Malaezia – Langkawi

Salutare dragilor. Sunteti bine?? Nu va era dor de mine?? Nu cred, pentru ca nu am primit nici un mesaj de genul: „Ce faci, nu mai povestesti nimic?”

Asa ca e mai bine sa iau eu initiativa si sa va povestesc cate ceva tot despre Malaezia. Si anume Langkawi. Cunoscuta ca si „Jewel of Kedah” (Bijuteria Kedahului)  este un district si un arhipeleag de 104 insule din Marea Adaman, cam la 30 de km de coasta nord vestica a Malaeziei (Wikipedia)

V-am povestit despre Insula Penang deja, despre excursia la Plaja Maimutelor. In acea excursie am intalnit doi tineri faini din Republica Moldova. Petre si Ana, doi copii de varsta cu baiatul meu, carora le place sa exploreze lumea. Veneau din Sri Lanka si urmau sa plece de aici in Thailanda. Din ce ne-au povestit, au fost cam in toata Asia, backpacking. 20180404_195106

Din vorba in vorba, ne-au spus ca a doua zi ei pleca in Langkawi, unde stau vre-o 3-4 zile si de acolo in Thailanda. Ce ii mai invidiam.

Pe 4 aprilie era ziua lui Mariana si excursia in Malaezia a fost gandita pentru ai celebra ziua undeva exotic, ne-am gandit sa facem si noi o escapada acolo. Prea auzisem multe despre acel arhipeleag, vazusem si oferte cu excursii din Penang spre Langkawi, dar mi se pareau preturile mult prea mari decat daca am fi organizat-o noi.

Zis si facut. Langkawi e la 3 ore distanta de Penang cu feryboatul rapid, care costa 70 de ringit de persoana un drum. Dus intors 140 de ringit, cam 31; 32 de euro de persoana, si biletele se pot achizitiona online.

Pe 4 aprilie la opt jumate dimineata eram in feryboat si plecam spre Langkawi. Cum am zis e o calatorie de 3 ore in Marea Adaman printre pescadoare si insulite. Frumos daca poti sta pe punte si admira.

Mandra mea era in al noualea cer, cum ei ii plac plimbarile pe apa si croazierele. Eu mai putin, fiind satul de apa si de fiare.20180404_09533920180404_095343

In fine, ajungem si la destinatie, debarcam si ne intalnim cu Petre si cu Ana, care ne spun ca stau undeva pe partea vestica a insulei, la vre-o jumate de ora de mers cu masina de la terminalul ferry. No bun zic, luam un taxi, ei avand inchiriat un scuter.

Ce mi-a placut, faptul ca chiar daca erau foarte multi taximetristi, sau persoane care sa-ti inchirieze scutere, masini sau mai stiu eu ce, nu trageau de tine ca in alte parti. Chiar si la noi, prin gari si acum stau gibonii, si trag de tine „Hai frate sa te duc, hai sa-ti fac…”. Nu, veneau frumos si te intrebau respectuos „Taxi?” Tu raspundeai „No thank you”, ei iti multumeau la randul lor si plecau mai departe. Nu sa se tina scai de tine, sa traga de tine, si daca ii spui sa plece sa sara si la bataie. Am gasit un taxi, si dupa ce am negociat pretul cu el cam 7 euro pana unde vom fi cazati (si era ceva distanta, cum am zis cam jumate de ora de mers) ne-am vazut de drum.

Langkawi e total diferit de Penang, mult mai frumos, mult mai curat si plajele si apa. Ne parea rau ca stam atat de putin si nu avem timp de explorat. Un alt stop pe lista mea cand o voi lua din nou spre Asia. Iti trebuie macar 3 zile pline sa explorezi prin insulitele si plajele de acolo.

In fine ajungem in oraselul unde ne cazam, si directia plaja, cu o statie de hidratare la un barulet. Trebuia o bere pentru baieti si un cocktail la fete, era cald tare.20180404_13180120180404_131753

Dupa racoreala, si o baita in apa albastra si stat un pic cu fundul pe nisipul alb si fin.

Nu am apucat sa stam prea mult, ca s-a pus pe tunat si fulgerat de ziceai ca acum vine sfarsitul lumii, iar dinspre jungla se vedea un nor destul de negru cum se apropie.  Uitati reactia lui Mariuca mea care isi facea o filmare selfie, cand a trasnit.

Asa ca ce sa facem? Oricum era deja in jur de 2 ceasul si rodea sorichetele in stomac. Deci trebuia sa mergem sa mancam si dupa aia o mica siesta sa fim odihniti seara pentru party.

Si cum in Langkawi nu e transport in comun singura varianta a ramas scuterul, (asta daca stii sa mergi pe panarame de alea) ca sa ajungem la cazare. Noroc cu Petre ca a inchiriat unul. Nu era mult pana acolo, cam un kilometru si un pic, dar pe caldurile alea, scoteai limba de un cot. Plus cu o panarama de aia te misti cum vrei si unde vrei.

Ajungem si la Hostel Monkey Beach. Daca nu sunteti familiari cu termenul de hostel, sa stiti ca e in genul cabana la noi. Se doarme la comun. Singura diferenta intre ce am gasit acolo si cabanele noastre e confortul, curatenia si pretul. Camera curata, lenjerie curata, prosop, sapun la baie, dus, aer conditionat, terasa si pretul; noi doi am platit pe o seara 40 de ringiti, cam 9 euro. In bani romanesti daca pui euro la maxim 4.5 ar fi cam 40 de Ron.

