In Cautarea Rododendronului. Episodul Noua. Muntii Rodnei. Partea I, Stana Popas Putredu Moara.

Salutare dragilor. Gata pregatiti sa cititi povestile din Rodnei? Pentru ca asa cum am zis, acestui masiv, o sa-i dedic 3 parti. De ce? Pentru ca mi-a placut foarte mult cum ne-a primit. Parca cu bucurie, ca am decis sa-l vizitam. Ne-a primit cu mult soare si mult rododendron si nu numai. Pentru ca aici am intalnit niste oameni minunati. Cu unii dintre ei eram prieteni pe Facebook de ani de zile, dar nu reusisem sa ne intalnim, iar pe unii i-am cunoscut ad-hoc, la fata locului printr-o intamplare, dar ne-am imprietenit si am stat la povesti de parca ne cunosteam de o viata. Asa ca indiferent de ce ati zice, eu tot scriu trei parti.

Poate va intrebati unde e Stana Popas Putredu Moara? Cum se ajunge la ea si cum e? Pe parcursul povestirii o sa aflati cum am ajuns acolo, ce am descoperit si de ce am ramas in munte, cu toate ca aveam cazare platita in Sangeorz. Daca stiti cum e amplasata Cabana Malaiesti in Bucegi, cam la fel e amplasata si aceasta stana. Undeva intr-o caldare la 1700 de metri altitudine, avand o priveliste de vis in jur.

Ei si sa o luam cu inceputul. Va spuneam ca din Retezat mos Ilie ne-a gonit cu tunete si fulgere. Te pui cu el? Normal ca nu. Asa ca am hotarat sa-i dam bataie spre Rodnei, unde am vazut pe net la meteo ca vremea era buna. Ce sens avea sa stam sa nu putem face nimic in Retezat, cand in urmatoarea destinatie (si ultima) a periplului era soare si bine.

Zis si facut. Sus in masina si pe aci ti-e drumul. Facem un mic popas in Aiud, unde ne intalnim cu o parte din Zurlii, care locuiau acolo si mai departe spre destinatia noastra: Sangeorz Bai.20180619_143141

Noi plecasem din Retezat, dar nu aveam nimic aranjat la cazare. Prima data am zis ca ajungem vineri in Rodnei si trebuia sa stam undeva la o cabana. Dar daca am devansat si stateam mai multe zile, am zis sa cautam o locatie „centrala”. I-am stresat pe Gabi si Carmen Albert, deasemenea pe Emil Jarda, care nici macar nu-l cunosteam, sa-mi recomande o pensiune cat de cat buna in zona. Cum va mai ziceam nu sunt amator de lux, dar nici sa platesc si sa stau in cocina, sau proprietarii sa fie din aia care nu au pic de respect. Genul ala ca daca au o pensiune se pun pe aceeasi treapta cu Onassis si noi cei ce venim sa ne cazam suntem niste paria. Pana la urma am gasit in Sangeorz Bai, Vila Luminita. Recomand tuturor locatia. Curata, pretul bun in raport cu conditiile, care sunt ca de hotel de cel putin 4 stele. Ai tot confortul, iar proprietarii sunt foarte amabili si saritori, in caz ca ai nevoie de ceva. Au si restaurant daca vrei sa mananci acolo, daca nu, nu e nici o problema ca ai mancarea ta.

Dimineata, trezirea cu noaptea in cap, ca de eram in concediu si un om in concediu se scoala la 6 sau la 7 dimineata. Cand esti la munca iti permiti sa te scoli la un 8 sau 9 sau chiar ca mine la 11:30, pentru ca iau serviciul de la 12. Asa e in concediu, cat mai dimineata trezirea, ca nu am venit sa ne odihnim, nu clar. Am plecat sa urcam cat mai multi munti.

Cum va spuneam si alta data, pe partea bistriteana in Rodnei nu am fost niciodata. Pe Maramures in schimb am balaurit ceva. Am fost ca tot omul pe Pietrosul Rodnei. Am balaurit odata pana am ramas fara apa. Daca nu ati citit povestea o puteti citi aici. E haioasa. In Bistrita am fost doar in tranzit si-mi doream de mult sa ajung sa cunosc si partea aia de tara.

