Ziua buna dragilor si ” Sa traiti Bine”, cum zicea un fost coleg de breasla, care intre timp a ajuns presedinte (lucru care eu nu-l tintesc, stati linistiti). V-am zis ca o sa lipsesc o vreme, din motive obiective, zic eu (mai o drumetie, mai viata de acasa mai dezorganizata, cu vizite, obligatii, etc). Sper ca nu v-ati facut griji asa mari pentru mine, m-ati vazut pe Facebook, ca am fost tare ocupat.
Daca tot am revenit la scris, haideti inainte de a va povesti aventurile mele, pe care oricum le-ati vazut „live’ pe Facebook, despre un eveniment care este la editia a doua acum, si speram sa tina la nesfarsit. Este vorba despre o „trasneala” care ne-a venit mie si lui Bogdan AKA Luca Matei. 
Evenimentul se numeste Cantece de Munte la Mare si ne-o trasnit pe noi intr-o seara la o bere, in Doors Club.
Dar, sa o luam cu inceputul. Dupa cate stiti i-mi place muntele la nebunie, si implicit muzica folk.
Pe timpul ala ma gandeam ca sunt cam singurul din Constanta ce umbla pe coclauri ca nebunul, si chiar voiam sa intru intr-o audienta la „Dom Primar”, frate cu fasolea si var cu lintea, sa-l dea jos pe Ovidiu de pe soclu, sa bea si el o bere la barurile alea la care se uita de atata timp (s-o fi saturat saracul de atata stat pe uscat), si sa ma puna pe mine cu rucsacul in spate.
No si de unde nu aflu ca e un grup pe Facebook cu baieti si fete care le place sa bata muntii ca si mine. Mi-a picat fata, ca am pierdut locul de onoare in Piata Ovidiu, dar tot raul spre bine, ca ne-am cunoscut ca iubitori de drumetie si natura, plus ca am facut ceva ture impreuna.
Cum va spuneam de muzica folk si de muzica „muntomana”
(sa zic asa, cu toate ca nu e un termen ce-l gasesti in DEX, l-am inventat noi, sa ne dam mari ca mergem in drumetii), era o editie a Serii Muntomanului, (unde nu lipseam, cand eram acasa), si agit micul nostru grup sa mergem
mai ales ca invitat special era Mircea Vintila.
Zis si facut, facem gasca si „no hai sa merem”. Dar, inainte de plecare trebuia intalnirea, ca sa stabilim detaliile, cum plecam, unde stam, ce traseu facem dupa seara de spectacol (ca de trebuia sa scoatem berea din noi….).
Cum ziceam mai sus, ne-am intalnit in Doors, unde „ma dau la barfa” cu Bogdan, si din una in alta, el vine cu intrebarea „Auzi Stefan, de ce nu am incerca sa facem un spectacol de genul asta si la mare??? Eu am o pensiune in Costinesti, loc e destul si ar fi fain sa aducem muzica de munte la mare. ” Ma manca in partea dorsala sa zic, „Eu stiu ceva „baieti” care ar fi poate interesati de un eveniment ca asta, sa vorbesc ei si vedem ce zic”.
Ma dadeam si eu mare, ca de fapt pe „baieti” ii stiam doar de genul „salut/salut” de la spectacole, si bineinteles ii aveam in lista mea de Facebook.
De, acum Stefane daca te manca unde nu trebuie si te dai mare si tare, incepe sa dai mesaje.
Si uite asa il caut eu pe Piticu, pe Nae Berechet, pe Cati Visinescu, si le propun „istoria” asta a noastra. Pe Tupi si pe Dafina ii stiam de la o tura facuta prin Bucegi, cu o iarna in urma alaturi de prietenul nostru comun Cristi.
Unde aveam morcovul infipt adanc, gandindu-ma ca-mi vor da un flit de-mi sare frumusetea de basca de pe cap,
ii aud pe toti ca zic „Da Stefan suna interesant, si e ceva nou ce vreti sa faceti. Suntem alaturi de voi” Si in completare Piti zice cu vocea lui molcoma, „No daca vrei, eu mai vorbesc cu baieti sa vina”. Si uite asa mi-am facut rost si de Calin.
Sa va spun drept nu ma asteptam la un raspuns asa fain si asa prietenie, mai ales ca nu aveam nimic de oferit, decat un pat si ceva mici, nici macar palinca sau slana, ca in Dobrogea nu sunt de astea.
Gandul nostru a fost sa o facem in curte la pensiune, sub „aplecatoarea” care o vedeti mai sus. Baietii, veneau cu „sculele”, si cu vocea, ceva intre prieteni si fara „pretentii”. numai ca se anunta destul de multa lume si ne gandeam acum iar ca „ciumpalacii” cum va iesi??? Fiasco cum preziceau unele „ghicitoare”
Noroc cu Bogdan, care fiind mai tinerel si mai umblat prin cluburi fata de mine o fosila umblatoare, care vine cu vestea ca cei de la White Horse Costinesti, ne lasa sa tinem „marea lalaiala” acolo.
Ce sa zic, de unde „Oracolele din Delphi”, nu ne prevesteau nimic bun, ci doar o infrangere drastica mai ceva ca la Valea Alba cand Stefan cel Mare (adica eu) a luat-o ca magarul in panta, Totusi ca si la tizul meu pana la urma a iesit un succes deplin.
Ca dovada avem si editia a doua, si deja sunt si mai multi „baieti”, nu de „carter”, ci baieti ce stiu sa cante si sa-ti aduca aminte de dragostea pentru natura, pentru drumetit, de mers undeva in varf de munte, unde gasesti pacea si linistea de care de atatea ori ai nevoie.
Piticu si Tupi
Nae Berechet
Cati Visinescu
Calin Florentin Todor
Laurențiu Marinescu
Grupul Glavis
Gabriel Anghel
Dafina Neagu
Petrovici Tiberiu
Stefania Cacicovschi
Trupa Tandem
Ce sa mai zic?? De la „visul nebunilor” s-a ajuns la ceva ce speram sa reziste si sa ajunga o traditie ana de an in Costinesti, in perioada 1 Mai Muncitoresc
Dragilor si cu astea fiind spuse, va las. Incerc sa ma bag si eu sa fac bagajul, ca maine am alt drum de facut. Pana in Malaezia, in insula Penang sa am ce sa va povestesc la o intalnire viitoare. Va promit ca asta va fi cand ajung la nava, unde am timp mai mult, ca acasa parca sunt rupt de lume. Si asa sunt restant la voi cu multe, sper sa ma revansez cumva si candva.
Va tuc si la o buna vedere. Va Asteptam atat eu si Bogdan cat si „Baietii” la editia a doua Cantece de Munte la Mare. Marea i-si va da mana cu muntele.
Noapte la munte, noapte carpatina
buzele tale au gust de slanina
Noapte la mare, noapte la mare
buzele tale au gust de sarmale