De Revelion in Panama

Salutare dragilor, sunteti bine? Nu va doare capul de la ce balarii indrug eu aici? Ei daca nu hai sa continui cu vacanta din Panama. V-am povestit ce am facut primele doua zile. Deasemenea v-am povestit si despre plimbarea prin ecluze si pe canal. Acum e timpul sa va povestesc cum am petrecut de Revelion si cum ne-am „dres” a doua zi pe 1 ianuarie.

De ajunul Revelionului, 31 decembrie, am hotarat noi sa stam „linistiti’ prin oras. Ceva cumparaturi cum am zis, sa nu mergem in pantaloni scurti si tricouri la petrecerea de an nou. O vizita in Casco Viejo (Orasul Vechi), si odihna dupa amiaza ca seara sa fim in forma nu?20171231_223740

Shoppingul imediat l-am terminat. Am gasit un magazinas langa noi acolo si ne-a scuturat de bani in doi timpi si trei miscari, nici nu am avut timp sa zicem La Multi Ani.

Plecam spre Casco Viejo cu un taxiu, care se gasesc la orice colt de strada si te clacsoneaza peste tot doar, doar il iei pe el. Mare grija trebuie sa aveti, pentru ca nu au ceasuri, si se merge la tocmeala functie de distanta.

Ei, cand ne-am urcat in taxiul asta din fata hotelului, nu am intrebat cat ne ia pana acolo. Eu stiam daca am mai fost cu doua seri inainte ca e 5 dolari. Bun bazat urcam, ne dam in barfa cu taximetristul care ne intreaba daca am mai fost in Panama. Domnul Cristi statea in fata, ii zice taximetristului ca nu, prima data. Gata baiatul pus pe capatuiala, daca eu nu am raspuns nimic si am stat in spate mut, ce a zis; „Ii ard pe fraierii astia”. Ajungem la destinatie, si ne cere 25 de dolari. Am luat foc instantaneu, si dai cearta cu el in spaniola. Ii spuneam ca e cursa 5 dolari, el nu ca am fost 4 persoane. Am zis ca ma doare in parti de cate persoane, atat costa cursa, ca am mai fost si nu sunt prima data in Panama, si ca chem politia, care era chiar langa masina. Cand a vazut smecherasul ca benganesc si spaniola si il amenint cu politia, (de care chiar au frica) a lasat ciocul mic, a luat bacnota de 5 dolari, si pe aici ti-e drumul nene. Cred ca ce a fost la gura lui, dar nu ma lasam inselat de un parlit de taximetrist.

Casco Viejo sau Old Quarter, a fost construit dupa ce Panama City a fost pradat de pirati (Henry Morgan) in 1671. Constructia a fost inceputa in urmatorul an si a fost inaugurat in 1673. Construit pe o peninsula complet izolat de mare de un sistem de ziduri de aparare, astazi este inclus pe lista de siteuri World Heritage (Wikipedia).20171231_125431

Marea majoritate a cladirilor sunt renovate, dar mai sunt lasate si cateva ruine, pentru a transporta parca inapoi, in acele timpuri. Te facea sa vezi cu ochii deschisi, forfota de pe stradutele inguste acum modernizate si pline de taxiuri. Parca iti inchipuiai in locul taxiurilor, calesti si carute incarcate cu fel de fel de baloti cu mirodenii sau cafea, la mare cautare in acele timpuri in Europa. Vedeai forfota strazii, magazinele actuale de suveniruri ti le inchipuiai cum aratau atunci, cu proprietarul in fata imbiindu-te sa cumperi de la el. Iti inchipuiai cum se plimbau cei de vita nobila la brat cu sotiile sau amantele, (era la moda atunci..) oprindu-se la una din terasele care sunt peste tot acum si banuiesc ca si atunci (e o afacere care nu moare nicodata) sa serveasca o cana de vin, sau o bautura racoritoare, sau o cafea (in ziua de azi bem bere).

Si ca in fiecare zi dupa amiaza a venit si ploaia. Pai daca a venit, noi ce puteam sa facem decat sa ne refugiem sub o umbrela pe o terasa si sa asteptam sa treaca. Si ca sa nu stam pe uscat, am luat si cate o bere doua. Mai mare chin pe fatuca care servea ca era nevoita sa iasa prin ploaie sa aduca insetatilor sticlele pline. Ne faceam incalzirea pentru seara ce se apropia.

Am stat noi ce am stat, dar la un moment dat s-a oprit si ploaia si hai la trap sa nu ne prinda alta. Privelistea peste Golful Panama dupa ploaie era extraordinara. Orasul nou cu zgarie norii invaluiti de nori. Aerul se mai racorise si se mai primenise dupa acea rapaiala, mai mare dragul sa te plimbi si sa admiri.

Eii, plimbat, plimbat dar trebuia sa ne si odihnim un pic, pentru ca ne astepta o seara ‘grea” si vreau sa spun ca chiar a fost „grea”. Asa ca oprim un taxi, de data asta am facut pretul de la inceput si fuguta la hotel sa ne pregatim pentru seara dintre ani.

Dupa un pic de odihna, ne adunam de-a fir a par in restaurant, unde incepe „Fiesta”. Si ca la orice petrecere, mancare, bautura, muzica, antren si glume cat mai multe. Pe pliantul hotelului, scria ca va fi open bar 2 ore la alegerea clientului. Noi fiind baieti descurcareti, am tras o fatuca care servea pe langa noi, si i-am facut semn sa stea aprope  si sa faca refill la pahare tot timpul cand le vede goale, sa uite de alea doua ore. A inteles fatuca ca ii iese si ei ceva, si vreau sa spun ca nu prea am avut pauze intre paharele cu gin, vin, rom, etc ce se mai servea pe acolo.

