In Cautarea Rododendronului. Episodul Doi. Saua si Varful Bucsa, Leaota.

Salutare lume draga. Cred ca asteptati cu nerabdare sa va mai povestesc ce a urmat dupa Ciucas. Va spuneam in rezumatul turei, ca unul din masivele vizate era Leaota. Nu l-am batut nicodata cap-coada. Am fost o singura data din Strunga – Strungulita-Saua Bucsa- Bucsa- Moeciu de Sus. E un masiv care ma atrage ca un magnet si totusi nu am reusit sa-l parcurg.

Din ce stiu nu ai nici un fel de refugiu sau cabana sa te adapostesti in caz de vreme rea. Fosta Cabana Leaota e lasata de izbeliste de actualii proprietari. „Nu prezinta momentan interes”. Ca la noi. Prietenii mei de la Om pe Munte, se zbat sa readuca in circuitul turistic aceasta cabana si chiar zilele astea au in desfasurare la Runcu o actiune „E VOIE LA TURISM!” .

Cate oare cabane precum Leaota au fost lasate de izbeliste de asa zisii „investitori” care au luat terenul la pachet cu constructia? Urlea, Scropoasa, etc sunt doar cateva exemple a nepasarii si a indolentei autoritatilor responsabile, ce nu i-au obligat pe asa zisii „investitori de mucava” sau asa zisele „Asociatii” ce au pus mana pe tot patrimoniul turistic din tara asta.

Ori unde mergi in tara ai sa vezi foste complexuri, baze turistice, tabere si chiar sanatorii, amplasate in niste zone de vis care pe vremuri forfoteau de turisti. Acum, se adapostesc doar cainii vagabonzi sau animalele salbatice. Au ramas doar ruinele a ceea ce a fost odata. Macar daca le-ar declara „ruine  ale unei civilizatii disparute” si tot ar fi ceva, poate ar trezi interesul turistilor straini sa vina sa se minuneze de prostia noastra.  Dar sa lasam nostalgiile si sa revenim la oile si la caprele noastre.

Va spuneam ca in Ciucas era deja trecut rododendronul. Am gasit cateva petece, dar nu ca in alti ani. Aveam informatii ca in Leaota e mult mai mult.

Va povesteam in prima parte, ca in ziua plecarii de la Sacele, ploua de rupea si ne-a stricat planul de a merge pe Furnica, unde vazusem poze si era totul rosu.

Ce puteam face decat sa pierdem timpul putin prin Brasov, pentru aprovizionare, si dupa aia la Bran la cazare.

Ca un facut dupa ce am despachetat si ne-am linistit, totul s-a luminat. Unde sa mai pleci la 3 dupa amiaza pe munte? Am optat si noi pentru o plimbare in Cheile Gradistei, doar asa sa ne miscam picioarele, sa ne antrenam pentru zilelele urmatoare. Admirat frumoasa priveliste oferita de Crai pe o parte si Bucegi in partea opusa, cateva poze pentru album si inapoi la pensiune pentru odihna ca a doua zi aveam treaba.

Initial rezervasem in programul meu rezervasem pentru Leaota 2 zile de umblat si voiam sa urc dinspre Dragoslavele, dar nu am gasit cazare in zona. Sa iau cortul si sa ma „cazez” la 1000 de stele, nu mergea ca nu stiam zona deloc.

Am optat dupa aia pentru o noapte la refugiul din Saua Strunga 20180605_140438si coborare a doua zi. Dupa care am gandit ca tura se poate face intr-o zi pe acelasi traseu ca acum un an in vara: Moeciu de Sus-Saua Strunga-Strungulita-Bucsa-Moeciu de Sus.

Deci trezirea dimineata, echiparea si luam drumul spre Moeciu de Sus, unde ne intalnim  cu prietenul nostru Costi Taposu si purcedem pe traseu.20180605_093036

Traseul incepe de la bariera, si merge in comun cu cel ce urca direct pe Bucsa pana la un anumit punct, unde facem stanga si trecem o punte,

continuund urcarea prin padure pana se ajunge la fosta casa de vanatoare pe triunghi rosu (TR). Urcarea prin padure ar fi partea cea mai solicitanta a traseului, dupa care se urca dar pe curba de nivel, lejer.

Odata iesiti din padure, suntem inconjurati de un joc al culorilor creat de verdele crud al ierbii si multitudinea de floricele. Un adevarat spectacol oferit de natura. Intotdeauna mi-a placut sa urc din Moeciu sau din Simon in Bucegi, pentru ca e mult mai linistit, iar traseele iti ofera la tot pasul fel de fel de „surprize” in felurite culori.

