In cautarea ghioceilor partea 1; Muntii Vrancei

Salutare dragilor. Gata mini vacanta toata lumea inapoi la munca, dar nu pentru mult timp. Acusi vin Rusaliile urmate de 1 iunie, cand va veti bucura din nou de libere. Atunci si eu voi fi bucuros, pentru ca voi fi in tara si va dati seama ca nu voi sta in casa.

V-am spus cum am inceput anul in Panama nu? Daca nu ati citit inca, despre canalul Panama, o puteti face aici sau despre San Blas, aruncati un ochi aici. Ar mai fi si despre Isla Grande, daca nu v-ati plictisit deja puteti citi (sau reciti) aici. Deasemenea, parca v-am povestit si cum ne-am imbolnavit, si ne-am vindecat. Ca sa stiti de ce boala am suferit atunci, nu aveti decat sa va uitati aici. Veti vedea prin ce suferinte am trecut si cat ne-a luat vindecarea.

Dupa toate astea, am fost nevoit sa plec la munca. Chin mare, mai ales ca in tara incepuse sa ninga peste tot, in munti era zapada si vedeam in pozele de la prieteni niste peisaje de vis, iar eu stateam la peste 35 de grade, undeva prin ocean si nu vedeam decat apa in orice parte ma intorceam.

Dar a venit si ziua de intoarcere acasa si am picat la fix, cand a fost zapada si viscolul de 1 martie. Imi aduc aminte ca v-am povestit cum am urcat la Negoiu. Toata povestea o gasiti aici.

E si dupa ce m-am dat mare pe unde am umblat in scurta perioada de la inceput de an, hai sa revenim la oitele noastre. Cum am umblat dupa ghiocei prin Muntii VranceiIMG_9351 si nu am reusit sa-i gasim, pentru ca erau acoperiti de zapada si ce zapada.DSC04976

Tot vorbeam cu Andrei Raftopol pe Facebook despre drumetii, trasee, etc si ma intreba mai tot timpul cand am de gand sa fac o tura si prin Muntii Vrancei. Ma incanta idea, mai ales ca eu copilarisem la Onesti, fostul Gheorghe Gheorghiu Dej, pana la 14 ani. Imi aduceam aminte de frumusetea locurilor. Erau timpurile cand se faceau tabere, excursii cu scoala, etc. Vremuri rele, in loc sa ne duca in cluburi sau altele, ne plimbau pe coclauri. Ce copilarie am avut si noi.

Va dati seama ca amintirile erau destul de vagi, vorbesc de sfarsitul anilor 70, inceputurile anilor 80, long time ago. Plus ca fiind copii, nu balauream ca acum prin toate hatisurile sau crestele muntilor. Mergeam mai mult pe la poale, prin padure.

Stabilim impreuna, ca la inceput de martie (primul weekend), sunt la Lepsa. Dau sfoara in tara, cine vrea sa mai vina, ne adunam cativa zurlii si hai.20180310_122731

Intre timp, cat eram la munca am cautat si o cazare care sa fie si frumos amplasat (intr-o zona linistita) si conditii si buna la pret. Bine Lepsa nu e ca Valea Prahovei e liniste, dar voiam ca de obicei ceva mai departe de sosea, cat mai departe daca se putea. Am gasit o pensiune faina tare pana la urma, exact ceea ce doream Pensiunea Barlogul Ursilor, care o recomand tuturor. Amplasata undeva sus in munte, ai o priveliste de zici ca esti in Alpi, nu in Vrancei.20180311_082953

20180309_17530320180309_172850

Seara ne-am adunat pe terasa cu totii, profitand de vremea frumoasa, fata de cum a fost o saptamana in urma cand viscolea si ningea de ziceai ca esti undeva in Siberia, nu in Romania.

Am avut si un motiv de sarbatoare. Era ziua unui Zurliu, George. Asa ca ne-am vorbit noi pe blat inainte de tura sa-i facem o surpriza. Zis si facut, cauta tort si ai grija de el pe timpul transportului, cauta palarii, suflatori, lumanari, etc si seara Party.DSC_8214

DSC_8219

A doua zi aveam planuri mari. Propunearea de traseu era urcarea in Pasul Musat si de acolo pe creasta spre Pasul Ojdula. Cum niciunul din noi nu fusese in Vrancea niciodata (amintirile mele din copilarie nu intrau in calcul, mai ales ca nu urcasem unde ziceau ei), ne bazam pe Andrei si Pe Gheorghe Isac buni cunoscatori ai zonei.

