pe forestier prin padure ca o puneam. Asa ca hotaram sa facem un popas mai lung, sa admiram privelistea care era de vis (Se vedea pana in Muntii Maramuresului), dupa care sa incepem sa coboram spre masina, sa avem timp sa ajungem, nu sa ne prinda noaptea sau vremea rea pe forestier.

Incepem sa coboram incet, desfatandu-ne inca odata cu privelistea muntelui inrosit.

Parca nu ne venea sa plecam de acolo. Am mers cat de incet am putut. Timp aveam acum, nu ne mai presa, asa ca am mai tras niste cadre pe traseu pana la masina.

Ne punem pe drum, oprim un pic sus in pas la cabana. Am crezut ca gasim o cafea, un ceai ceva, dar nimic. Facem niste poze si-i dam bataie in vale spre Sangeorz Bai.

Ca informatie, despre pasul Rotunda. Drumul e forestier. Partea bistriteana, pana sus e mai lunga, dar buna. Se poate merge si cu o masina cu garda mai joasa, gen Volkswagen, Ford, Opel, etc. Cu un Logan sau un 4×4 nu ai nici o taina, mergi lejer. Partea dinspre Bucovina, e mai scurta dar e un pic mai stricata, nu mai merg masinile cu garda joasa enumerate mai sus. Sau merg, dar pe riscul proprietarului. Cu Logan si 4×4 nu ai nici o treaba. La Logan un pic de atentie, ca sunt ceva denivelari facute de camioane, ce cara de sus piatra. Drumul a fost pe vremuri de demult cu piatra cubica din ce am vazut. Facut de nemti in timpul razboiului, dar nu a mai fost intretinut. Ca la noi. Cum au putut aia sa faca intr-un timp relativ scurt si fara tehnologia de azi drumuri ce taie muntii, iar azi ne cacaim pentru un kilometru de autostrada in campie. Cred ca i-au ajutat extraterestrii.

In fine deviez de la subiect. Daca e uscat se trece fara probleme pana in Pasul Prislop, care e in lucru. Adica in sfarsit se asfalteaza. Cred ca pana la anul va fi gata si se va putea circula normal si pe acolo.

Dragilor, cam asta a fost a doua zi de Rodnei. Urmeaza a treia. Stati aproape sa vedeti ce am gasit noi si pe unde ne-am cocotat.

Va Urma….

received_1017815384912881

 

 

 

 

Lasă un răspuns