Imi puteti zice, „Ce tot badadai atata despre floricele, sunt aceleasi ca si in orice munte. Aceleasi flori le vezi si-n Bucegi, si-n Fagaras, si-n Retezat, etc”. Eu va zic ca nu. Or fi ele aceleasi, dar cadrul in care le vezi le face sa fie deosebite sa fie unice. Ca si noi oamenii, suntem la fel oameni dar atat de deosebiti.

Facem un popas la vechea cabana de vanatoare, acum parasita si degradata (Cum spuneam mai sus, din nepasare sau din interese obscure), de unde putem admira toata splendoarea a celei parti a Bucegiului: Saua Strunga, Batrana, Coltii Tapului si undeva printre brazi se distingea peretii Vaii Gaura. Ne cam uitam cu un pic de trac spre Strunga unde se adunasera niste nori cam uriciosi, dar dupa cum se deplasau, am dedus ca nu vor fi nici o amenintare pentru noi.

Urmam traseul pe banda rosie (BR) ce continua domol prin golul alpin de-a lungul Grohotisului, prin pajisti unde dam si de o turma de vaci, una mai frumoasa si mai bine hranita ca alta. Noroc ca tauri nu erau sa ne ia la fugarit pe acolo. Vacile doar ne-au studiat mirate, gandind in sinea lor „Ce-or cauta nebunii astia pe aici? Nu au treaba acasa?” si si-au vazut in continuare de pascut.

In spatele nostru se deschidea o frumoasa priveliste a Craiului cu fruntea invaluita de nori, iar in fata vedeam pantele inrosite a Bucsei.

Incet, incet ajungem si la refugiul renovat de Om pe Munte, unde facem un binemeritat popas si luam si pranzul, ca deja umbla un sorichete prin stomacul nostru.20180605_140654

Lasam in urma refugiul si ne continuam traseul tot pe banda rosie (BR), pana dam de indicatorul spre cabana Leaota si spre cabana Bolboci, admirand undeva in zare Vf. Furnica, Cota 2000, Zona Babele, Releul de pe Costila.

Noi ramanem in continuare pe banda rosie (BR) si continuam spre Strungulita, coborand spre saua Bucsa.

Eii si de aici incepe spectacolul. Ati avut de asteptat ceva pana am ajuns si la rododendron. Ce ati zis”Ce ne tot abureste asta cu floricele, cu saua, cu cabana, cu refugiul, cu Costila, Craiul, etc. Nu mai termina odata, sa ne arate rododendron” De dragilor e cale lunga pana il gasesti. Cam o fuga de catea pana crapa. Zic eu ca a meritat si efortul nostru de a ajunge acolo si faptul ca ati rezistat cu stoicism sa cititi toate aburelile mele.

Din sa se deschidea o priveliste superba a masivului Leota, pana la varful cu acelasi nume si tot era inrosit pe pante. O minunatie. Mai bine las pozele sa vorbeasca sa nu va mai plictisesc cu balbele mele.

Va dati seama ca ne-am „desfatat” acolo, facand poze din toate pozitile si din toate unghiurile, parandu-mi rau ca nu am luat teleobiectivul mare la mine sa prind un cadru cat mai de departe a acestui munte atat de frumos dar atat de putin promovat si cunoscut.

E si dupa „baia roza” am purces din nou la drum pana la intersectia cu traseul ce coboara in Moeciu de Sus, la fel ca cel de inceput triunghi rosu (TR). Coboram agale, fara graba , pana la masina si ne oprim in sat la o terasa pentru o buna meritata bere rece, dupa o zi atat de faina.

Plecam spre casa, unde ca orice roman care se respecta, facem un gratarel sa punem la loc caloriile care le-am pierdut in acea zi. Dar ca de obicei cand sa ne facem damblaua numai ca se pune o ploaie, ca ne baga cu gratarul sub o copertina.

Si ca sa incheiem ziua in glorie, suntem rasplatiti cu un frumos apus peste Crai, de nu mai conteneam cu fotografiatul.

Cam asta a fost dragilor, episodul doi al turei In Cautarea Rododendronului. Si vor mai fi episoade, de o sa ziceti ca nu mai vreti sa vedeti rododendron sau alte floricele toata viata voastra.

Stati pe faza Va Urma…..

received_1017815384912881

 

 

 

Anunțuri publicitare

Lasă un răspuns