Ei uite ca dorinta mi s-a implinit si stateam mai multe zile acum, nu numai doua cum programasem la inceput. Zona mi-a placut la nebunie, colinele alea dulci la inceput cu livezi de pomi fructiferi (din care se face celebra „aghiazma de Bistrita”),  pasuni cu stoguri de fan ici si colo si cu turme de mioare si de vaci, iar in zare se inalta semete varfurile masivului. Nu le cunosc pe toate inca si nu am apucat sa urc pe ele, dar la anul acolo sunt. Balauresc pe toate coclaurile, lacurile si varfurile.

Eii dar sa lasam „abureala” si sa trecem la actiune. Dupa studii indelungate, si intrebari la prieteni, hotaram sa o luam pe Valea Cormaia spre varful Rabla. Zis si facut. Numai ca in drumul nostru ne „impiedicam” de o cascada frumos amenajata. Cu lanturi cu tot tacamul, numai buna sa te sui pe ea. Am inteles ca se numeste Cascada Cei, in grai localnic. In graiul nostru a celor din Regat, Cascada Chei. Faina tare si chiar la sosea.

Cum ne cataram noi pe acolo, apare o masina si vedem ca se coboara din ea patru persoane, din care una cu o camera de filmat, pe care o instaleaza si incepe sa ne filmeze. Ne dam noi jos de pe cascada si ne dam binete. DSC_0757Din vorba in vorba aflam ca sunt proprietarii unei stane in munte, amenajata ca sa primeasca si turisti si erau cu o echipa de la ProTv, sa filmeze in zona pentru promovare.

Suntem intrebati daca nu vrem sa spunem cate ceva despre zona, cum am ajuns, daca ne place, etc. Cum sa nu. Va dati seama ne vom vedea la ProTv, visul nebunului nu? (mama sa stai cu ochii pe ProTv si sa anunti toate neamurile da?)DSC_0661

Si tot din vorba in vorba, ne intreaba Flori, proprietara daca nu vrem sa mergem pana acolo sa vedem cum e. Mananci calule ovaz? Ma gandeam ca nu mai intreaba odata asta. Din descrierile lor, deja ma si vedeam cazat acolo intr-un viitor apropiat. Dar daca am fost invitati, am zis un da din toata inima (mai ceva ca atunci cand m-am insurat).

Si o punem pe drum. Trebuia sa trecem din Bistrita, in Maramures, prin pasul Rotunda. Si uite asa intr-o zi am calcat in trei judete; Bistrita, Suceava, cand am intrat din Rotunda in Prislop, si Maramuresul, cand am inceput sa urcam spre Muntele Putredu la stana.

In drumul nostru am oprit, la o casa unde batranul ce locuia si-a amenajat un „Muzeu al Radacinilor”. Sunt expuse peste 100 de radacini de arbori, iar batranul a modelat aceste radacini, in fel de fel de forme artizanale. Deasemenea are expuse diverse obiecte ce au apartinut soldatilor cazuti aici in cele doua razboaie mondiale, plus o colectie numismatica si o colectie de flori de mina. Daca treceti prin zona va recomand sa vizitati casuta acestui batranel. Nu are taxa de vizitare, fiecare lasa cat vrea batranului, iar daca stai de vorba cu el are o groaza de povesti sa va spuna.

 

Am mers cu masina noastra pana la 20 de minute de stana, de unde am urcat in masina lor de teren si am continuat drumul. Cu o masina normala nu mai ai cum sa urci acolo, doar un 4×4 serios. Asta se poate aranja cu proprietarii, Flori si Vasi in caz ca vreti vre-odata sa ajungeti. Linkul paginii, ca sa ii puteti contacta e putin mai sus in text.

Ajunsi acolo nu ne venea sa credem, ce priveliste, ce peisaj si unde e amplasata. Cand ne-au spus ca e si curent electric. Ca e si baie in interior, ce mai taica trai pe vatrai. Numai ca nu ne-am apucat sa cantam „Noi de aicea nu plecam, nu plecam acasa”.

Am fost primiti cu fel de fel de bunataturi, de nu stiai ce sa bagi prima data in gura.

