Zurli Zburli in Retezatul Mic. Piatra Iorgovanului.

Salutare dragilor. Sunteti pregatiti sa mai cititi o noua istorioara? Daca ma plictisesc si nu prea am ce face, incep sa-mi aduc aminte de fel de fel de chestii, printre care si de drumetii. Sa nu le uit, le transcriu aici, poate aruncati si voi un ochi, doar asa de curiozitate macar pe poze, ca de la ce scriu eu sigur va ia somnul.

Va povesteam ca vara lui 2017 a fost „bogata” in drumetii. Am umblat un pic prin Bucegi, dupa aia pe Valea Cernei, o plimbare la Inelet si traseul prin Crovuri, urmand sa ne indreptam spre Campusel, unde gasca de Zurlii se intalnea din nou.IMG_8869

De cand am fost in Retezat, cu un an in urma, Liviu Puiu tot imi spunea de Retezatul Mic, cat e de frumos si asta m-a facut sa-mi doresc sa ajung si acolo. Zis si facut. Anunta gasca, stabileste data si la drum cu noi. De data asta ne vom caza la hotel de 1000 de stele.DSC01281IMG_8847

Munții Piule-Iorgovanu, cunoscuți în literatura turistică sub numele de Retezatul Mic, se află situați în partea sudică a Munților Retezat, a căror creastă sudică o continuă către vest, făcând legătura cu Munții Godeanu. Sursa Wikipedia.

Cum eram pe Valea Cernei, ma uit renumitul Goagleeee Maps, si-mi dadea drumul direct de acolo spre Campusel, cam o ora. Taci ca-i bine zic eu, nu ma grabesc in dimineata plecarii, ca e timp pana ajunge toata lumea care de pe unde venea. Numai imi spune Marius, „Sezi bland si nu o lua pe acolo, ca nu ai 4×4. Drumul e rupt ca vai de el”. „Drumul lui Basescu” cum i se zice in zona, e asfaltat pe partea gorjeana, pana la Campusel, putin mai sus de Casa de vanatoare.20170812_090745 Acolo asfaltul se termina brusc in padure, si incepe un drum trecut pe harta si pe Maps ca drum national. O frumusete de forestier, pe care intr-adevar iti trebuie un 4×4 serios ca sa mergi. Tara lui Papura Voda.20170811_194729

Din cauza asta a trebuit sa facem ocol pe la Baia de Arama – Targu Jiu – Uricani si in sus spre Campusel. Drum care in loc de o ora, mi-a luat trei. Welcome to Romania.

In fine trecem peste neajunsul asta, care e minor pe langa faptul ca ma intalneam din nou cu o parte din gasca de Zurlii si aveam sa petrecem cateva zile impreuna.

Ne grupam o parte la iesire din Tragu Jiu si hai la drum.20170811_134806

Eram pe graba, sa reusim sa gasim o poienita libera, pentru ca se desfasura si un maraton in zona, plus ca era weekendul prelungit de Sf. Marie si mai mult ca sigur, lumea va iesi la aer.

Cum am banuit, poienile pline de corturi, si de oameni. Gasim pana la urma o poienita, urcand mai sus pe drumul minune, chiar la marginea raului, protejata de o perdeluta de brazi, unde ne instalam si noi tabara.

Ne-am instalat noi, primii veniti si pana sa ajunga si ceilalti, am iesit intr-o plimbare pe „autostrada montana”, la cules de zmeura si admirat zona.

Dupa ce ne-am adunat cu totii, gasca mare si frumoasa, hai sa facem planul de bataie in jurul focului servind oarece bunataturi aduse de fiecare si stropite cu un pic de „aghiazma”

Inca din prima seara, am avut si un musafir surpriza. O vulpita, pe care am botezat-o „Jannete”, frumoasa foc si hoata nevoie mare. A facut ce a facut si tot s-a agatat de ceva din tabara. Mie mi-a luat sacii pentru cuie si bete de la cort, iar lui Flori i-a furat un papuc, intrand in cort peste ea. Am incercat noi sa o speriem, sa o facem sa plece, de unde. Stia ca e rost de mancare free, asa ca nu s-a dat plecata cat am stat acolo.

