Hai hui prin tara. Poiana Narciselor, Rarau, si o zi prin Calimani

Salutare dragilor. V-a povestit mai ieri, alaltaieri despre aventurile noastre din iarna. Si anume Retezat, daca nu ati citit, o puteti face aici, tura de plimbare la invitatia lui Toni si Erica Grecu, o puteti gasi aici, si intalnirea Zurliilor in Apuseni, care o gasiti aici.

Eii dupa toata plimbareala asta se facu timpul sa o intind iar pe mare pentru 6 saptamani. IMGP0017Ma perpeleam pe acolo, uitandu-ma pe pozele prietenilor, care iar isi faceau de cap prin drumetii, si postau parca sa-mi faca mie in ciuda. Au fost ghiocei, branduse, laleaua pestrita, bujorul si toate florile primaverii care ca si anul asta le-am pierdut.

Va dati seama ca fierbeam in mijlocul oceanului. Apa era destula in jurul meu asa ca nu era problema ca se evapora, iar de caldura nu mai zic. Era perioada de vara aici in emisfera sudica, temperaturi de la 40 de grade in sus in aer, iar apa marii la 29 de grade. Numai buna de o ciorba.

Dar am ajuns acasa cu planul de bataie facut deja, cu mancarimi de talpi, si dor de stresat bocancii pe carari.

Prima statie Poiana cu Narcise din Dumbrava Vadului. Tot vazusem imagini de acolo si ochiul meu a fost foarte incantat asa ca, am trecut-o pe lista „must go”.IMG_6017

Roxana si Costi, prietenii mei de la Om pe Munte, IMG_6498IMG_6496organizau an de an o tura cu bicicletele din Zarnesti pana la Sambata cu trecere pe la Vad, unde era poiana. In fiecare an m-au invitat, dar ori eram pe mare, ori balauream prin alte parti. In 2017, chiar nu mi-am facut nici un plan pe perioada aia, stiind ca ei vor avea din nou eveniment. Numai ce primesc un mesaj de la Roxana intr-o zi „Buna ce faci in data cutare ?”. Yes!!! Ma gandeam ca anul asta sunt sarit, daca anii trecuti nu am fost din varii motive.

received_10205979661983736

Oricum mergeam acolo, dar voiam sa merg cu ei, stiind ca sunt o gasca vesela si faina.”Pai, zic eu, nu am nimic in plan”. „Vii la Narcise?” Mananci calule ovaz? Cum nu. Doar atat ca eu si bicicleta suntem doua linii paralele. Nu mi-am batut capul sa invat sa merg pe bicicleta (Rusinica…). Le-am zis ca o sa fiu pe post de asistent si funduletul meu o sa stea intr-un scaun de masina nu pe o sea de bicicleta, ca nu e obisnuit cu asa ceva.

Zis si facut. In data cu pricina eram la Zarnesti, de unde se pleca.18556153_1489860844390120_8669727904193472026_n

Destinatia Sambata de Sus, pensiunea Roua Muntilor, (o pensiune care o recomand deasemenea tuturor) 18558659_1492639267445611_6061373633220025451_ocu trecere prin Poiana Narciselor.20170520_135948

Ce pot sa va spun despre Poiana Narciselor? Raiul pe pamant. Sa vezi atatea narcise, un covor alb, ici colo patat de movul stanjeneilor, mirosul lor care te imbata…. Te poti relaxa  într-un adevărat paradis natural, înconjura doar de flori, verdeata şi multa liniste.

Dar mai bine vedeti fotografiile, sunt prea sarac in vorbe sa pot sa descriu frumusetea acelui loc. Si ca el mai sunt multe in frumoasa noastra tara. Trebuie doar sa umblam si sa le descoperim.20170520_135258

20170520_135753

Ce nu mi-a placut totusi, si m-a dezamagit, e organizarea acelui Festival al Narciselor. Nu faptul ca se organizeaza, ci felul cum e organizat. Am vazut fel de fel de festivale organizate prin lume si la noi in tara. Sunt si spectacole organizate cu simt de raspundere, cu standuri si tonete frumos aranjate, igienic, cu personal amabil si echipat corespunzator unei activitati de alimentatie publica. Aici cateva aplecatori cu niste prelate gaurite, muzica de tot felul la fiecare aplecatoare si cat mai tare. Micii vanduti in praf, porumb fiert vandut de niste cetateni de culoare indoielnica si fiert in conditii indoielnice, cabluri electrice trase alandala, etc. Romanisme tipice. In fine trecand peste toate astea, ne-am bucurat de frumusetea locului, mai ales ca am mers prin padure mult mai departe de „twighlight zone”, unde intr-adevar puteai sa stai linistit sa meditezi, fara sa asculti un Guta, sau „Lasa-ma papa la mare”, sau „ia porumbul neamule”, ori „hai la mici calzi si buni”

