In Cautarea Rododendronului. Primul Episod. Ciucas.

Salutare dragilor. Asa cum v-am promis, o sa incep sa va povestesc despre tura la rododendron, munte  cu munte.

Si cum era de la sine inteles, primul de vizitat era Ciucas, cu al lui Munte Rosu. Un nume pe bune meritat in perioada infloriririi acestor frumoase flori. Zic eu ca foarte multi l-au vazut in perioada cand „bujorelul” e inflorit la maxim si muntele pare ca de foc in bataia razelor soarelui.

Va spuneam in rezumatul turei ca am ajuns pe 24 mai acasa, si aveam o mancarime de talpi, mai ceva ca fata mare inainte de maritis. Dar pana sa ajung in Ciucas, trebuia sa mai treaca o saptamana. Saptamana care m-a facut sa pierd perioada de maxima inflorire.

De ce trebuia sa treaca saptamana asta? Pai sa va explic: Eu bun bazat ca inflorirea o sa fie in jurul inceputului lui iunie, hotarasem sa fac o excursie in Delta Dunarii, cu un grupul Prietenii Chitara Muntele & Focul. Un grup minunat, care il recomand tuturor prietenilor. Am zis sa nu merg direct pe munte cand vin din voiaj, neincalzit, obosit de pe drum, asa ca o excursie aproape de casa in Delta mi s-a parut numai buna. O sa va povestesc si despre asta, dupa ce termin toate povestile despre „balaureala” prin munti.

In plus pe 2 iunie, aveam un eveniment in Sacele. Eram mare Nas mare. Doi buni prieteni, Adriana si Gabi Kaszoni, cu care ne-am cunoscut pe munte si am legat o prietenie foarte frumoasa, faceau 25 de ani de casatorie. Ne-au rugat pe noi sa le fim nasi. Normal ca am zis din toata inima da. Si cum se potrivea cu perioada si locul de unde si cand voiam sa incep „aventura”, am hotarat ca data cununiei sa fie pe 2 iunie.

Zis si facut, pe 2 iunie, ne adunam o micuta gasca de zurlii la Sacele si am pus-o de o petrecere ca in basme.

Ce-mi place in zona Brasovului e ca petrecerile incep devreme si pana la miezul noptii se termina, iar a doua zi esti apt de urcat pe munte. La Constanta incep undeva pe la 9 seara si se termina dimineata. In ziua aia nu mai esti bun de nimic.

Zic eu ca e de ajuns cu introducerea nu? Sa trecem la lucruri serioase, adica urcarea spre Saua Gropsoare, unde speram sa mai gasesc inca floare si sa-mi „fac damblaua”

Tot am vazut poze in voiaj si chiar dupa ce am ajuns acasa cu rododendron din Ciucas si toata lumea imi zicea ca e pe trecute. Dar stiti cum e, speranta moare ultima. Asa ca pe 3 iunie dimineata la 7 desteptarea, cafeaua si la drum, ca asa ii sade bine drumetului.

Ajungem la Cabana Muntele Rosu, unde deja se aduna lumea. Cei care voaiu sa urce ca noi pe munte si cei amatori de mici si bere, pentru ca era in ziua aia un spectacol intitulat „Festivalul Bujorului de Munte”. Cei mai multi nu aveau treaba cu bujorul, mai degraba cu gratarele alea care incepeau sa sfaraie, si cu golitul butoaielor de bere.

Noi ne vedem de treaba noastra, adica echiparea si urcat spre saua Gropsoare.

Traseul de la Muntele Rosu pana sus in sa, merge pe marcaj Triunghi Rosu (TR) si e un traseu usor, nu prezinta nici un fel de dificultate. Poate fi facut de oricine care vrea sa mearga pe munte. Chiar la un moment dat ne-am intalnit cu un grup, care nu prea aveau treaba cu drumetiile si voiau sa vada si ei bujor. Ne-au intrebat pe unde il gasesc. Le-am explicat noi cum sta treaba, cu bujorul de munte, iar ei au parut un pic speriati cand au auzit si au si vazut cat e de urcat, dar pana la urma s-au mobilizat si au ajuns la „destinatie”

Ciucasul ca de obicei, ne-a oferit ca de obicei niste peisaje de vis, cu un joc al norilor deasupra culmilor, o peisagistica desprinsa parca dintr-un tablou expus intr-un muzeu.

Incet, incet, mai cu o gluma, mai cu depanat amintiri despre seara de poveste ce tocmai a trecut, ajungem si sus in sa, unde in loc de rosul care il asteptam, gasim mai mult verde. Ici si colo cate o pata de culoare rosie, ce mai scapase de arsita zilelor de sfarsit de mai si de ploile in aversa ce au marcat inceputul lui iunie.

Nu pot zice ca am fost dezamagit, pentru ca nu am cum. Natura isi urmeaza cursul, nu asteapta un marinar, care bantuie pe mare sa vina acolo ca sa-si faca pozele si dupa aia sa se laude la toata lumea ce tare e el si pe unde a umblat. Iar anul asta asa cu ziceam,  cam toate au fost pe repede inainte.

Oricum am fost rasplatiti cu zeci de alte floricele de toate culorile. Un adevarat mozaic construit de mama natura, cu alb roz, galben, mov, rosu, etc.

Ne oprim un pic in Saua Gropsoare la un mic picnic, dupa care incepem sa coboram, oprindu-ne sa admiram inca odata frumusetea acestui masiv, in care revin de fiecare data cu placere indiferent de anotimp si indiferent daca e frumoasa floare dupa care e renumit sau nu.

Cam asta a fost inceputul turei dupa rododendron. Incepusem sa ma ingrijorez deja, gandindu-ma ca o sa-l gasesc trecut in toate masivele pe unde aveam de gand sa umblu. Vedeam fel de fel de poze din Bucegi, Parang, Capatanii, Iezer, Retezat, Rodnei, Leaota, cu bujor in plina floare si ma gandeam ca pana ajung eu acolo (cel putin Rodnei inca era departe tare) o sa gasesc ca si in Ciucas ici colo cateva petece.

Cum bine stiti din povestea de inceput nu a fost chiar asa. Am avut si dezamagiri din cauza vremii, care intr-adevar a fost capricioasa, dar ne-am si bucurat de peisaje de vis si de mult, mult rododendron.

La buna vedere dragilor, urmeaza episodul 2, Bucegi. Stati pe felie ca aveti ce citi.

received_1017815384912881

Anunțuri publicitare

Lasă un răspuns