Zis si facut. Lasam masinile una intr-un capat de traseu, una in celalt si ne punem pe urcat.

Ce pot sa va spun, Muntii Vrancei sunt extraordinar de frumosi, salbatici si nu prea batuti. Poate ziceti, nu e Fagaras, nu e Bucegi sau Craiul, dar au frumusetea lor, salbaticia si linistea lor.

Imi aduc aminte ca vara e o splendoare acolo, cand e totul verde si inflorit. Si acum in iarna, mi-a placut. Iti inspira liniste, calm, pace.  Faptul ca nu sunt asa de batuti, aglomerati ca ceilalti munti, pentru mine ii face destinatia ideala pentru a petrece un weekend linistit. Un dezavantaj al faptului ca nu sunt asa de populari si asa de mediatizati, e faptul ca la capitolul marcaje stau destul de rau. Traseul pe care am mers noi, normal era traseu marcat, dar abia am reusit sa disting un marcaj pe un copac. Daca nu stii zona cam risti sa balauresti prin padurile alea.

Prima parte a urcarii, prin padure, nu a fost asa de speriat (ma refer la zapada), era ceva, dar destul de tare si puteai merge pe ea, fara coltari si fara sa te afunzi.

Am ajuns la o frumoasa belvedere, de unde puteai vedea o parte din Podisul Transilvaniei si in zare, fiind destul de senin, admirai maretia Fagarasului, Bucegii, creasta Craiului, Ciucasul, Iezerul si chiar Leaota.

DSC_8322

DSC_8309Ac

Eii si de acolo a inceput aventura. Daca am spus ca pana atunci am urcat destul de bine, stati sa vedeti ce umeaza. Oare ce? Un pic de inotat prin zapada. Sus zapada era moale si adanca intrai in unele locuri pana la sold si mai bine in ea, plus ca fiind asa moale facea priza pe picior, intorcandu-te pe o parte, riscand sa-ti scrantesti ceva.20180310_120257

20180310_12141620180310_131521

Am tot dat noi inainte, cu curaj si ambitie, dar dadea cu virgula sa ajungem la capatul traseului care ni-l propusesem. Mai era si Laurentiu, care tot traseul numai s-a plans ca o spalatoreasa, ba ca e zapada mare, ba ca ii este foame, ba ca nu vede nu stiu ce priveliste, ba ca se agata in lastaris si-si deterioreaza echipamentul. Daca nu era nici una din astea, inventa el ceva ca sa nu taca din gura si sa se planga.DSC_9065DSC_8295

Vreau sa spun ca ne-a facut capul tandari tot traseul. Si ca bonus, nici macar dupa ce am ajuns la pensiune, nu i-a tacut melita. I-a dat inainte exact ca o moara hodorogita, pana cred ca i-au obosit muschii faciali, l-a luat somnul si a plecat la culcare. O usurare, liniste in sfarsit. Baiat bun, dar cateodata iti vine sa-i pui calus, numai sa taca din gura.

Pe langa stresul de mai sus, mai aveam o problema. Si hai cu melita lui Laurentiu, mai iti puneai gluga pe cap si o mai atenua, dar Mariuca mea avea inca piciorul in pioneze, dupa tura din Fagaras, si fortandu-l atata prin zapada aia, au inceput durerile rau tare.20180310_130031

Facem un popas sa ne tragem sufletul, si sa hotaram ce avem de facut in continuare. Ne uitam la ceas, care arata ora doua si ne cam dadea cu virgula.IMG_9323IMG_9333 Eram abia la jumatea traseului si in continuare aveam de mers in aceleasi conditii. Aveam frontale, eram echipati corespunzator toti pentru o tura de iarna, dar totusi sa te prinda intunericul prin salbaticia aia, nu era chiar ce ne doream.

