Relaxare undeva prin Ardeal

Salutare lume buna. Sper ca sunteti bine si mai puteti suporta inca o povestioara. Va promit ca asta nu o sa fie asa lunga ca celelalte (S-o credeti voi. Va spun asta ca sa va fac sa pierdeti din timpul vostru sa cititi ce indrug eu aici).

Va spunean ca din Retezat, am coborat cu o zi mai devreme decat era programat si ne-am indreptat spre Aiud, la invitatia lui Toni si Erika Grecu, 20170212_094402

de a petrece cateva zile in casa lor de vacanta dintr-un satuc idilic, undeva prin Ardeal.20170213_10253320170212_101639

20170215_100834

Chiar simteam nevoia amandoi, de a sta cateva zile „sa ascultam linistea” doar. Si vreau sa spun ca locatia unde au Familia Grecu casuta lor de vacanta e perfecta pentru o astfel de „activitate”. Satucul situat undeva intre dealuri la cativa kilometri de Aiud te indeamna la visare, la meditatie, sa stai afara pe terasa sau in livada, sa auzi doar ciripit de pasarele, cand si cand un cocos care canta, sau un caine care latra, fara huruit sau clacsoane de masini, fara tipete, urlete, sirene de salvari sau politie. Doar liniste si pace. Imi inchipui cum e acolo primavara sau vara cand tot e verde. Toni imi spunea, ca de cand inverzesc copacii si pana pica frunza, nu vezi satul din deal, de unde cobori spre el. Atata vegetatie, este.

Fotografiile fiind facute iarna, in februarie, nu va puteti da seama de frumusetea acelui loc. Daca nu aveam meseria care o am, (faptul ca plec de acasa mai bine de jumate de an si nu pana ici colo ci la mii de km distanta, iar Mariuca ramane singura si in caz de necaz sau ceva, e greu pentru ea fara cineva apropiat pe langa), intr-un loc ca asta as fi vrut sa ma mut si sa stau.  20170215_101112

Sa trecem peste nostalgii, si alte sentimente lacrimogene si sa revenim la povestioara noastra.

Ajungand sambata, aveam in plan sa urcam pe Piatra Secuiului duminica, dar iar socoteala din targ nu prea s-a potrivit cu cea de pe drum. Am stat noi si am gandit ca dupa atat efort prin zapada din Retezat, meritam cateva zile doar de relax, de plimbari usoare, fara sa tocim bocancii prea mult. Piatra Secuiului ramane tot acolo, si am motiv sa mai vin in zona. Adevarul e ca ne simteam obositi si ne gandeam ca urma in cateva zile intalnirea Zurliilor si aveam iar de tras.

Hotaram sa vizitam in prima zi Cetatea Alba Carolina. Nu mai fusesem de cativa ani buni, iar atunci cand am fost ultima data, nu era aranjata ca acum. Ne urcam in masini si pe aici ti-e drumul.

Frumos, ce pot sa zic, se poate si la noi daca este vointa.

Intorsi la cabanuta, primesc un telefon surpriza de la dragul nostru prieten Mircea Miclea, care a auzit ca suntem in zona si fiind pe aproape intr-o cursa a zis ca trece cateva momente macar sa ne vada. Nu ne mai vazusem de ceva vreme, mai bine de un an de la tura din Rodnei, si Padis20170212_19593120170212_195538

Am depanat amintiri pana seara tarziu, cand fiecare s-a retras. Unii mergeau la munca, noi aveam de colindat sa exploram un pic zona.

A doua zi, dupa cafeaua de rigoare am zis sa mergem un pic la Ramet, sa vizitam manastirea si sa incercam sa intram un pic prin chei cat putem, avand in vedere ca era iarna.

„Mănăstirea Râmeț este unul dintre cele mai vechi așezăminte călugărești din Transilvania. Ridicată în Munții Trascăului, pe lîngă râul Geoagiului (dacica Germisara) într-un loc numit de mocani „Valea Mănăstirii”, bisericuța cu hramul Izvorul Tămăduirii poartă ascunse în zidurile-i firave nu puține taine. Se cunoaște cu precizie că al treilea strat de fresce de pe zidurile interioare a fost pictat de Mihu de la Crișul Alb în 1377. Acest element face din lăcaș unul dintre puținele biserici românești de piatră databile, poate, în secolul XIII.

Mănăstirea și biserica s-au aflat sub protecția lui Matei Corvin, a voievodului Radu Vodă cel Mare, ca și a lui Mihai Viteazu, care a refăcut-o. Mănăstirea este una dintre puținele care au rămas ortodoxe în secolul al XVIII-lea, până la distrugerea ei prin tunurile generalului Bukow. Faptul este consemnat într-un limbaj profetic de unul dintre călugări: „scris-am eu Silvestru monahu cînd au stricat necredincioșii mănăstirea de la Rîmet și cea de la Geoagiu, la anul 1762, în august 20, într-o zi de sîmbata spre pieirea loru”. După o nouă distrugere, ca represalii pentru participarea localnicilor la răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, (1785), biserica este refăcută în 1792. Mănăstirea se redeschide la 1940, iar în 1955 sinodul hotărăște transformarea ei în mănăstire de maici. În 1959, este desființată de comuniști, dar maicile revin în 1962, sub „acoperirea” unei secții de covoare.”(sursa Wikipedia)

Dupa vizitarea manastirii, ne indreptam spre chei agale pe jos, cum ziceam o plimbare  fara graba, lejer sa pierdem ziua in natura.

In chei am mers o bucata, pana putin dincolo de primele scoabe. Am dat de gheata, plus ca era si tarziu, plus ca trebuia sa intri in apa si nu prea e indicat iarna nu?? Am facut cale intoarsa spre masina, gandind deja un traseu de vara prin zona. Lucru care momentan nu s-a materializat. Nu se muta de acolo, avem timp sa mergem nu?

Si uite asa a mai trecut o zi din vacanta noastra.

Ultima zi a vizitei noastre ne-am propus sa mergem la Salina din Turda. Nu fusesem niciodata, cu toate ca am trecut prin zona de cateva ori. Ultima oara cu 2 ani inainte in periplul nostru din Fagaras, pana in Rodnei si Padis. Atunci am fost doar in Cheile Turzii, o plimbare de cateva ore, pentru ca eram in drum si ne grabeam sa ajungem la destinatie. Nu  sa va plictisesc cu detalii despre salina care deja este arhicunoscuta atat la noi in tara cat si peste hotare. Un simplu click pe net si gasiti toate informatiile despre ea. 20170214_122857

20170214_122922

Eii si uite asa, au trecut zilele de „odihna” si se facu timpul sa ne indreptam spre Brazesti, unde Zurliii, se adunau in weekend sa balaureasca prin zona. Unde am balaurit? Nu va spun, surpiza.

Cam asta a fost cu cele cateva zile de relaxare oferite de prietenii  nostri Toni si Erika, carora le multumim inca odata, pentru gazduire si tratatie, si-i astept sa ne intoarca vizita pe litoral.

La buna vedere dragilor si va urma….

received_1017815384912881

Lasă un răspuns