Padis, Circuitul Galbenei

Salutare dragilor. Va ziceam mai devreme ca dupa aventurile din Rodnei, care le puteti citi aici si aici daca deja nu ati facut-o, ne indreptam spre Apuseni. Mai precis la Padis. Citisem o groaza de materiale si vizionasem sute de poze despre zona si eram nerabdator sa pun piciorul acolo. Cu vre-o doi ani inainte fusesem in Apuseni pe frumoasa Vale a Ariesului si la Stana de Vale, dar la Padis nu am mai avut timp sa ajung.

Era timpul sa calce piciorul meu si pe acolo. Cand stabilisem la  Ciucas traseul prin tara cu gasca de zurlii, Mircea Miclea ne-a pomenit si de Padis, asa ca nu am mai stat pe ganduri si am inclus in plan si un stop de cateva zile acolo.20150723_140119

Ajungem pe seara, dupa ora noua, pentru ca am facut un stop in drum prin frumoasele Chei ale Turzii.

Eu as fi vrut sa stau cu cortul la Glavoi, dar mandra mea, nu, mergem la pensiune.

Asta e, cortul alta data. Ne uitam dupa o cazare, si gasim neinspirat pot sa zic Cabana Scarita . De ce zic neinspirat? Pai sa va spun primul soc. Omul a cerut 150 pe noapte pentru camera dubla. No zic asta e. Vazusem poze pe site, fain tare, dam banul. Ajungem noi seara, si-l sun din drum si-i zic „Ajungem pe la 9 la cabana”. El imi spune „Gasiti cheia sub streasina, intrati, vedeti ca e cheia de la centrala acolo, mergeti si faceti focul sa aveti apa calda, ca eu sunt in Beius si trec mai incolo”. Hop, la banii aia? Ajung sa-mi fac singur foc ca la cabana? In fine, zic o fi avut treaba si nu a putut. Ajungem la „pensiune”, si surpriza; camerele alea duble erau niste chichinete de camere la mansarda, cu o baie inghesuita de nu aveai loc sa te intorci, iar daca te ridicai din pat cand dormeai dadeai cu capul in grinda sau in tavan. Nu prosoape, nu nimic. Conditii de cabana de creasta, la pret de cateva stele. Apare si nenea proprietar sau adminstrator ce era el acolo si ne intreba daca am facut focul. Noi am zis ca da, si mergem sa se uite la centrala. Eu cu Ion mari priceputi in centrale pe lemne am bagat niste busteni acolo si am dat foc. Baiatul vesel cand a vazut ce am facut noi acolo s-a apucat de bufnit si trantit ca nu asa se face focul in centrala, bla, bla pe un ton de parca eram angajatii lui. Mi s-a pus pata si m-am luat de el. Fiind turist si client eu trebuia sa am toate facilitatile in banii care i-am dat si conform reclamei de site, nu sa stau sa-mi fac foc sau mai stiu eu ce. Credea ca vorbeste cu angajatii lui. A lasat ciocul mic, a facut focul si a intins-o. In fine sa nu o mai lungesc mult cu nea Caisa sa trecem la povesti mai faine. Am scris asta in caz ca cititi sa ocoliti acea „pensiune” ca nu e nimic cum arata pe site. Acum vad ca si-au pus gard atunci nu aveau, intrau vacile  si au busit o masina a cuiva din Cluj destul de urat. De evitat Cabana Scarita .

A doua zi desteptarea dimineata, ne incarca Ion in dubita lui ca pe „sardele” si directia Glavoi.IMG_2266

Aveam in plan Circuitul Galbenei. Plecare din camping-Pietrele Galbenei-Focul Viu-Poiana Florilor-Cheile Galbenei-Avenul Bortig-La Balcoane si back in camping, de acolo urmand sa mergem la „pensiunea” minune.

Ne reunim si cu cei care stateau la cort fericitii de ei, nu ca noi si cu banii luati si conditii de cabana de creasta. Facem sedinta tehnica si hai la drum ca e mult de mers. Presimteam ca seara o sa avem picioarele butuci.

