Pietrosul Rodnei

Salutare dragilor, ce faceti?? Sunteti bine?? Gata pentru o noua povestioara? Ca eu sunt pregatit sa va povestesc despre urcarea noastra pe Pietrosul Rodnei.

Pietrosul Rodnei cu cei 2303 este cel mai inalt varf din muntii cu acelasi nume, si totodata al Carpatilor Orientali, din a caror grupa face parte. Traseul spre varf este doar in urcare. Se pleaca din Borsa din centru pentru cei care vin fara masina, sau daca aveti masina, puteti scurta o buna bucata, mergand pana la Schitul Pietroasa,IMG_2006 unde lasati masina si se incepe urcarea, pe banda albastra. De fapt asta e singurul traseu de acolo asa ca nu aveti cum rata. Traseul, vara nu prezinta dificultati, atat ca e lung si e doar in urcare deci, trebuie sa va tina picioarele.

V-am povestit deja primele Aventuri in Muntii Rodnei dupa care, am luat o bine meritata pauza de o zi sa ne reparam picioarele. O zi relaxanta, cand am fost pe la Sapanta, Manastirea Barsana, si alte monumente din zona.

Intre timp au aparut si ceilalti: Ioana, Ion si Doina cu Maya. Deci echipa completa gata de urcare.

In ziua cand voiam sa urcam se anuntasera temperaturi de peste 35 de grade, asa ca provizia de apa trebuia sa fie consistenta, mai ales dupa ce am patit cu 2 zile inainte. Cu toate ca aici nu exista riscul de ratacire, traseul mergand drept spre varf, nu voiam sa sufar de sete. Asa ca hotararea luata 8 litri de apa in rucsac. Dar cap de guma cum sunt, daca il aveam de neamt, gandeam un pic, iau toti 8 litri de apa in spate din Borsa, in loc sa iau apa necesara pana la statia meteo, de unde ne puteam alimenta pentru restul de urcare. Si cara Stefane ca magarul de ma durea cocoasa. Cand nu e cap, e vai de carca ta. Daca faceti ca mine, ca pe mine o sa va doara cocoasa.

Plecam dimineata cu masinile de la pensiune, pana la schit, sa salvam bucata aia de drum asfaltat plin de masini, si lung deasemenea. Echiparea si aruncam o privire spre ce aveam de parcurs azi.

Pietrosul Rodnei se ridica maiestos in fata noastra si fiind si o zi senina de vara il puteam vedea in toata splendoarea lui. Va dati seama ca fiind cel mai inalt de acolo, ne capta privirea ca un magnet.IMG_1734

Pornim incet pe forestierul care duce spre statia meteo si spre Lacul Iezer, ciugulind afine care erau din belsug,

IMG_1760

rasfatandu-ne cu privelistea muntelui care se itea cand si cand printre copaci, 20150719_105853admirand si fotografiind fel de fel de floricele.

Mergem usor, povestind ce am mai facut e cand nu ne-am vazut adica din  Ciucas in mai, cu mici popasuri in poienite un pic ascunse din marginea drumului, unde respiram aerul pur si curat din munte. Ne propusesem sa fie o tura, plimbare nu alergare, sa gustam din plin din frumusetile care ni le oferea natura. In afara de Mircea, nici unul din noi nu facuse traseul, asa ca aveam toate motivele sa mergem incet si sa admiram.

Probabil ca in orase sau la campie, erau 40 de grade cu plus dar aici se facea simtita racoarea degajata de padure, mai mare placerea sa mergi si sa te bucuri de priveliste si de compania prietenilor.20150719_095855

Maya era in elementul ei, bucuria ei cand era pe munte, alerga in fata noastra se intorcea, se opre cu noi, si parca ne zicea:”Hai odata cat mai stati?”

Ajungem incet, incet si la statia meteo si lacul Iezer, lac ce privit de sus are forma hartii Romaniei.