Am ridicat mancarea in copaci, si am bagat-o in portbagajele masinilor de raul ei, ce era sa facem pana la urma, doar nu era sa o ranim, nu?

A doua zi la drum, destinatia Piatra Iorgovanului si de acolo in circuit – sub Stănuleţii Mari – Tăul Fără Fund – Stâna Soarbele – si inapoi la tabara.

Traseul pleaca exact din fata casei de vanatoare Campusel prin padure, la inceput, marcaj triunghi rosu (TR)

Si urca si tot urca prin padurea deasa, pana la iesirea in zona de gol alpin, unde se deschide o frumoasa priveliste spre Creasta Oslea, ce aveam sa o parcurgem peste doua zile.DSC01045

Mergeam agale pe traseu, fara graba, admiram frumoasa priveliste si culegeam fragute, care inca se mai gaseau,20170812_121149

mai faceam cate un popas si ne intindeam pe iarba verde,IMG_7219

20170812_121719

admirand si fotografiind fel de fel de floricele, si ramurele de jnepeni pline de conuri.

Bineinteles, ca nu a lipsit sedinta foto a „reginei” florilor din Carpati. Frumoasele flori de colt din care am gasit din belsug, inclusiv in carare.

Ce nu face drumetul pentru a fotografia aceste frumuseti ale naturii, se pune in genunchi, sau se catara pe orice stanca.

Incet, incet ajungem si la varf. Varful Piatra Iorgovanului (2014m), denumit dupa legendarul erou Iorgu Iorgovan, despre care toata zona e plina de povesti. Una din ele, v-am relatat-o in povestea despe Valea Cernei.

Adunarea pe varf sa imortalizam momentul, dupa care coboram, ca batea un vant destul de tarisor si plecam mai departe in traseul nostru.20170812_124729

20170812_124857

Coboram de pe varf si urmam traseu de banda rosie (BR) spre Stranuletii Mari. Traseul ne poarta prin niste peisaje pastorale, cu turme de mioare insirate pe pante, insotite de magarusi si de flocosii „paznici”, care i-am vazut a doua zi in actiune lundu-se in „clont” cu ursul (eu fiind la o distanta apreciabila, bineinteles)

Din nou mergem agale, fara graba, ne oprim pentru poze si pentru admirat albul varfului de pe care am coborat si valurisul coamelor muntilor ce ne inconjurau.

Lasam saua Paltinu la un moment dat in dreapta noastra si coboram pe o vale (traseu nemarcat) spre Taul fara Fund,20170812_162000 adunand din rasputeri afine si merisoare, care erau din belsug.

Ajungem la padure unde tinem un marcaj de punct rosu, ce ne scoate intr-un forestier plin de tufe de zmeura pe margine. Ne-am infipt in ele si dai destrabaleala.

Forestierul ne scoate la raul care curgea pe langa tabara noastra si o luam de-a lungul lui, pana ajungem la corturi.20170812_175013

Ajunsi la corturi, eram asteptati de Master Cheful nostru domnul Costea, care toata ziua a stat doar la foc sa ne gateasca o masa calda ca la mama acasa. Nu am vrut sa-i scriu numele prima data, ca sa nu cumva sa ni-l fure alta gasca, dar merita pomenit. E un bucatar de nota 10. Va dati seama ca s-au batut turcii la gura noastra. Ceaunele alea au fost golite in doi timpi si trei miscari.

Saraca vulpita s-a tot invartit prin jur doar, doar s-o lipi si ea de ceva. De raul „lupilor” a plecat cu burta goala si cu gand de razbunare. S-a intors peste noapte si ne-a furat cate ceva.

Seara ne-am adunat toti, in jurul focului, sub un cer senin si spuzit de stele, la povesti, glume si cantece. Ce-ti poti dori mai mult decat atat intr-o vacanta?

Ei si uite asa, pe nesimtite trecura doua zile. Mai ramaneau doua, in care aveam in plan sa urcam pana la stana din Scorota, prin Cheile Scorotei si Creasta Oslea. Asa ca fiti pe faza dragilor, ca urmeaza…..

received_1017815384912881

 

1 comentariu

Lasă un răspuns