Am plecati de acolo goniti de o ploaie torentiala, ca altfel mai stateam cred ca pana seara, nu de dragul lalaielii, sau a micilor si berii la pahar (pisoarca la pahar), ci pentru frumusetea locului.20170520_161124

Am stat o perioada adapostiti sub una din aplecatorile alea, numite stand sau ma rog ceva de genul si cand s-a domolit un pic la drum nenica, pentru ca dadea cu virgula. Noi cu masina, nu am avut treaba dar cei cu bicicletele au ajuns la Sambata de Sus saracii murati mai ceva ca gogonelele lui Mariuca. Aveam pregatitata o sticla de palinca, multumita gazdei si care cum venea si descaleca de pe „armasar”, bagam ceva foc in el, sau ea.

A doua zi urma sa plecam mai departe. Planificasem din voiaj, o revedere cu Raraul.  Trecuse ceva timp de cand nu am mai fost pe acolo si chiar imi era dor.

Am ales drumul prin Bistrita, Pasul Tihuta, Vatra Dornei. Incet fara graba pentru ca eram in concediu nu?

Aveam in plan sa balaurim prin tot masivul. Pietrele Doamnei, Varful Rarau, Popii Raraului si Giumalau. Pentru asta ma gandisem sa ne cazam la Cabana Rarau, care auzisem ca a fost renovata si redeschisa curand.Ma uit eu pe siteul lor (a cabanei) si sun. Cum am vazut eu prima data pe tableta fara sa dau mai jos 150 de lei camera. Zic, hai ca merge, e tocmai sus la 1500 de metri, aproape de traseu, plus ca la Giumalau o luam pe traseul de creasta, nu mai trebuia sa urc. Am sunat, facut rezervarea, tot aranjat, numai sa ajungem. Peste noapte, nu prea aveam somn si stateam cu tableta in brate pe internet. Zic hai sa ma mai uit odata pe siteul cabanei sa vad ce ofera de banii astia. Cand intru pe pagina lor, si incep sa dau in jos, vad toate preturile. Pretul de 150 de lei era pentru camera single, camera dubla era 250 de lei. Sa-mi cada chilotii in vine, noroc ca aveam bretele la ei. Un calcul rapid stateam 4 nopti acolo saream din 1000 de lei, mai pui mancare, cafea, bere, etc, care si alea erau la preturi de club din Mamaia Nord. Ma facea alea 4 zile acolo cat tot concediul de 2 saptamani. Daca nu ma credeti, va rog sa va uitati aici. Vad ca de anul trecut si pana acum au modificat iar pretul, au scumpit cu inca 40 de lei. Eu cred ca a costat renovarea, dar sa iei pielea de pe om chiar asa? Si apoi aia acum nu mai e cabana, in adevaratul sens al cuvantului, ci hotel de lux.

In fine, pana la urma am sunat la o pensiune unde statusem cu 4 ani in urma, la Tanti Marioara, in Dorna Arini si alea 4 nopti cu demipensiune, cu pachet pus de gazda pentru traseu, cu palinci, bere, vin, plecat acasa cu fel de fel de jamboane, si mai stiu eu ce produse toate facute in casa, plus amabilitatea gazdei, ne-a costat 570 de lei, pana in 600.  Pana la cabana, pe Transbucegiul nou de la Chiril in sus, faceai maxim o ora cu masina oprind din loc in loc sa admiri salbaticia si frumusetea peisajului.20170523_115120

20170523_115140

Am prins o zi superba, cand am urcat la Pietrele Doamnei dupa cum puteti vedea din poze. Senin, si ici colo cate un norisor alb si pufos pe cer. Zi perfecta pentru drumetie. Am ramas placut surprins acum cand am gasit lanturi pe ultima bucata de urcare pe Pietre. Inainte te tineai de buruieni si radacini. La urcare mai mergea dar la coborare, era cam naspa mai ales daca era un pic umed cum am prins cu 4 ani in urma. Un lucru bun, bravo.20170523_133609