Fata de cabanele noastre unde lenjeria e vai de mama ei, baia afara, de dus nu mai zic ca nu exista, e diferenta de la cer la pamant. Numai la  Cabana Negoiu. am dat 50 de ron de persoana pe seara pe un pat, si in ce conditii…..IMG-20180407-WA0003IMG-20180407-WA0002IMG-20180407-WA0001IMG-20180407-WA0000

Ar trebui ai nostri sa mai ia lectii de la altii cum se face turism. Nu numai pe bani si conditii mai ceva ca in puscarii. Nu mai zic de amabilitatea proprietarilor, orice cereai, nu te repezeau sau sa se uite urat la tine ca la Babele sau cum am patit in Padis nu. Amabili, zambitori si te serveau imediat. Mai avem de invatat in materie de servicii turistice.

In fine sa trecem peste asta, ca oricat am discuta, romanul tot ce stie el face. Peste noapte vrea sa devina mai bogat ca Onasis, dar daca se poate doar prin mismasuri.

Seara iesim din nou pe plaja la o mica plimbare si admirat apusul. Ce fain e sa stai asa cu fundul pe nisip, liniste sa auzi valurile marii cum freamata.

Mergem un pic sa vedem si viata de noapte prin insula. Nu va ganditi ca am mers in cluburi, nu. Pe stradute, pe langa terasele cu mancare, sucuri fructe si fel de fel de suveniruri cautand sa ne asezam sa mancam ceva.

Ce pot sa va spun, ca peste tot unde e zona frecventata de turisti si in speciali vestici, care erau in numar destul de mare, preturile sunt de doua trei ori mai mari fata de zona unde staeam noi. Asa ca am luat hotararea de a ne intoarce in zona la noi, care era la cateva sute de metri de zona turistica si am servit o masa super, cu piept de pui la gratar, cartofi, salata, sucuri, si alte cateva feluri locale costandu-ne pe toti patru 11 euro. Trai pe vatrai nenica.20180404_212704 Ce pot sa va spun, in Langkawi nu prea gasesti bauturi alcoolice in localuri, fiind o zona predominant musulmana. Chinezi sunt foarte putini, iar preturile pentru o bere pe o terasa unde se vinde sunt pe masura. Ai baut trei beri mici ai sarit din mai bine de 15 euro. Cam scump nu?? In schimb au multe magazine duty free, unde vand pentru turisti. Trebuie neaparat sa ai pasaportul la tine, si berea e cam 70 de eurocenti, o sticla de gin sau de whiskey la un litru e in jur la 11 euro. Deci merita sa-ti faci piata si sa tii la rece, decat sa dai atatia bani pe o bere pe plaja. Lucru care l-am facut si noi.

Dupa masa, mergem sa-i luam un „tort” lui Mariuca si hai sa ingingem un party pe terasa de la „vila” noastra. Viata de tata de broasca. Baietii cu gin tonic, si fetele cu Sheridan, plus la miezul noptii, traditionalul „La Multi Ani” si suflatul in lumanarile ‘tortului”

Pe la ora doua noaptea ne-am hotarat si noi sa mergem la culcare, ca a doua zi urma sa plecam inapoi spre Penang.

Ce sa spun, Langkawi, isi merita numele de Jewel of Kedah. Frumos, curat, oameni binevoitori, preturile mai mici fata de George Town. Cum am zis, e trecut pe lista de vizitat in viitor, dar sa stam pe insula cel putin trei zile pline in afara de ziua de sosire si plecare, sa avem timp sa exploram si insula principala si insulitele din jur, unde am vazut niste plaje micute inconjurate de jungla cu un nisip alb si fin.

Ca activitati in insule in afara de explorat, ai destule, de la paragliding la ce vreti voi, bani sa fie ca in rest nu e problema.

Si neaparat un mijloc de transport de inchiriat. Masinile de inchiriat nu stiu cat e pretul pe zi, si mai ales ca au volanul pe dreapta (Malaezia a fost colonie englezeasca si sunt pe „invers”), dar pe scuter Petre zicea ca a dat 20 de ringit pe zi, cam 5 euro. Nu era cine stie ce model sofisticat, dar isi facea treaba. Am inteles ca alea modele mai noi sunt in jur la 30 pe zi. Nu e scump si ai mobilitate.

Cu parere de rau ne despartim de noii si tinerii nostri prieteni Petre si Ana, doi copii frumosi, cu promisiunea ca ne vom intalni si in tara la o aventura, mai ales ca le place ca si noua sa umble cu rucsacul in spate si sa exploreze,20180404_194338

si luam din nou feryboatul spre George Town, unde mai aveam o zi de stat si de vizitat.20180404_113220

Cam asta a fost dragilor cu micuta escapada in Langkawi, un loc ca de poveste, unde asa cum am spus mi-am promis ca voi reveni.

La buna vedere si stati cu ochii cat cepele ca voi continua sa va povestesc pe unde am umblat in 2018, 2017, 2016, 2015, etc, etc.

received_1017815384912881

Anunțuri publicitare

1 comentariu

Lasă un răspuns