In plus datorita situatiei in care era Mariuca, eu trebuia sa gasesc o cale sa ajung la sosea cu ea si de acolo ma descurcam cumva sa ajung in Lepsa.

Andrei si Isac care asa cum am spus, stiau zona ca pe buzunarele lor, ne spun ca e Valea Oituzului, de la izvoare care duce spre un forestier. De acolo pana la sosea inca maxim jumate de ora. Traseu nemarcat. Noroc cu ei, ca altfel eram subiect de stiri. De asta spun intotdeauna, cand mergeti intr-o zona unde nu cunoasteti traseele, nu va aventurati aiurea. Cautati sa cooptati in grup pe cineva care stie zona. Chiar cu harti si o prealabila informare de pe net, intr-o zona salbatica cum e cea prin care am fost noi, risti sa te ratacesti usor. Chiar daca aveti experienta, tot nu e indicat. Tineti cont si de conditiile meteo, echipamentul sa fie adecvat, turei respective si anotimpului. Conditia fizica, daca sunteti in stare sa faceti fata provocarii traseului, urcare, coborare. Terenul pe care mergeti. Una e sa mergi pe o poteca uscata, alta e sa mergi pe ud, zapada, grohotis, stanca, etc. Nu faceti pe eroii, daca nu sunteti pregatiti. Nu va luati dupa asa zisii autotstiutori si sfatuitori, „mergeti ca nu conteaza daca aveti echipament sau sunteti pregatiti”. Ajungeti sa fiti scosi de Salvamont, sau mai rau accidentati, sau altele.

Destul cu sfaturile, pana la urma fiecare e raspunzator de ce decizie ia. Daca vrea sa-si rupa gatul, treaba lui, daca vrea sa asculte OK. Daca nu asta e, devine subiect de stiri.

Ne hotaram sa coboram din creasta, pe direct prin padurea aia salbatica, spre albia raului.

Mai bine mergem prin rau decat prin zapada aia afanata si plina de surprize. Nu-mi faceam probleme ca ne intra apa, fiind echipati cum trebuie.

Pot sa zic ca mi-a placut la nebunie. Chiar si Mariucai, cu tot piciorul ei in pioneze, i-a fost mai bine sa mearga pe acolo decat prin zapada aia din padure.

Nu va sfatuiesc sa faceti asa ceva, in conditii de iarna fara sa fiti echipati. Am mers prin rau in jur la o ora jumate si daca nu ai echipament corespunzator, risti sa ingheti, sa intri in hipotermie, ceea ce nu e de dorit.

E si cu chiu cu vai ajungem si la forestierul minune, unde era o adapadoare pentru animale si un foisor pentru vanatoare, banuiesc. Pun mancare acolo sa atraga salbaticiunile, dupa care le impusca. I-as impusca si eu pe ei.


DSC_8374DSC_8375

Iesiti la liman, continuam pe forestier pana la sosea, unde soferii se duc sa aduca masinile si back la pensiune, incantati si obositi dupa o zi plina de aventuri. DSC_8387DSC_8403

Mai depanam ceva amintiri si povesti seara la caldurica, il ascultam si pe Laurentiu, care inca se smiorcaia, ca o baba ca nu-i ajunge pensia, si la somnic, pentru ca a doua zi urma drumul de intoarcere spre casa.

Duminica, bagaj facut, o scurta plimbare pana la cascada Putnei, pe care chiar am prins-o involburata tare in urma topirii zapezilor ce au cazut, pana cu o saptamana in urma si drumul spre casa, cu promisiunea de a reveni neaparat in Muntii Vrancei, dar vara, primavara, sau toamna cand se schimba culorile si imi aduc aminte de acum mai bine de 30 de ani ca e o feerie.20180311_115336

20180311_121412

Cat despre ghiocei, oricat am rascolit prin zapada, n-am dat de ei. Se ascundeau de noi. A ramas sa-i caut in Cheile Oltetului, peste doua saptamani. Dar asta in alta poveste, fiti pe faza sa vedeti ce s-a intamplat si acolo.

Cam asta a fost balaureala prin Muntii Vrancei la cautat de ghiocei. Va zic numai bine dragilor, si stati pe faza ca urmeaza……

received_1017815384912881

 

 

Lasă un răspuns