Retezat, brambura prin Portile Inchise

Dragilor daca nu v-ati plictisit inca, hai sa va mai spun o poveste faina din Retezat, si anume, aventura mea prin Portile Inchise,DSCN4547

unde la momentul respectiv, am zis ca nu-mi mai calca piciorusul dar, acum ard de nerabdare sa mai fac o tura pe acolo.

Cum va spuneam, mai devreme, cu o zi inainte am stat si mai mult am lenevit pe langa cort ca pensionarii. Puteti citi povestea aici. Se vorbise inca de la urcare ca a doua zi de traseu sa includa si Portile Inchise. Vazusem pe net destule filmulete despre si tare ma manca undeva sa merg si eu pe acolo.

Bun, ne face Arpi traseul pentru ziua respectiva si zice asa: Dragilor plecam in felul urmator Bucura-Peleaga-Valea Rea-Saua Zanoagele, nu coboram la Galesul ci o luam pe nemarcat, urcam in Saua Varful Mare-Portile Inchise-Papusa-Peleaga din nou-Saua Bucurei si back la Bucura la corturi. Mare scofala, o fuga de catea pana crapa nu???

Seara daca nu eram obosit, am mai intarziat la barfa pana se facu cred in jur de 1. Pana am adormit, etc s-a facut cam 2 jumate chiar 3. Dimineata la 7 Unguru daca nu avea somn, „Hai trezirea ca avem zi lunga”. Pregatise deja zeama de cafea si ne impingea sa plecam odata ca era de tras.

Acum te intelegeai cu nebunu? Bea cafeaua, pupa nevasta, ca ea nu putea sa mearga, inca nu-i trecuse de tot raceala si hai.DSCN4331

O luam catinel, catinel spre Peleaga, pe traseul de vara (cruce galbena) si dai si urca fotografiind peisaje, floricele, si alte cataroaie care erau din belsug in traseu.

Usor, usor cu glume, cu povesti, am urcat panta aia si pe nesimtite ne trezim pe Peleaga,

unde ca de obicei, pozele de rigoare, care mai de care, ba singur, ba cu ala, ba cu grupul, ce mai nebunie mare. Eram inca vesel, si bine.

Priveam de sus, undeva in spate se vedea lacul Bucura, in fata noastra se intindea Valea Rea, unde ziceai ca ciclopii au aruncat stancile alea si le-au impletit de asa natura ca sa nu poata fi desfacute.

Coboram, admirand Coltii Pelegii si taurile din Valea Rea, incet, incet, mai oprim pentru o poza si reumplerea bidoanelor cu apa de la un izvoras inainte de

Saua Zanoagele, unde dam si de un mielut ratacit pe acolo.DSCN4456

Ajunsi in sa, admiram Galesul de la distanta si asa cum hotarasem facem drepta prin bolovanisul care ducea la urcarea spre Saua Varful Mare.

Ma uitam de acolo si nu vedeam cararea, il intreb pe Arpi „Unde-i frate cararea?”, „Ee las ca o vezi tu zice el”. In fine, deja simteam ca fizicul meu protesteaza. Nu tare, dar destul ca sa ma faca atent. In schimb ambitia era mare, voiam sa duc traseul pana la capat. Facem iar un popas inainte de urcare, ne relaxam si admiram Galesul, si privelistea oferita de Portile Inchise si Spintecatura Papusii si hai la deal.

Sa va spun drept, a fost cea mai criminala urcare care am facut-o vreodata. M-a stors de tot de energie, Ma uitam in sus si mi se parea ca saua aia se indeparteaza in loc sa se apropie.

Cu chiu cu vai, dupa nenumarate popasuri facute, dat polarul jos ca te incingeai la urcare, pus pe tine cand te odihneai, am ajuns si sus, unde am facut un popas mai lung, chipurile pentru pranz. Nu-mi mai trebuia nimic. apa o fructa si atat. Mare prostie am facut.IMG_8720Admiram de sus Taul Tapului, si bucata de traseu care urma sa o facem de acolo.

DSCN4530

Toate bune si frumoase, odihniti cat de cat unii, altii nu hai sa intram in Portile Inchise.

Prima bucata, la intrare, nu parea chiar asa de speriat, dar deja oboseala se simtea bine si faptul ca nu am mancat nimic isi spunea cuvantul. Simteam cum picioarele nu ma mai asculta si parca nu mai aveam forta in maini.