Un mic popas de hidratare ciugulit ceva frugal, poze si realimentare, pentru ceilalti, nu eu care aveam sarsanaua plina cu sticle de apa;

20150719_121927Ma rugam de ceilalti sa nu mai umple sticle ca le dau eu, doar doar scap de greutate. Cu toata urcarea si caldura, consumasem doar un litru de apa. A contat faptul ca am mers prin padure la racoare.IMG_1793

De jos de la lac vedem poteca serpuind  si infasurand masivul prin golul alpin, aratand exact ca Transfagarasanul vazut de sus. IMG_1878

Urcam acompaniati de tipatul ascutit al  marmotelor, care se avertizau unele pe altele de prezenta noastra in habitatul lor si deasemenea de prezenta unor vulturi care se roteau deasupra noastra poate, poate una din ele le va pica in gheare. Oricat am pandit sa vedem una, si sa o imortalizam, nu am reusit. Stateau ascunse, era si multa lume pe munte, plus amenitarea vulturilor, le facea sa bage capul la cutie si sa emita doar acel sunet ascutit de avertizare.

Urcam incet, fara graba admirand privelistea, si Lacul Iezer, care cu cat urcai mai sus, vedeai ca intr-adevar are forma hartii tarii noastre.20150719_131202

Erau in traseu si persoane „super echipate” pentru urcarea pe munte, cu ultimul racnet de papuci de plaja cu talpa vibram. Fiecare urca cu ce are nu? Ne aducem aminte de anii 70, 80 cand nu era echipamentul de azi si urcam pe munte in tenesi si bascheti. Totusi asa nu.IMG_1861

Ajungem incet, incet si la terminusul traseului de urcare, Varful Pietrosul Rodnei, si imortalizam momentul.20150719_142306

Facem un popas mai lung, era de pranz deja, dupa care o siesta binevenita si admirat peisajul, care era de vis. Se vedea de sus neavand nici un obstacol in cale pana departe in zare, sa zic asa.

Se face si poza de grup, sa avem amintire peste ani si ce arata la nepoti.IMG_1931 - Copy

si incepem sa coboram spre lac si spre pensiune, bucurosi ca ne-am atins telul, fara aventuri ca tura trecuta.IMG_1937

Ajunsi din nou la lac, mai facem un popas, fiid prea frumos si destul de devreme, pentru a ne intoarce in „civilizatie”. Ce sa-i faci daca suntem „salbatici”? Ne mai bucuram un pic de linistea, pacea si privelistea oferita, atat de frumoasa si pura.

Maya repereaza doi cai care pasteau acolo, bucuria ei ca are cu cine sa se joace, nefiind constienta ca se vor speria si o puteau rani. Alearga dupa ea si incearca sa o tii in lesa. Abia putea Doina, doar cu ochii dupa ei si mai ca ar fi zbughit-o la alergat si la joaca.

Incet,incet,parca nu voiam sa se termine, ajungem si la schit la masini, pe seara, soarele incepuse sa coboare, aruncand printre copaci, ultimele raze asupra noastra. IMG_1992Zicem la revedere Pietrosului, placut impresionati de frumusetea ce ne-a oferit-o in ziua aia si ne indreptam spre cazarea noastra, urmand sa ne pregatim de plecare pentru a doua zi spre Padis, unde vom face alte trasee frumoase si sa avem parte de alte aventuri.

Cam asta a fost tura noastra in frumosul Maramures, am descris doar traseele care le-am facut nu si plimbarile pe la Sapanta sau pe la restaurante, din ziua de relax. Gandesc ca asta nu va intereseaza asa tare. Mergi cu masina, te asezi la o terasa, mananci, bei, iar mergi cu masina, mai intri intr-o manastire sau cimitir, iar mananci, iar bei, cumperi un suvenir, si acasa.

Cu bine dragilor pana la urmatoarea povestioara.

received_1017815384912881

Anunțuri publicitare

Lasă un răspuns