O plimbare la Cabana Negoiu.

Va spuneam dragilor, ca o sa lipsesc o perioada. De ce?? Ca am avut de drumetit. Si inca mai am dar, cand am un pic de timp va tin la curent cu ce am mai facut. Pe langa amintirile din anii din urma, am si „prospatura” 😊😊😊

Hai sa va povestesc despre drumetia in Fagaras, avand ca tinta Varful Serbota. Varf atins de unii,pentru altii ramanand in plan.

Nu e bai ca nu se muta de acolo. Cred ca are cateva milioane de ani de cand se inalta semet deasupra cabanei Negoiu, si va mai dura inca pe atat nu??

Stiti ca eram in voiaj, fotografiam apusuri,

ganduri de drumetie aveam mari, ma mancau talpile mai ceva ca pe fata mare ce are ea mai de pret inainte de maritis. Si sare iepurele din palarie deodata. Fratiorul meu Arpi, DSCN1093imi da ca de obicei buna dimineata la 5:30 si ma intreaba, „Frate, ce zici de o tura prin Fagaras?? Uite Eu cu Mari Mary 20180303_092635organizam tura noastra traditionala. Aniversarea micului nostru grup de cand ne-am cunoscut la Malaiesti .Numai ca anul asta o sa fie in Fagaras la cabana Negoiu, DSC02894si incercam si altceva. Varful Serbota.DSCN0959 Ioi, tulai Doamne zic eu, numai sa o conving pe Mariuca mea20180303_092348

care intotdeauna a fost contra la urcatul pe munte imediat cand vin din voiaj. Stie ea de ce. Dupa 2 zile de zbor, cu rucsac mare in spate, 20180302_153839capotez mai ceva ca un IAR in fortaj. In fine, dupa zile intregi de negocieri, si apropouri (picatura chinezeasca) zice in sfarsit DA. A cata oara dupa ce a zis la primarie oare??? Am uitat si eu.

Ma uitam la vreme si dadea zapada, viscol, etc, etc. Avand in vedere ca aterizam in Bucuresti si spre Dobrogea era naspa tare, tot inchis, era mai usor sa merg spre orice locatie in centrul tarii. Principalul era sa ajunga Mariuca in Bucuresti cu bagajul de munte. Eu eram in maneca surta si o geaca „flu, flu”. De veneam de la +35, nu ca voi „privilegiati” la – 15.

Intalnire la Porumbacul de Sus, ora 12 estimativ si de acolo spre cariera minune, care cu masini care cu un transport foarte inedit, oferit de parintele din sat. Un fel de sanie legata de un jeep, pe care, eu cand am vazut-o am zis clar ca nu ma urc pe ea. Mare greseala am facut. Omul fiind preot si avand frica de Dumnezeu, sigur nu ne punea in pericol (focul Gheenei il ardea) numai pun distractia de pe barca aia cu talpici.Nivelul de adrenalina cred ca era maxim (si poate stiti ca ajuta erectia, pentru cei mai in varsta). Se incarca bagajele si hai la deal.

Sa va spun cum a decurs revederea?? Pe unii nu-i mai vazusem de un an de zile, Mari Mary si Mihai, Ovidiu Balint de la o tura prin Ciucas de primavara, Ioji de la tura din Ceahlau, care nu am povestit-o inca, Gabi AKA „Parintelul” si Otilia AKA „Pisi” de cu o seara inainte in Bucuresti (de fapt ei au adus-o pe Mariuca)20180303_155733

Bogdan , de la tura din Florei care iar nu am povestit-o, Cristina din Ciucas la rododendron, care nu am povestit-o (v-ati obisnuit deja cu vorba asta si realizati ca mai am de indrugat balarii pe aici o groaza), Viorel Ungureanu tot de un an de la un concert in Brasov,

viitorii mei fini Adriana si Gabi

de la Ciucas din iarna care iar……… stiti nu?? Marius, tot de la Ciucas la rodendron, plus ca era si lume noua, „fresh meat” care ma bucur ca i-am cunoscut si sper ca sa ne mai gasim la ture la fel de faine.

Am ajuns cu „chiu cu vai” si la locul de „parcare”,

de unde fiecare pe piciorusul lui si cu „rucsacelul” lui in sus spre „casuta” noastra timp de 2 seri. Adevarul ca e greu la deal cu boii mici si rucsacul mare, si mai ales nereglat (nu intrebati cine, doar un cap de guma ca mine putea sa faca asta cu rucsac nou si sa nu se uite la reglaje)

Adevarul e ca o faceam pe smecherul, dar numai umerii mei stiu ce au tras…20180302_153839

Nu am cuvinte sa va povestesc despre frumusetea acelei urcari, cu veselie, voie buna, peisaj de iarna superbe, brazii incarcati de zapada ce deja se topea de pe ei si pica pe noi ca niste bulgari aruncati de copii ascunsi printre crengile lor. Nu mai spun de bonusul oferit de cascadele de gheata. Cel mai bine imaginile vorbesc….

Pe inserat ajungem si noi la cabana, nu ne-am grabit…20180302_18293020180302_183339unde sa va spun drept ne astepta un frig de ne cam inmuia oasele. Focul a fost facut chiar inainte sa ajungem noi, si cam strangea si prin camere si prin sala de mese. Ne-am descurcat noi cumva cu un ceai cald, cu o palincuta si cu o chitara.DSC02856

Vine si ziua de urcare spre varf. Ne trezim noi, cam dimineata pe gustul meu, care sunt obisnuit sa fac ochi dupa 10, dar de suntem in vacanta, nu??? Arunc un ochi pe geam „whiteout”.DSC02247

Cam naspa zic, dar hai sa facem cafeluta, mic dejun, si vom vedea. Se face „Consiliul de Coroana” si ne hotaram sa plecam, in speranta ca se va lumina.