Eii si dau de un pasaj cu piatra spalata. Ma uitam ca rama la inundatie, cum trec eu pe acolo??  zic catre Arpi,”Frate eu nu trec pe aici, nu pot, ma intorc, cobor in Valea Rea si iau traseul invers”. Numai il vad pe Ungur, ca incep sa-i joace ochii in cap, mustata zbarlita si zice:”No treci”, ” Ma Ungure nu intelegi ca pe aici nu de trece? Vreti voi Ardealul, dar Pe aici nu se trece”. Numai ia Ungurul tot calendarul crestin si catolic si ortodox la enumerat condimentat cu expresii care nu se pot reproduce aici. Contineau cuvantul bagat, scos, si actul ala prin care ne reproducem noi oamenii. Bineinteles si-n romaneste, si-n limba materna, limba care a fost si a tatalui meu, numai ca eu nu am invatat-o. Asa ca, nu stiu ce a zis, cred ca ma incuraja cumva. Ii multumesc pentru asta.

Cu chiu cu vai, si cu ajutorul lui si a lui Cata Poleiu am reusit sa ies din blocajul ala si mai taras, grapis, am scos-o la capat si am scapat de bataia promisa de Arpi. Mai bine las pozele sa vorbeasca sa vedeti ce fata aveam. Va spun drept, chestiile alea care barbatul le are in partea de jos a corpului si care normal folosesc pentru altceva, imi ajunsesera in gat in loc de amigdalite.

Multumesc Liviu Puiu, pentru pozele care le-ai facut. Nu ai idee de cate ori m-am uitat pe ele si am restudiat traseul asta, pentru tura viitoare.

Cand am scapat, am zis un ufff asa de mare, si m-am latit pe iarba, cu gandul sa nu mai imi calce niciodata piciorusul pe acolo vreodata.

Si mai aveam, eram abia la jumate, urma bucata pana la Spintecatura Papusii, Papusa, urcarea din nou spre Peleaga, Saua Bucurei, Caldarea Bucurei, eheii cale lunga.

In drumul nostru spre Papusa , am dat si de reginele muntilor. O turma mare de capre negre, care se uitau tare curioase la noi, si dupa aia una la alta. Cred ca se intrebau de ce am fata aia, si ce cautam noi pe acolo sa le deranjam siesta lor.Muntii Retezat 21-25 August 2016 (172)Muntii Retezat 21-25 August 2016 (167)

Am ajuns si la Papusa intr-un final, pe ceata si pe un  vant taios, Nu am zabovit prea mult, ca vremea se strica deja, doar pozele de rigoare si dusi am fost. Mai aveam de urcat spre Peleaga si toata Saua Bucurei.

DSCN4665

Incet, incet, facem si coborarea de la Papusa, si urcam din nou spre Peleaga, unde nu mai mergem la varf, am fost odata nu si dai bataie prin saua Bucurei, ca ne stresa vremea rea care ne ajungea din urma.

Vreau sa spun ca picioarele imi mergeau automat, un pas in fata celuilalt si ma uitam de sus din sa, la lac si la corturi si parca nu mai ajungeam. Am coborat si din sa, vremea a tinut cu noi si atunci am luat si eu un shoot de palinca cu fratele Arpi de bucurie ca de ce a fost mai greu am scapat. De acum era „piece of cake”, mai aveam un pic pana la corturi, si mers in vale pe iarba, nu tancuri de pietre, nu sarme, nu carari inguste, doar drept.DSCN4686

Ajunsi la cort, doar ce ne-am asezat si a inceput ploaia. Dar ce ploaie, daca ne prindea pe sus, aia eram. Vreau sa spun ca nu mi-a mai trebuit nimic, descaltarea, un pic de apa pe picioarele unflate si asa m-am bagat in sac”cowboy”.

A fost o tura grea, dar frumoasa si din care am tras multe invataminte. Nu te baga in asa ceva daca nu esti odihnit, si pregatit fizic si psihic. Daca dormeam cu o seara inainte, nu aveam nici o taina. Portile Inchise nu-s mai grele decat Creasta Craiului, sau sa zic chiar Oslea dar sa fii apt fizic. Odihnit, mancat. Nu e pentru incepatori in ale muntelui, si nu mergi neechipat sau singur. Traseul care l-am abordat noi, a fost destul de greu, doua urcari serioase spre Peleaga, si spre Saua Varfului Mare. Cea de a doua scoate sufletul din tine. Plus bucata de nemarcat din Saua Zanoagelor, cand am mers printe stanci, si tancuri de pietre, unde trebuia atentie sporita sa nu iti rupi pe acolo vre-un membru. Si un alt lucru care trebuie sa va spun acest traseu acum e inchis normal, mergi pe raspunderea ta acolo. E un traseu frumos, care iti ofera adrenalina destula si privelisti nemaipomenite, dar nu e pentru oricine.

Cam asta a fost si cu a treia zi in Retezat, urmeaza inca doua zile de drumetii prin acest munte atat de frumos si de drag tuturor.

Va las cu bine pana la urmatoarea povestioara. dragilor.

received_1017815384912881

Anunțuri publicitare

4 comentarii

  1. Felicitări din nou fratele meu ptr descrierea exactă a turei si sincer imi place descrierea..purul adevar…ai har de scriitor…sint mîndru că sunt fratele tau !!

Lasă un răspuns