Plecam usor prin padure, la racoare si ne gandeam la cei de acasa, din orase (se anunta-se iar o zi torida cu temperaturi de 40 de grade). Le plangeam de mila gandindu-ma ce fericiti suntem noi.

Ajungem la primul obiectiv Pietrele Galbenei, unde am facut un popas pentru a admira frumusetea zonei. Ai o priveliste de-ti taiae rasuflarea de acolo de sus. Ce a fost fain iar, ca fiind in cursul saptamanii, nu era aglomerat, eram doar noi acolo sus, asa ca am putut sta, si face poze in voie, fara sa stam la rand.

Ne despartim de frumoasa priveliste de pe Pietre, si pornim din nou prin padure la racoare spre Focul Viu. De fapt Pestera Ghetar Focul Viu, este este al treilea ca marime din tara dupa cel de la Scarisoara si cel de la Bortig. Nu intru in detalii, pentru ca pot fi gasite pe net cu un simplu search.

M-a cam dezamagit un pic, nu frumusetea pesterii si a ghetarului , care ca si ceilalti pomeniti mai sus sunt super frumosi. Accesul la pestera fata de cel de la Scarisoara,se vedea ca nu a fost intretinut; balustrazile de lemn erau rupte, putrede, scarile alea tot de lemn erau alunecoase. Totul denota un pic de delasare din partea celor ce trebuiau sa intretina. Nu stiu cum o mai fi acum, nu am mai fost de atunci in zona.

Plecam totusi incantati de frumusetea, racoarea si linistea din acel loc spre Poiana Florilor.

Sa stiti ca nu degeaba se numeste asa. Unde te uitai, fel de fel de floricele, care de care mai colorate si mai frumoase. O adevarata incantare a ochiului. Cu tot soarele si toata caldura care acolo in poiana incepuse sa se faca simtita (era deja dupa amiaza), iti venea sa opresti timpul in loc si sa nu mai pleci. Dar mai bine las imaginile sa vorbeasca, decat cuvintele mele care nu pot exprima frumusetea acelei poienite.

Totusi fiind prea cald am scurtat sederea in poienita si am intrat in padurice la racoare si continuam drumul spre „cireasa de pe tort” Cheile Galbenei si cascada Evantai.

Dupa caldura din poiana un pic de racoare era bine venita, si chiar era racoare si chiar era frumos si chiar era…..

Intram in chei sarind niste bolovani imensi, dupa care ajungem la primele sarme, pe care le trecem destul de usor. Nu va ganditi ca sunt ca cele din Piatra Craiului nu, destul de lejere.

Dupa care o parte din noi am luat-o direct prin albia raului, pentru ca apa nu era asa mare, si se putea trece pe pietre,

Iar unii, mai doritori de adrenalina, au hotarat sa mearga pe traseul normal in sus pe alte sarme si cabluri.

IMG_2388

Ajungem in sfarsit si la frumoasa cascada Evantai, care chiar ne-a oferit o priveliste frumoasa, de vis.IMG_240120150723_150254

Dupa pozezele de rigoare, noi cei care am venit pe albia raului, urcam deasupra cascadei sa-i asteptam pe ceilalti care veneau de pe traseul cu sarme, printre care si IoanaIMG_2399

care am uitat sa specific ca-i mergea gurita, mai ceva ca extractorul de nutrienti Nutribullet.

E si unde nu o vad pe Ioana mea care dadea din melita acolo in legea ei cu roatele in sus in rau, chiar un pic mai incolo de unde e poza asta facuta. pacat ca nu am o poza amintire. Sunt care au apucat sa- i faca poza cu figura hazlie care o avea cand s-a trezit cu poponetul in apa rece, dar eu nu am.  Prea nu avusesem nici un eveniment, si cine era cea mai potrivita? Ioana.

Ne continuam drumul, cand pe poteca, cand pe lant cand pe sarma, admirand minicascadele, si marmitele sapate in calcarul vaii de raul de-a lungul caruia mergeam.