Am avut sa zic asa cam o jumate de ora de „lumina” pana la iesitul din padure, dupa care iar ceata. Oftica mare, dar dam inainte. Cand eram mai incins numai o vad pe Mariuca in fata mea ca pleaca de pe poteca”batuta” in vale si striga „Au piciorul”. Dupa ultima ninsoare zapada era destul de mare, combinat cu caldura din ziua precedenta te afundai in ea cam pana pe la sold. Ea cum am mai zis de la tura din  Cetatile Ponorului, cand si-a scrantit glezna, au urmat o serie neagra. Adica „anul si carlanul” Nu a fost grav, dar durere, combinat cu mersul incet, incurcam. Asa ca am hotarat sa coboram la cabana. M-a ajutat Ovidiu Balint si fina Adriana.20180303_094612 Am ajuns pana sa iesim din padure si acolo ea constienta ca imi pare rau ca nu am putut continua tura, mi-a zis ca se descurca si am vazut ca poate, am dat inapoi cu „full engine ahead”.

Am tras si eu si Ovidiu ca „Migul” in fortaj, sa-i ajungem pe „fruntasi”. Am dat de ei aproape de culme, unde „combustibilul” meu s-a terminat, asa ca am hotarat sa iau o pauza un picut mai lunga pentru „refueling”.20180303_101905 Erau Bogdan, Cristina, si Alex care-si punea coltarii langa mine ca aluneca si venea creasta, unde din ce am inteles era vant si inghetat. Numai ca-i vad pe „fruntasi” plecand si disparand in ceata

si stau eu cu capul meu de guma la un fum de tigara si gandesc „Nu se vede nimic, nu pot face o poza, nu nimic, doar bat zapada” Plus corpul meu tipa dupa un pic de „hodina”. Cuget eu din nou ( de gandirea mea observ ca incepe sa fie mai grea odata cu varsta), ce sa fac. Ajung la concluzia ca acel varf e un varf prea departe pentru mine, mai ales ca stiam ca „mandruta” mea e cu piciorul in „pioneze” si mai bine cobor spre cabana. Fac doua poze si sa ajung la „fata” mea.

Parte din gasca a ajuns pe varf si sunt fericiti, parte s-au intors datorita conditiilor meteo de pe creasta si si-au promis ca vor reveni, ca si mine. Nu se muta varful de acolo inca un milion de an. Principalul e sa te gandesti daca esti pregatit sa faci fata efortului unei ture in conditii de iarna.

Pozele de pe varf nu sunt ale mele, ca nu aveam cum sa le pun, va dati seama nu?? Le multumesc prietenilor care le-au trimis, in speranta ca o sa scriu despre ei ca niste ca despre niste campioni. Ce teapa v-ati luat ca nu v–am laudat „Campionilor, Spargatori de Gheata si de Zapada, Alpinistilor, etc, etc”…. La tura viitoare va voi ridica in slavi…. dar atunci voi fi si eu cu voi si am motiv.

Ce sa faca Fanica la cabana, decat sa se uite la cineva, adica la fina mea, care facea un om de zapada „just for fun”.

Mariuca mea s-adus sa-l „gateasca” ca era cam chel.

Si normal, dupa aia, hai sa facem ‘poze cu maimuta”. Poate va aduceti aminte de reclama de pe litoral acom xxx ani de zile in urma „Nu dati banii pe hainuta, faceti poza cu maimuta”20180303_163132 Ma intreb eu acum uitandu-ma la poze, oare cine e maimuta?? Ala in albastru sau ala in alb tot???

Hai sa trecem peste asta, ca stiu sigur ca „maimuta” e ala in albastru” si sa revenim la chestii serioase. La ce ne poate oferi muntele cand vrea el chiar cu ceata, chiar cu zapada pana in brau, chiar cu tras prin zapada pana nu mai poti. Doar cateva imagini cu o „mare de nori” cu un apus, cu creste inzapezite cu „fumuri” care parca iti spun „Respecta-ma ca sa te respect pentru ca eu sunt aici de milioane de ani, tu esti doar un trecator”

Sa va mai spun ca seara a fost plina de povesti de munte si de cantece la chitara??? Cred ca-mi obosesc degetele pe tastatura de pomana.

Vine si ziua despartirii, ne pupam (fara limba, doar pe obraz) si incet, incet o luam de data asta la vale, cu aceeasi promisiune sa ne gasim cat mai des putem.

Avand in vedere ca Mariuca mea e cu piciorul in „pioneze” si drumul pana la Constanta, o luam inainte cu AKA „Parintelul” si AKA „Pisi”,20180304_105813 fara sa oprim la cascada si doar ii dam bataie pe poteca, cu coltarii pe poteca inghetata, peste noapte bine. Ne mai bucuram de cascadele de gheata pentru ultima data pe anul asta, cu gandul ca le vom vedea si la iarna viitoare.

Ce sa va mai spun, sunt o mie si mai bine de cuvinte care le-am scris si tot nu am reusit sa descriu atmosfera care a fost si cat mi-as dori sa se repete cat mai des si cu cat mai multi oameni de munte, fara „fite” si fara „civilazatie”. Prefer sa fiu „necivilizat”, sa fiu in varf de munte decat in asa zisa „civilizatie” unde gasesti orice numai „frumusete” nu.

Cam asta a fost cu Negoiu si incercarea Serbotei, asa cum am zis, nu se muta de acolo si mai e si iarna ce vine. Va salut dragilor dragilor pana la urmatoarea „proaspata” din Vrancei, care nu ma asteptam sa fie asa de salbatici si „grei”. Dar pentru asta mai aveti de citit si ceva „amintiri” ca sa va tin in „priza”

received_1017815384912881

Lasă un răspuns