Spuneti voi, sa mai pleci de acolo? Nici vorba. Ne-am vorbit si am anuntat prin Flori la pensiune ca noi ramanem in munte . Nu de altceva, auzeam la stirile de la ora cinci ca am disparut, cu toate ca eram cu ProTv-ul dupa noi. Dadeau stirea ca suntem disparuti in munti, dupa care tot ei dadeau ca o echipa ProTv ne-a gasit refugiati la o stana.

Stana are capacitate de cazare de 40 de locuri. Se doarme ca la cabana, in dormitoare comune. Dar diferenta e ca paturile sunt cu saltele bune, nu gen armata, paturi curate, lenjerie curata. Foarte fain. Pentru cei carora ca si noi le place genul asta de turism montan, dormit in refugiu, cort sau stana, e super. Oamenii, sunt de nota 10+, iar transportul pana sus se face cu masina lor 4×4. Poti aduce tot ce-ti trebuie, ma refer la bauturi, sau alte giorgionele, ca mancare, daca nici acolo nu ai, apoi unde?  Este si pastravarie si pastravul e hranit nu cu chimicale, ca cel din magazine.

Deci nu se mananca doar branza si lapte. Mai jos e o stana de oi, cui ii place carne de miel, sau berbecut. Am uitat sa specific, stana e stana de vaci. Deci posibilitati de hranire sunt. Lichidele trebuie carate in deal. Ma rog, nu apa ca aia e din belsug. Ati vazut sunt doua cascade sus, ce formeaza o inima.20180620_175019 Asta arata ca stana e facuta cu suflet sa se simta bine cel ce poposeste acolo. Ce e fain iar ca pana in creasta faci maxim o ora jumate. Din creasta pana la Ineu, cam 3 ore, pana la Gargalau, tot cam atat. Pana in Pietros nu pot sa va spun, dar zic eu ca intr-o zi de vara cred ca s-ar putea ajunge. Traseul pana in creasta nu e marcat, dar potecile sunt bine definite, pe versant, si merg pe curba de nivel. Daca nu vrei sa urci la drept tii pe poteca si te duce lejer in creasta.

Mancam, ne echipam si plecam pe „deal” nu dupa vaci, ci dupa floricele si admirat privelistea, ca aveai ce. Gasim si floricica dupa care umblam noi. Nu era multa acolo, in schimb sus aproape de creasta se vedea rosu totul. Abia asteptam a doua zi sa urcam acolo.

Ne plimbam de-a lungul caldarii, mai facem popasuri si admiram frumoasa priveliste. Efectiv ne incarcam cu „energie pozitiva”. Ne parea rau ca nu am stiut deodata de locatia asta, ca nu mai opream la nici o pensiune, in nici o statiune, ci petreceam aici toate zilele programate sa stam in Rodnei.

Asta era acum. A ramas pentru la anul. Fain e ca nu ai nici semnal la telefon. Deci nu poti fi deranjat. Liniste si pace atat.

Ne-am facut damblaua cu plimbarea si ne intoarcem jos la foisor.

Suntem din nou serviti cu bunatati, nu de la „bunica” cum zic aia la televizor, ci de la mama lor, neprocesate, nefiltrate, asa cum mancam la tara la bunici, in vremurile copilariei.DSC04797

Participam si la preparatul branzei. Traditional, nu ce vedeti pe Discovery  la emisiunea „How they do That”. Laptele proaspat, nedegresat. Nu mananci aracet de acolo, ci branza adevarata. O felie de aia cu o rosie si nu-ti mai trebuie fripturi.

Cu burtile pline, si dupa ce am admirat un frumos apus,

mergem la culcare, ca a doua zi aveam planuri mari, mai ales ca sus aproape de creasta se vedea atata rododendron, de-mi venea sa plec atunci dupa el.

Cam asta a fost dragilor prima zi in Rodnei. Plecasem sa facem un traseu, dar am nimerit in alta parte, intr-un loc de vis, cu oameni minunati si primitori. Ne-am simtit extraordinar ziua aia acolo. Le multumim lui Flori si lui Vasi pentru gazduire si promitem ca vom reveni cu drag.

Stati pe faza sa vedeti pe unde am balaurit zilele urmatoare.

Va Urma….

received_1017815384912881

 

Lasă un răspuns