In Cautarea Rododendronului. Episodul Sapte. Parang.

Salutare lume buna. Sper ca nu ati luat-o razna si nu va urcati pe pereti, cand vedeti titlul „In Cautarea Rododendronului”. Cred ca va intrebati cate episoade are saga asta. Pai daca „Tanar si nelinistit” a avut vre-o 5000, eu de ce nu asi scrie la fel? Si cu unul in plus, 5001. Gata ati intrat in fibrilatie, si ati inchis calculatoarele. Va promit ca nu mai e mult. Dupa calculul meu am fi cam la jumate, pentru ca Rodnei o sa-i aloc mai multe episoade. Hai sa nu va sperii, macar doua. Imi dati voie??

Va spuneam ca am plecat din Muntii Capatanii, sperand ca am lasat ploaia in urma. Asa am sperat. Dar, ca de obicei socoateala de acasa nu se potriveste cu cea din teren. Cand am ajuns la Targu Jiu, a inceput sa toarne cu galeata. Strazile se transformasera in rauri.

Ne gandeam acum ce sa facem? Sa dam inainte, sa ne oprim? La vreme anunta numai aiurea pe toata zona. Il sun pe Laurentiu Mohora in Petrosani, si el imi zice ca sus nu ploua, e soare. No zic eu hai sa ne oprim undeva, sa mancam de pranz si poate trece nebunia aia. Gasim un restaurant la sosea, intram acolo, si cat stam la masa se linisteste. Iupiii, hai la drum. Nici nu intram in Defileul Jiului, ca hop o noua repriza. Nu-mi era de altceva decat sa nu cada pietre de pe versanti.

 

Jiul era umflat, furios si tulbure. Nu l-am vazut asa niciodata, de cate ori am trecut prin defileu.

Eii, pana sus la Petrosani, s-a linistit si acolo intr-adevar era soare. Plecam repede spre telescaun, deja era tarzior si nu aveam chef de urcat pe picior cu bagajele care le aveam. Cu putin noroc, ajungem la timp, imbarcarea si sus pe deal.

Ne-am cazat la Vila Iulian. O alta locatie, care o recomand cu drag tututror celor ce vor sa mearga in Parang. Siviu e un baiat de nota 10, cu un simt al umorului, care rar il gasesti la oameni, iar Mona e o bucatareasa desavarsita, pe langa umor ca si Silviu. Daca mai apare si Iepurasul pe acolo, sa te tii rasete. Daca vreti sa stiti cine e Iepurasul mergeti acolo si veti afla.

Am iesit un pic la plimbare, nu mai era timp de urcat. Sa fi mers pe Parangul mic, iar a doua zi sa facem acelasi traseu, nu avea sens. Asa ca am coborat de sus pana la statia intermediara de telescaun, si de acolo inapoi. O plimbare de seara, cat sa ne dezamortim dupa atatea ore in masina.

Ce e frumos, dureaza putin se spune. E uite asa si cu vremea. A tinut un pic cu noi, dupa care Mos Ilie, iar s-a suparat si ne-a mai dat o repriza cu bubuieli. Nu stiu ce a avut mosneagul ala toata luna lui iunie. Parca a fost intors de la tata. Acum era vesel nevoie mare, acum il lua damblaua si se apuca de tunat si fulgerat. Ce ti-e si cu sfintii astia.

Am mers la culcare si ca de obicei, am luat iar soborul de sfinti la rand. Lui Iliuta i-am zis doar de bine, ca poate poate se va cuminti si el si o lasa caruta aia in grajd, sa se mai odihneasca si calutii, saracii ca atatea zile de duruit s-or fi saturat si ei. Pe Allah l-am lasat in pace ca am vazut ca nu ma baga in seama, dar lui Budha i-am zis numai vorbe frumoase. Stiu ca el e cu floricele, animalute, gaze, etc.

Ce credeti ca m-a ascultat cineva? Da de unde. Dimineata, Iliuta stropea de sus mai ceva ca un aspersor. M-am uitat in jur, nu era gazon. Ceva iarba, dar si aia saraca, deja era murata. Cred ca nici ei nu-i mai convenea si-i zicea de „bine” lui Ilie.

Urca si Laurentiu saracul si stateam acum si ne uitam unii la altii, intrebandu-ne ce sa facem.

Pana la urma eu cu Laurentiu am hotarat sa plecam pe ploaie poate, poate isi va face unul din soborul ala de sfinti mila de noi, si-l ia pe Ilie la o cafea, la ceva sa ne mai lase in pace cu atata udat. Mariuca a zis ca ea nu vine, ca nu-i place pe ploaie. Avea sa-i para rau.
Noi ii dam inainte pe ploaie de aia mocaneasca rece, si cu un vant care cam patrundea. Aveam de gand sa ajungem pana la lac la Mija daca ne lasa nenea ala cu caruta lui. Am urmat traseul pe sub creasta, banda rosie (BR) pe curba de nivel, incet, incet. Mai o poza prin ploaie, mai o poveste, am ajuns in creasta.

