In Cautarea Rododendronului. Episodul Trei. Bucegi-Furnica.

Eii dragilor si sa continui cu periplul nostru prin tara dupa rododendron. Daca nu v-ati plictisit inca, aveti timp. Mai sunt munti de enumerat, abia sunt la inceput. Pana ajung in Rodnei, o sa va ia durerea de cap. Si stati putin, ca atunci cand ajung la Rodnei, vor fi mai multe povesti. Asa ca inarmati-va cu rabdare, sa aveti un antinevralgic langa voi, cine fumeaza sa faca provizii de tigari, cine nu ciocolata sau altceva.

V-am povestit deja drumetia din Ciucas si despre Leaota. Acum veni si randul Bucegilor. Nu tot masivul care e mare si daca e sa o luam asa, cu o zi inainte am trecut prin Bucegi, in drum spre Saua Strunga, dar acolo nu era floarea dupa care umblam noi ca bezmeticii.

Cum ziceam cu o zi inainte din Saua Strunga se vedea spre Furnica si spre Valea Dorului muntele inrosit tot. 20180606_144103Deja intrasem in fibrilatie, voiam sa plec atunci intr-acolo. Dar planul odata facut ramane facut, am continuat pe Bucsa precum bine stiti, sau nu stiti? Nu ati citit? Rusinica.

Nu va spun ca toata seara am batut matanii, si am incercat sa-mi aduc aminte de soborul de sfinti din religia noastra (Am apelat si la Allah), numai sa nu ploua a doua zi sa pot sa-mi fac meteahna. Adica sa ajung sus acolo si sa pot sa fotografiez acele micute flori atat de frumoase.IMG_0035

A doua zi trezirea dis de dimineata, (ca era ceva distanta de la Bran pana la Sinaia) si la drum. In Sinaia ne intalnim si cu Mariana Picu si directia telecabina spre 2000. Am preferat varianta custii de metal, ca sa ajungem mai repede, avand in vedere ca se anuntase la meteo, vreme instabila si sa nu pierdem timpul urcand pe picior pana sus. Si chiar era instabilitate, pe Baiului, tuna si fulgera de rupea, inspre Valea Dorului negru, iar spre Cruce, la fel se invarteau niste nori negri si amenintatori. Doar in zona noastra 2000-Furnica cerul era ca o oaza limpede, albastru si doar niste nori pufosi albi.

Eii si am ajuns in „Rai”. Azi nu va mai iau cu povesti, ca sa vedeti, floricele, sa vedeti privelisti, bla, bla, bla. Intru direct in „paine”, adica in bujorel.

Cat e de la 2000 pana pe Furnica? 2 pasi si ne trezim inconjurati de acele minuni ale naturii. Nu stiai unde sa te uiti, ce sa fotografiezi, si cat. Noroc, ca aveam carduri de memorie mari pe telefoane si aparate, ca daca eram cu film ca acum ani in urma, era nasol.

Ne fotogafiem si noi ca niste copii, in toate pozitiile, prin toate tufele, selfie, scoatem fel de fel de sunete de mirare, si de incantare, ce mai parca eram niste pusti de gradinita, care au nimerit, intr-o camera plina cu dulciuri si jucarii. Numai ca jucariile noastre erau aparatele foto iar dulciurile florile de rododendron.

Ne bucuram noi ca niste copii mici cum spuneam, dar deasupra noastra, oaza de lumina incepe sa se restranga. O patura de nori negri amenintatori incepuse sa se adune si acolo. Hai sa-i dam pe coborare spre Piatra Arsa. Traseul gandit era Cota 2000-Piatra Arsa-Piciorul Pietrei Arse-Poiana Stanii Regale-Sinaia.

Ii dam la vale, ne echipam de ploaie, dar capete de guma ce am fost, dimineata nu am pus parazapezile la noi. Si unde nu incepe o ploaie de aia cu stropi mari si cu grindina, ce ne biciuia pe partile descoperite (fata si maini).

Nu era stres ca ploua. Nu a trecut prin geaca, iar panatalonii daca s-au udat, iar nu era bai ca se usuca imediat. Dar neavand parazapezi, apa de pe pantalonul ud s-a scurs frumos in bocancei, si aveam doua piscine la purtator. Nu a dat mai mult de 20 de minute. De la baza Furnicii, pana in jnepenisul de inainte de Piatra Arsa, dar ne-a facut vraiste. Am ajuns la cabana murati mai ceva ca gogonelele lui mamaia.

Va dati seama ca primul lucru cand am ajuns acolo, ce puteam cere? O palinca sa-mi incalzesc sangele in mine, nu? Nu am ajuns bine ca a mai dat o repriza, asa ca am stat acolo la caldurica pana s-a linistit.

Cum am vazut ca s-a oprit si a dat soarele cum si noi pe poteca sa nu ne prinda alta istorie cand vom fi pe Piciorul Pietrei Arse. Nu a fost cazul, senin limpede super fain de facut poze si admirat.

Imi place la nebunie traseul asta. L-am facut si iarna si vara. Daca iarna e fain, vara e superb. Privelistea care se deschide cand incepi sa cobori, pana la padure e bestiala.

Vezi abruptul Bucegilor, Valea Prahovei pana hat departe, nu mai zic de vegetatia si ca de obicei flora minunata. Nu stiu pentru voi, dar pentru mine e raiul pe pamant.

Nu ne grabeam, ne opream, admiram, mai faceam o poza, mai o filmare, profitam cat puteam de vremea frumoasa. Mai trageam cu ochii la pantele inrosite care le lasam in urma, si mai apasam odata pe declansator. Nu puteam sa las in urma asa frumusete, fara sa o imortalizez.

20180606_14413320180606_15225820180606_14524320180606_143711Stiam ca daca vom ajunge in padure, pana in Poiana Regala, se ducea privelistea.Doar mers pe poteca printre copaci.

Grabim un pic pasul totusi, ca dinspre Baiului, am vazut printre copaci ca veneau iar niste nori de aia negri, amenintatori, plus ca tuna de rupea.20180606_161658

Ajungem si la Poiana Stanii Regale, care acum era ingradita cu un gard de sarma. Nu tin minte acum un an si ceva sa fi vazut gard. Intre timp cred ca a pus mana vre-un „afacerist” pe ea si gata, nu mai ai voie pe acolo. Incet incet nu o sa mai putem merge mai nicaieri prin munti, ca totul se transforma in proprietate privata.In fine trecem peste.

Acolo am avut parte de „bonusul” drumetiei. Am dat de bujor salbatic, sau bulbuc cum mai e cunoscut in termeni populari. O floare gingasa si de o frumusete aparte, care este una din favoritele mele ca si floarea de colt, laleaua pestrita, rododendron, bujorul de stepa. Nu pot zice ca nu toate florile sunt frumoase, dar cele enumerate mai sus, intra intr-o categorie aparte. Nu ma mai satur admirandu-le.

Ne-a prins ploaia din nou, dar de data asta eram in padure, pe poteca regala, si ploua marunt asa ca nu ne-a mai facut ciuciulete.

Una peste alta a fost o drumetie reusita, am avut de toate, si frumos si adrenalina, si udati, si soare. Am ajuns seara tarziu la Bran obositi, dar incantati de ceea ce am vazut in ziua aia.

Cam asta a fost dragilor, partea a treia. Urmeaza Iezerul. Stati pe faza sa vedeti ce am facut si pe acolo. Asta daca nu v-ati plictisit deja si mi-ati dat block.

La buna vedere.

Va Urma……

received_1017815384912881

Anunțuri publicitare

Lasă un răspuns