Aventura prin zapada in Bucegi

Cum spuneam in povestirea anterioara, eu cand ma apuc de scris, scriu. Acum ca va plictisiti, sau ma stergeti din lista, sau imi dati un block, asta e dar eu sunt perseverant, merg inainte.FB_IMG_1426045682299

Sa va povestesc acum de o alta aventura din iarna lui 2015, prin Bucegi, cand efectiv am inotat prin zapada, si am avut totodata si o mare dezamagire cazandu-ne la cabana Babele, cabana care de atunci o evit. Am zis mort de sete sa fiu si mai degraba merg la telecabina, sau daca nu e deschis trag pana in vale la Padina, sau la Piatra Arsa, dar acolo nu mai intru.

E dupa Ciucas, am mers acasa, si se apropia plecarea in voiaj. Ma gandeam ca vin in aprilie, zapada e dusa mai peste tot, si tare mai voiam o tura sa ma satur de ea.

Zis si facut. Vorbesc cu lumea, si hotaram sa mergem in Bucegi.FB_IMG_1425599756131 Acum hai unde ne cazam??? Zic prima data Padina, dar dupa mai multe discutii cu gasca, alegem Babele, ca de e mai usor accesibila, bla, bla, bla.

Zis si facut. Ne uitam la vreme, meteo dadea cam aiurea, vant ploaie etc. Pana la urma hotaram sa urcam. Eram in contact cu cei de la cabana de cand am coborat din Ciucas, adica doua saptamani, in ultima saptamana si chiar cu o zi inainte am confirmat venirea, noastra.

Bun urcam noi, cu telecabina, luam rucsacele in spate si alte chestii in mana ca de, daca nu am urcat pe picior ne-am mai luat o apa, una alta. Ajungem la cabana, intram, Buna ziua, am venit si noi, sa vedem sa luam camerele, sa lasam bagajul, etc. Unde frate, era o mamaie cam sleampata cu un ochi la ceaun si unul la portofel, direct «Banii». Am ramas cracanat, ma scuzati. Ma uit si eu elicoidal la ea si-i zic «Nu va suparati, doar ce am venit, avem rucsacele in spate, portmoneele sunt in rucsac, si plus ca stam aici pana duminica, 3 zile». Ce sa te intelegi cu sleampata, nimic, banii. Am luat-o si noi in sus pe scari ca pana la urma o veni dupa noi. Si asa a facut, a inteles ca nu-i loc de discutii, si a deschis camerele, am intrat, am lasat bagajul, coborat in sala de mese si dat banii, ca de doar nu eram eu stiu fugari sau urmariti general.

Bun, asta ca asta dar, era un frig in cabana de iti inghetau instantaneu tot ce aveai expus. II zic instalatiei bipede «Nu va suparati, am anuntat ca venim de 2 saptamani indiferent ce o fi, plus ca am confirmat ieri asta, puteati sa dati drumul la caldura si macar sa fie dezamortit». Se uita la mine ca broasca la inundatie, si zice: «Pai am dat acum o ora, ca sa nu consumam». Vreau sa spun ca am tremurat in noaptea aia cum nu am tremurat in groapa in armata la Revolutie.

In fine trecand peste asta, ne adunam noi, plecam o tura pe platou spre Piatra Arsa numai sa nu stam acolo, si stiam ca dincolo gasim ceva de mancare ca lumea nu spalatura de ciorapi ce ne-o adusese, madam Farlifus si zicea ca e ciorba de nu stiu ce oratanie care a trait in mezozoic. Au gasit-o fosilizata, si au zis ca merge sa faca ciorba din ea.

A prins bine plimbarea, traseul usor pe platou, ne-am balacit in zapada, intorcandu-ne la lumina stelelor si a frontalelor bineinteles.20150227_171458

20150227_171346 - Copy20150228_184109

A doua zi, hai in tura, stabilisem de cu seara ca mergem la Omu. Afara frumos, un cer frumos de un albastru cristal presarat cu nori albi si pufosi.FB_IMG_142604894698920150228_13390820150228_104939

La fel zapada lucea si era mare, si cand zic mare, chiar era.20150228_111740

Plus ca era moale, afanata, intrai pana la sold in ea. Si dai si dai, povestim , glumim, facem poze la Sfinx, facem poze la Babe, ii salutam pe baietii de la Salvamont. Ei ne-au intrebat unde mergem pe traseu, le-am explicat pe unde si cum, ne-au urat drumetie faina si sa avem grija sa nu ne aventuram aiurea.20150228_10082320150228_095844 - CopyFB_IMG_1426045732105FB_IMG_1425289818194

Ii dam noi prin zapada inainte, ajungem si la Cerdac, unde facem o mica sedinta foto si de reconfigurare a traseului, deoarece Omul parea un vis indepartat, datorita zapezii, plus ca nu era carare batuta ( de fapt nici pana acolo nu a fost, si nici de acolo mai departe).20150228_11333020150228_113713 - Copy