Am mers la 12 noaptea pe faleza sa admiram focurile de artificii, dar am fost dezamagiti. Ne asteptam sa se traga si sa fie frumos de la palatul presedindelui, de peste golf, din Casco Viejo, sau de pe zgarie norii din jur sa fie o cascada de lumini si artificii. Slabut. In fine poate nu au vrut sa cheltuie prea multi bani sau frica de incendii. A fost ceva, dar nu cum ne-am asteptat. Incantarea mare a oferit-o o familie de ratoni care au iesit si ei sa celebreze trecerea in noul an pe faleza. Nu aveau nici o treaba sa fie speriati, stateau si ciuguleau ce le oferea lumea care se adunase acolo la fel ca noi in speranta ca vor vedea ceva deosebit.20171231_234212

20171231_23485820171231_234829

Intorsi la hotel, petrecerea s-a prelungit pana tarziu in noapte. Dupa ce s-a inchis la restaurant, in jur de ora 3 parca, am mai mers pe o terasa in apropiere unde lucru rar, se si putea fuma, si am lungit-o pana pe la 4 jumate. Asta ca sa simtim ca a fost seara de anul nou.

Totusi dimineata la 7 trebuia sa plecam in excursie in Isla Grande, unde urma sa ne refacem dupa seara „minune”, cu o baie in ocean si oarece beri reci.

La 6 dimineata, ca de obicei in concediu desteptarea, micul dejun si hai la drum. Primul lucru care i l-am spus fatucii care ne era ghida, un stop undeva la un peco sa iau o bere cat mai rece sa scot bataia cloputului Catedralei Neamului din cap. Numai ca o vad pe fatuca ca merge la portbagaj, deschide o lada frigorifica plina cu bere la gheata. Cat am iubit-o in momentul ala.IMG_8827

20180101_092013

O punem pe drum si oprim prima data la un vechi fort spaniol construit pentru a apara coasta de atacurile piratilor.

Ajungem si la debarcaderul de unde trebuia sa luam barca spre insula. Puhoi de lume. Localnici pregatiti ca si la noi cu lazi frigorifice, pline cu de toate. Gratare in spate, o cacofonie de sunete, muzica, tipete, etc. Atmosfera tipic latinoamericana.

Ne gandeam acum, unde ne va duce noi, cand am vazut puhoiul ala de lume? Deja imi parea rau ca nu am stat la hotel sa ma odihnesc. Dar avand in vedere banii care i-am platit, aveam intrare intr-un resort fain. Cu plaja curata, nu aglomerat, sezlonguri sub un cocotier, ce mai trai pe vatrai. Am rasuflat usurat cand am vazut unde mergem.20180101_131247

Plecam cu barca minune, ajungem, intram in resort, ne facem comozi, si relax toata ziua. Mai o baie in mare, mai o bere rece, mai o gluma, timpul a zburat, ca vantul nici nu stim cand s-a facut dupa amiaza, si incepuse sa roada sorichetele in stomac.

Ghida la inceput, ne-a intrebat daca dorim sa mancam la restaurantul din resort, sau vrem ceva local la o carciumioara undeva prin jungla aia din insula. Bineinteles ca am optat pentru varianta a doua, care parea mult mai atractiva decat un restaurant ca cel de la hotel. Voiam sa simtim intr-adevar toate aromele insulei sa vedem stilul lor de viata, plus ca observasem ca la astfel de terase totul era proaspat, si gustos.

Zis si facut. Ne punem in miscare, si ajungem pe un ponton de lemn sub o aplecatoare din frunze de cocotier, doua, trei mese acolo, undeva prin jungla aia pe malul apei.

Ne-am facut comozi dupa cum vedeti in filmare si in poze si am savurat, acele langustine si creveti, cu gandul la caltabosii si soriciul de acasa.

Mariuca mea, a avut de treaba cu niste papagali prin curtea lui mamaia care avea aplecatoarea aia. S-a certat un pic cu ei. A dat in mintea copiilor. Dupa o varsta cam asa se intampla nu? Nu radem ca toti ajungem acolo.

Eii si dupa toata aceasta aventura, se facu timpul sa ne indreptam spre „casele” noastre, adica spre hotel. Ne astepta un drum de 2 ore normal, dar datorita aglomeratiei, am facut cam vre-o 4. Am mers bara la bara cam la fel ca pe Valea Prahovei in weekend. Diferenta mare intre ele era doar stilul lor de a circula. Haotic, autobuze pline cu tineret, tepeni, de la rom si prafuri sau iarba trasa (daca nici acolo nu gasesti de astea apoi unde?)

Si ca sa nu plecam cu mana goala, fara macar un suvenir cat de mic, domnul Cristi a luat o nuca de cocos cu tot cu lastar, pe care a zis ca o planteaza in curte si mi-a promis ca la prima recolta voi avea si eu una. Cand o fi asta? Nu stiu, dar mi-am lasat barba sa creasca preventiv.

Cam asta a fost cu Revelionul si „refacerea” in Isla Grande dragilor. Ce sa va zic, stati aproape ca urmeaza si ultima povestioara despre Panama. Cireasa de pe tort; San Blas. Un loc de poveste, un loc in care oamenii traiesc fara nic un fel de tehnica a zilelor noastre. Refuza sa fie „moderni”. Nu le trebuie decat ceea ce le ofera natura. Si bravo lor. Ii vezi, sunt asa de linistiti si lipsiti de griji, ca ii invidiez. Dar asta de maine.

La buna vedere.

received_1017815384912881

Anunțuri publicitare

Lasă un răspuns