20170523_133659

„Rezervația Pietrele Doamnei (în germană Frauenstein) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Suceava, pe teritoriul administrativ al orașului Câmpulung Moldovenesc. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejateși reprezintă o zonă montană (stâncării, grohotișuri, văii, doline, păduri de conifere, păduri în amestec, pajiști, stepe, pășuni alpine) de un deosebit interes geologic, peisagistic, floristic și faunistic ce adăpostește un număr de specii de plante (floarea-reginei, papucul doamnei, argințica, jneapăn) și animale (cocoș de munte, minuniță, ciocănitoare de munte) dintre care unele foarte rare.” Sursa Wikipedia.

Legenda spune ca „Pietrele Doamnei au legatura cu doamna Elena a lui Petru Rares, la fel cum si denumirea Muntilor Rarau (care inainte se numeau Muntii Todirescu) este primita de la domnitorul Moldovei, Petru Rares.

In vremurile tulburi ale istoriei, in timpul celei de-a doua domnii a lui Petru Rares, acesta a gasit un loc bun pentru a-si pune la adapost familia si o parte din avere. Locul a fost, unde altundeva, decat in munti! Se spune ca in timpul navalirii tatare, doamna Elena si fiul Stefanita s-au refugiat intr-o pestere unde au inceput sa se roage, iar la un moment dat au auzit un zgomot puternic.20170523_122726

Legenda continua si explica cum ca ar fi vorba de stanci mari, care s-au desprins si au cazut peste locul unde se afla averea domnitorului, ingropandu-i pe atacatori. Doamna Elena a afirmat ”Asta e plata pentru salvarea noastra” si de atunci, pietrele au primit denumirea de Pietrele Doamnei iar comoara continua sa stea bine ascunsa de stancile uriase.”. Sursa „Efemeride”IMG_6200

Traseul spre Pietre, e traseu circuit. Se pleaca din fata cabanei pe cruce albastra. Indicat este (eu asa l-am facut de cate ori am fost), sa incepi traseul in urcare printre stanci, nu prin padure si dupa aia sa cobori printre stanci. Mie mi s-a parut mai usor asa, dar fiecare abordeaza traseul cum vrea.20170523_123937

Traseul e unul din cele mai frumoase care le-am facut si nu prezinta cine stie ce dificultati, mai ales ca a fost amenajat, e intretinut si marcat bine, in comparatie cu altele. Ne minunam din nou de salbaticia si frumusetea acelor locuri de poveste si de legenda si ne oprim din loc in loc pentru sedinte foto. Imortalizam pe cardurile telefoanelor si aparatului foto toata acea salbaticie pura, cum nu prea gasesti in lume. Asta e marele avantaj in muntii nostri si de asta sunt multi straini care vin sa faca trasee. Salbaticia si faptul ca traseele sunt inca nemodernizate ca la ei, unde totul e pavat si mergi ca pe sosea. La noi inca se pastreaza inca traseul „virgin” asa cum merge poteca, peste grohotis, radacini, caderi de stanca. Nu a aparut acel „modernism”. Interventia umana e minima, un lant aici, un marcaj si sper sa ramana asa inca mult timp de aici incolo. IMG_6168

20170523_132406

Incantati din nou de frumusetea acestui loc (adevarul e ca poti face un traseu de 10 ori si de fiecare data e diferit, de fiecare data arata altfel si descoperi ceva nou), ne indreptam spre urmatoarea tinta a excursiei din acea zi Popii Raraului. IMG_6221

Incet, fara graba, profitand de acea zi senina si limpede.

Admiram si bineinteles fotografiem acea priveliste si ne bucuram ca doi copii mici de fiecare floricica intalnita, de fiecare deschidere a peisajului din fata noastra. 20170523_150515

20170523_151031Mai faceam cate un popas numai, numai sa nu terminam acel traseu, sa intarziem cat mai mult pe el, sa ne simtim „impliniti”, incarcati cu energie si liniste.20170523_17213820170523_143341

Terminam ziua aia in culorile unui frumos apus20170523_20362020170523_204529

si ne indreptam spre pensiune, unde gazda noastra ne astepta ca de obicei, cu o palinca si o masa calda si gustoasa.