Facem si plinul cu apa ca aici aveam din belsug si ne astepta urcarea spre Avenul lui Bortig. Tot ce am coborat pana in chei trebuia urcat.20150723_154006

Si dai incet, incet am ajuns si la aven. Avenul Borțig adăpostește un bloc de gheață imens, de 30.000 m3 acesta fiind al doilea ca mărime din România, după Ghețarul Scărișoara. Într-adevăr, merită să-l vizitați și să admirați această frumusețe a naturii.20150723_180931IMG_2470

La fel ca si la Focul viu, mi-a lasat totusi un gust amar, cand am vazut ca zona nu era intretinuta. In aven mizerie aruncata, cararea de acces, necuratata, si neintretinuta. Oricum e ceva cum am spus mai sus, ce merita vizitat.

O mica pauza de odihna si hidratare si inainte spre Balcoane, din care numai numele a ramas si platforma, ca balustrazile erau de ceva timp mancate de vreme. Ca si Bortig si Focul Viu, arata lipsa de implicare a autoritatilor parcului, locale si nationale. Zona este una care atrage anual mii de turisti, dar cui ii pasa? Ne facem poza de rigoare privelistea fiid superba. De sus de pe balcoane, poti privi in Cetatile Ponorului, ceva de vis.

IMG_2494

Eii si e timpul sa mergem spre camping si „pensiune” ca ne ajungea pe ziua aia.

Ajungem si celebram momentul cu o ciorba de fasole si o bere rece, la una din „terasele” gen Vama Veche din camping.IMG_2503

Adunarea in bena lui Ion si drumul la „pensiune”,

IMG_2753

unde, surpriza: nu era curent si deci nici centrala nu mergea, nici nimic sa facem baie sa ne curatam dupa praful si transpiratie de peste zi. Va dati seama ca am mers 12 ore, si cat de umbra a fost prin padure si prin chei racoare, tot ai adunat praf, si transpiratie. Stateam totusi la o pensiune care isi facea reclama si-si face si acum cu pretentii.

Il sun pe nenica, si-i explic. Raspunsul lui a fost ca el ce poate sa faca? Enelul e de vina. M-au luat dracii instantaneu. dansul piticilor in cutia mea craniana era ceva de genul rock de ala nebun si i-am explicat individului care se credea mare sef de coloana la sapa, ca a doua zi si asa nu facem traseu si voi cobora in Beius, iar acolo voi lua legatura cu tot ce insemna autoritate care poate fi pusa pe capul lui. A venit ata la „pensiune” cu scuze ca o fi, ca o plesni sa ne luam avansul inapoi si ca sa stam fara nici un ban acolo pentru inconvenientul asta. Nu eram chiar neam de traista si i-am explicat frumos ca exista varianta unui generator care sa fie ca un back up in cazuri ca acesta. Nenea fiind numai dupa bani imi spune ca „Siti cat costa?” Pai ma nenica cand tu iei atatia bani, 150 de cap de vita furajata pe seara, tip de 4 nopti numai de la noi, care eram 3 familii. Plus ca au mai venit doua perechi pe weekend. Numai de acolo scoteai pretul unui generator micut care sa duca centrala, pompa si eventual un frigider. Restul, puteam sta si la lumina lunii si a stelelor, dar sa nu te speli si sa te mance piele, si nici vre-un izvor sau rau in apropiere nu era sa zici ca gaseam variante. Nu suntem pretentiosi, dar cand ti se cer niste bani de pensiune de fite si tu stai in cotet de pui, nu prea e corect. Pe scurt „pensiunea” Cabana Scarita avoid.

Cam asta a fost prima zi in Padis. A doua zi hotarasem relaxare, pestereala. Aveam de vazut Petera Meziad, Mina Farcu, sau Pestera Cristalelor cum mai e cunoscuta. refacerea picioruselor si pregatirea pentru Cetatile Ponorului. Dar despre astea in curand…

Cu bine dragilor pana la urmatoarea povestioara.

received_1017815384912881

4 comentarii

  1. Superba zona! Si in special modul in care va distrati. Imi aduce aminte de momentele in care eram copil si mergeam cu parintii la munte. PS> Si eu sunt specialist in centrale pe lemne 🙂 am doua Stropuva si in fiecare an chem specialistul :)))

Lasă un răspuns