Acolo ce sa vezi? Am gasit rododendron. Si inca mult, foarte mult, toata panta era plina de floare. Cred ca stateati ca pe ace sa vedeti daca gasim sau nu gasim floare nu? Nu o dati de gard, ca stiu eu ce gandeati „Oare gaseste nebunul bujorel, il lasa vremea sa ajunga pana sus, sau se intoarce cu coada intre picioare ca in Iezer  . Ei na ca am gasit si colac peste pupaza, ce credeti? S-a trezit Budha (Ii place sa doarma pana mai tarziu lui), si l-a luat pe Ilie la o cafea, ca sa ne lase in pace sa ne facem damblaua.

Si ce ne-am mai facut-o. Umblam printre tufe mai ceva ca niste marmote, si fa poze, si admira si…

Ne facem noi damblaua pe acolo si acum ne sfatuim incotro sa o luam. Ne uitam spre Carja si dincolo spre Parangul Mare, nea Ilie isi tinea caii la odihna cat isi bea cafeaua cu prietenul nostru. Niste nori urati erau pe acolo si se auzea fornaitul bidiviilor.

Ne hotaram sa stam in oaza aia de lumina, sa nu mai mergem mai departe spre Mija, nu de altceva, termina nenea cafeaua si cand si-o repezi armasarii odihniti asupra noastra, sa te tii. Asa ca am luat-o spre Parangul Mic usor, usor, mai facand o poza mai admirand peisajul de poveste ce se deschidea in vale sub noi. Luminandu-se se vedea pana spre Oslea, si Retezatul Mic, unde am fost anul trecut. Am pierdut pe acolo cred ca doua ore, numai admirand si facand poze. Mariuca mea la pensiune facea spume. De cine a pus-o sa nu vina cu noi. Se uda, dar se usca pe creasta unde batea un vantisor, dar nu rece ca cel de sub creasta si razele blande ale soarelui te incalzeau.

Am coborat la pensiune, unde Mariuca ne astepta ca pe ace. A vazut vremea frumoasa si o mancau talpile. Pai acum ce putem face, am scos-o si pe ea la plimbare, spre stana din Slima. Un traseu usor, prin padure un pic dupa care iesi intr-o poienita faina, cu o stana parasita.

Pacat, ca e solida si a fost facuta la timpul ei cu simt de raspundere. Daca ar fi amenajata, va spun eu ca ar avea oaspeti tot timpul. Drumeti ca noi carora le place sa doarma la cort, la refugiu sau la stana. Privelistea e de vis acolo si linistea care te inconjoara te face sa-ti doresti sa nu mai pleci.

Ne intoarcem prin padure, cu gandul sa culegem bureti. Ne-a dat Silviu ditamai sacosa zicandu-ne ca poate gasim bureti proaspeti sa-i facem seara. Daca nu eram cu Laurentiu care ii stie, nu ma incumetam, asa zic hai. Daca statea Silviu in baza noastra seara murea de foame. Numai bureti nu am gasit noi. Ori nu stiam noi sa-i cautam, ori s-au ascuns ei, cand ne-au vazut asa de afoni.

Am ajuns foarte dezamagiti din cauza asta. La pensiune, i-am explicat lui Silviu ca nu suntem buni de ciupercari si ne-am pus pe povesti pana seara tarziu. A aparut si Iepurasul, si dai cu o bere in fata, de ne-a prins 12 noaptea. Mos Ilie si-a facut iar de cap. Dai flashuri, dai tunete, ca doar doar o sa ies sa-l filmez. I-am dat un flit de i-a sarit basca. Hai verde in intersectie si dai cu praf de mers ca m-am saturat de hazul tau. Intr-un tarziu daca a vazut ca nu-i bagat in seama si-a vazut de drumul lui si dimineta cand am coborat era senin si frumos de mai mare dragul.20180617_095059

Ne-am oprit un pic in Petrosani, unde ne-am intalnit cu Laurentiu sa-mi iau restul de bagaj de la el. Eu am plecat cu tot sifonierul de acasa. Bineinteles ca nu puteam trece prin Petrosani si sa nu ma gasesc cu Liviu Tabrea, un om plin de viata si de poante alaturi de care nu te plictisesti niciodata. Doar razi cu el, atatea goange scoate.20180617_113000 Tot atunci l-am cunoscut personal si pe Tomy Nyulas. Am stat la o poveste, dupa care am luat drumul spre Pestera Bolii si Cheile Banitei, unde ne intalneam iar cu Finul si cu Fina pentru restul de traseu.

Imagini din Pestera Bolii, vi le ofer ca bonus, ca ati suportat pana acum eculubratiile mele. O pestera foarte frumoasa si amenajata bine, cu niste lumini ambientale foarte frumoase care fac atmosfera aia sumbra de pestera sa arate diferit.

Urmeaza Cheile Banitei, care le treci prin apa. Foarte frumoase si spectaculoase. Tot ca bonus si imaginile de acolo, ca sa mai cititi si alte prostioare care le voi scrie.

Ne despartim de Laurentiu si ne continuam traseul spre Retezat, care il consideram eu „cireasa de pe tort” al turneului.
Ce a fost acolo, in umatoarea povestire, asa ca stati pe faza.

Cam asta a fost cu Parangul, unde voi reveni in august sa stau o saptamana sa-l iau tot la picior, nu asa pe fuga. Asta daca ma lasa mosul ala cu caruta lui.

La buna vedere dragilor,

Va Urma……

received_1017815384912881

Anunțuri publicitare

Lasă un răspuns