Ziua buna dragilor. Din nou vine weekendul si din nou va pregatiti de excursii nu? Care nu munceste, care munceste asta e inghite in sec si asteapta sa aibe liber. E si weekend prelungit acum. Vine 1 Mai muncitoresc. Si daca tot e minivacanta de 1 Mai nu uitati ca la Costinesti, in White Horse are loc editia a doua Cantece de Munte la Mare pe 30 aprilie incepand cu ora 5 dupa amiaza. Mergeti sa ascultati o muzica de calitate, si sa va transportati intr-o atmosfera de cabana la malul marii.
Totusi sa trecem la oile noastre. Va spuneam ca mai aveam sa va povestesc din excursia noastra in Panama despre San Blas si spuneam ca a fost cireasa de pe tort din acest concediu. V-am povestit despre croaziera pe Canalul Panama, despre Revelion si Isla Grande.
De ce spun ca San Blas a fost cireasa de pe tort? Incercati sa va inchipuiti ca sunteti in mijlocul oceanului, pe o insulita, cu cativa palmieri, sa auzi doar glasul oceanului si cantecul pasarelelor sau vaietul pescarusilor. Cam asta traiesti in San Blas. O sa detailez mai jos, dupa ce „ajung in arhipeleag” din nou. De data asta numai prin amintiri.
Poate va intrebati ce e San Blas sau Kuna Yala cum e numit de indigeni? Un teritoriu autonom din Republica Panama. Si-a castigat autonomia politica fata de republica dupa revolutia din 1925. De atunci Guvernul panamez nu se amesteca in „treburile” lor. Au propriele legi, propriu guvern (Sfatul Batranilor), granita, etc.
Cine populeaza aceste insulite? Nativii Kuna, un trib care asa cum va spuneam mai sus, au propriele legi, norme si valori, ce tin la cultura lor, care e total diferita de cea panameza.
Avand autonomie, fata de centru pot controla turismul in arhipeleag, astfel incat sa nu „dauneze” stilului lor de viata si culturii lor. Sa nu credeti ca accepta zeci sau sute de mii de turisti, nu. Au tot timpul controlul, astfel incat asa cum am zis, turismul in masa sa nu le afecteze stilul de trai. Noi am vrut sa mergem imediat dupa Revelion si nu am putut, pentru ca autoritatile lor au zis ca toate locurile disponibile sunt deja ocupate si nu mai primesc sa nu se aglomereze.
Le place sa traiasca in liniste, in comuniune cu natura. Nu vezi nimic modern pe insulitele alea. Singurele rabaturi facute modernismului sunt barcile cu motor, panourile solare pentru electricitate, si faptul ca folosesc totusi haine si nu mai poarta frunza in fata.
De ce sa mergi in San Blas? Inchipuiti-va din nou un peisaj ca in nuvela Robinson Crusoe. 
Sa te cazezi in bungalow construit din frunze de cocotier pe malul oceanului,
sa stai pe nisipul fin si alb,
la umbra unui palmier si sa sorbi dintr-o nuca de cocos.
Sa faci o baie in apele calde a Oceanului Atlantic,
sau numai sa lenevesti, sa auzi sunetul valurilor, sa admiri natura si sa uiti de toate grijile cotidiene. Sa te transporti intr-o alta lume.
O lume a linistii si a pacii.
Nu am cuvinte sa descriu ce am trait acolo. Ne parea rau ca nu mai aveam timp sa stam o seara pe una din insulele alea, sa simtim intr-adevar cum e sa traiesti rupt de „civilizatie”. Pot spune dupa ce am vizitat aceste insule, ca Paradisul exista si e pe Pamant, nu undeva in ceruri.
Tot aici poti servi si o masa traditional Kuna, pe baza de ce credeti oare? Peste si fructe de mare, (care le culeg din apele din jur) asezonat cu orez, legume si cu traditionalul patacones.
Gasesti si o bere sa stingi iuteala sosului salsa si sa te racoresti.
Ce mai raiul pe Pamant cum am zis. San Blas ramane un loc in care voi face tot posibilul sa mai ajung si sa stau cateva nopti pe insulite, nu doar asa ca acum in trecere.
Dupa ce am servit masa, hop din nou in barca, 
si am fost dusi spre o destinatie surpriza. O insula scufundata in mijocul oceanului, ce a format o piscina naturala. Ganditi-va in jurul tau numai apa, intinderea oceanului, punctata ici si colo cu cate un atol cu un palmier doi pe el si tu sa faci baie acolo. De vis nu??
Puteai face scufundari in apa mica pana la brau sa admiri pestisori sau stelute de mare.
Dupa baia in „piscina”, am mai vizitat o insulita, unde tot asa am lenevit un pic pe sub palmieri, sedinte foto (fetele mai ales),
dupa care cu parere de rau ne despartim de acest mic colt de rai si ne indreptam spre Panama City, sa ne facem bagajele si a doua zi noi doi sa o punem pe drumul de intoarcere spre casa.
Am fost in multe locuri in lumea asta si in tara, dar San Blas e unul din putinele care m-au „impresionat’, care mi-au inspirat liniste si pace. Un loc unde ti-ai dori sa revii, numai pentru a te deconecta. Sa stai rupt de tot si de toate, sa nu te gandesti la nimic, si sa asculti timpul cum trece.
Ce a fost frumos s-a terminat (doar nu voiat sa tina o vesnicie nu?), inapoi la oile noastre din tara. Ne despartim cu parere de rau de familia Costandache, cu promisiunea sa ne revedem in tara (ceea ce s-a si intamplat), si back in Romania, cu o mica escala in Istambul, unde daca zburati cu Turkish Airline si aveti escala mai mare de 6 ore va asigura o excursie in oras gratuit. Plimbare cu ghid, masa la un restaurant foarte frumos. Si nu doi covrigi si o cana de apa, ci masa in toata regula cu doua feluri si desert.
Ce credeti ca am stat linistiti cand am ajuns acasa? Nuu, am lasat bagajul de Panama, baga repede cateva lucruri in rucsace si „hit the road Jack”. Unde? Ce mai intrebati, direct spre munte. O tura scurta si faina pe Valea Nerei si un pic pe Valea Cernei.
Dar asta urmeaza sa va povestesc de maine sau cand o sa am timp, functie de cat de incarcat sunt aici la munca.
Pana atunci la buna vedere dragilor, sa aveti o minivacanta faina si nu uitati de Cantece de Munte la Mare editia a doua la White Horse in Costinesti pe 30 aprilie.