Urmatoarea zi, aveam in plan Giumalaul, dar dimineata uitandu-ma spre munte, am vazut ca era acoperit de un nor negru. Stiam ca pe Giumalau sufla la fel ca in Baiului si ma gandeam sa nu ne apuce vre-o furtuna pe acolo pe sus. Pana ajungeam la cabana sau pana ne retrageam in padure, lua ceva timp si putea deveni periculos, mai ales daca se lasa cu fulgere, si ploaie torentiala. Mai aveam urat si de urcatul pe forestierul ala nenorocit, lucru care nu ma incanta.

Ne sfatuim noi, uitandu-ne si la cer si hotaram sa mergem spre Calimani (masiv unde nu am fost niciodata), vazand in partea aia senin si frumos.

Cerem indicatii gazdei, care ne explica cum sa ajungem la fosta cariera de sulf, pana unde se poate urca cu masina, pe un drum relativ bun si hai.

Calimani, un masiv care asa cum am spus, nu am urcat nicodata. E pe lista de „must do”, in viitorul cat mai apropiat. Dar nu asa o plimbare de o zi. Ci mers acolo, stat minim o saptamana si colindat.

Am ajuns la cariera de sulf, unde am lasat masina si plecam pe traseul „Maria Tereza”, cel putin asa scria pe placuta spre Saua Nicovala. IMG_6046IMG_6049Neavand harta la mine, si necunoscand traseul, am mers mai mult la ghici, si am ales traseul asta dupa ce am citit pe un panou informatiile despre el. Nu voiam sa riscam ceva pe acolo, mai ales ca nu cunosteam si nu ma documentasem inainte temeinic. A fost ceva de moment, gen „Hai pana acolo sa vedem despre ce e vorba”

Traseul, foarte frumos si usor. E in urcare,o urcare lina, de-a lungul muntelui.

Spre deosebire de Rarau, aici am dat de zapada, si prin padure si erau petice destul de mari si sus pe munte, chiar daca era sfarsit de mai. Un alt lucru care ne-a facut sa nu ne aventuram asa aiurea.

Surpriza cea mai mare si bucuria mea, a fost ca datorita topirii zapezii mai tarziu, si a vremii mai reci de acolo, am reusit si eu sa gasesc branduse. Gingase flori ce se iteau pe langa peticele de zapada, prin iarba uscata si printre frunzele cazute in toamna. Si nu era doar una doua ci covoare intregi. Va dati seama cat timp am pierdut eu acolo, sa le fac poze din toate pozitiile si sa le admir, sarind in sus ca un copil de clasa I, cand vede prima data abecedarul.20170522_134300

IMG_6095

Incet, incet, dupa multe popasuri pentru a fotografia si a admira privelistea ajungem si in sa, de unde plecau mai multe trasee, dar cum am zis necunoscand, nu am riscat.

Era deja dupa amiaza tarziu, in jur de trei, pentru ca nu ne-am grabit pe urcare si la inceput pana sa nimerim drumul spre cariera am cam bajbait pe soasea. Ne-am dus mai bine de 20 de km inainte de intersectia unde trebuia sa o luam spre Gura Haitii. Asa e cand nu cunosti.

Am facut un lung popas acolo sus in sa, admirand frumoasa priveliste ce ti-o ofera si acel masiv

20170522_151047

IMG_6119si am inceput coborarea spre masina si drumul spre pensiune, pentru ca a doua zi plecam spre Cehlau la o noua intalnire a gastii de Zurlii.20170522_163711

Dimineata, ne luam la revedere de la primitoarea gazda, si de la pisoii ei jucausi, care ne-au incantat cu giumbuslucurile lor.20170523_202102

Plecam asa cum am zis spre Izvorul Muntelui, unde gasca de zurlii se aduna sa urcam la Dochia, in ciuda vremii urate si ploioase care se anunta in weekendul ala. Ca ninge ca ploua, Zurliii urca in Ceahlau.

Dar pentru a vedea ce am facut acolo, stati pe faza ca va urma…

Cam asta a fost dragilor, pana acum si vad ca m-am depasit pe mine. Aproape 2600 de cuvinte. O sa va ia durerea de cap sa cititi atata. Un adevarat roman. Sper sa nu ma injurati.

Cu bine, pana la urmatoarea poveste.

received_1017815384912881

Anunțuri publicitare

2 comentarii

Lasă un răspuns