Eii si acolo la trecerea la Cerdac, problem. Pentru mine ma refer, nu pentru ceilalti. V-am povestit ca am alunecat de doua ori destul de urat, si intrase frica in mine cand dadeam de zapada inghetata pe panta. Ei acolo la Cerdac a trebuit sa facem un mic ocol, deoarece in varianta clasica de traseu dadea cu virgula, riscand sa cadem in gol, nefiind sapata poteca. Zis si facut, hai sa ocolim, dar problema mare era pentru mine, ca trebuia facuta o traversare pe o panta de vre-o 10 metri nu mai mult. Cand am pus piciorul pe panta aia si am simtit zapada inghetata, gata, am revazut cu ochii mintii ambele filme cand am alunecat.20150228_12084320150228_121827

Noroc ca aveam bretele la ciorapi, ca altfel ramaneam cu ei in vine, simteam deja lacrimi cum imi curg pe picoare, si zic catre ceilalti ca ma intorc. Nu era mult, dar aveam senzatia aia de teama ca daca alunec. M-am uitat pe panta in jos si am vazut ca e ceva pana la vale, plus era codimentata cu niste pietre acolo, numai bine sa ajungi dezmebrat jos.DSC03393

Pana la urma, la insistentele celorlati, si noroc ca avea Gabi Prundaru o bucata de saula cum ii zice in marinarie, coarda in termeni de alpinism, am trecut. Ce sa zic le multumesc pentru incurajare si ajutor. Asta mi-a dat o ambitie ca in iarna ce vine ca in anul ala nu mai apucam zapada sa fac cumva sa-mi inving aceasta teama.20150228_124556 - CopyDSC03397

Trecut cu bine si dai la vale pe de-a dreptul prin zapada pana la brau iesind in traseul spre Pestera, in Valea Obarsiei.20150228_124135

E si de acolo dai iar prin zapada, sau pe fund pantele de coborare,

FB_IMG_1426133889483

(doar era specialitatea casei nu? Ca la Malaiesti si-n Ciucas ), pana la Salvamont Pestera.20150228_150250

Ne uitam de acolo la Piciorul babei, care il aveam de urcat pana la cabana, fiind franti de atata batut zapada si deschis poteca, dar nu aveam ce face. Asa ca dupa o mica pauza de hidratare la una din pensiunile din zona care era deschisa, am luat-o voiniceste la deal, pe frontala bineinteles, ca deja se lasase noaptea.20150228_17110020150228_17171420150228_18254620150228_184147

Am ajuns intr-un tarziu la cabana, franti, insetati si cu foamea in glanda ca eram in stare sa o mancam pe Maya, catelusa Husky care era parte din gasca noastra de zurlii.FB_IMG_1425321671039

Madam Farlifus ca de obicei la datorie, cand ii cereai ceva se uita la tine, si ea si mai aparuse un nene pe acolo de ziceai ca-i ceri de pomana, nu ca-i platesti. In fine ne era prea foame sa zicem ceva. Surpiza mare a venit aproape la 9 seara, noi aveam o chitara si pe cineva care de bine de rau stia sa o zdrangane, si voiam sa incheiem seara frumos cu un cantec incet nu tare, fara nebunii, doar sa cantam, sa ne treaca durerea de picioare.20150228_224444

Unde frate? la 9 fara un sfert nenea ala incruntatul vine si zice gata stingerea in sala de mese ca el daca pleaca are bere in bar si alte bauturi si sa nu i le luam. Ne-am uitat toti la el si am incercat sa-i explicam ca suntem niste oameni de caracter, nu suntem cine stie ce papucari cu fumuri care ii vin lui de obicei in pornitura aia de o numeste cabana. Nimic sa dai la pace. Asa ca am facut o retragere strategica in una din camere si ne-am continuat seara. Nu zic si de conditiile din camera, mi-au adus aminte de cazarma de la batalionul de marina din Braila unde am trecut o perioada prin peregrinarile mele in armata romana.

A doua zi plecarea spre casele noastre. Nu coboram cu telecabina, si o luam spre Piatra Arsa-Furnica-Sinaia cota 1400.FB_IMG_1426047382471FB_IMG_1426047824988

Cand am ajuns sa urcam la Furnica ne-a dat iar cu virgula, si hotaram sa o luam pe traseul de vara, sa nu urcam, dupa aia pe de-a dreptul pe vale unde mai dadeam de cate unul cu snowboardul si le cam incurcam mersurile pe acolo. Cu chiu cu vai am ajuns la 1400, unde fiecare si-a luat la revedere, tusti in masini si fiecare pe la casele lui, eu in aeroport ca era timpul sa plec pe mare.

FB_IMG_1426047009571
Sa urcam sau sa nu urcam, cam da cu virgula urcarea

20150301_13064320150301_13552020150301_13574420150301_14213120150301_142648Pana la urma a fost o tura minunata, atunci am cunoscut-o pe Doina si insotitoarea ei pe munte Maya, pe Ioana Povestitoarea si colegul ei de apartament Ion, pe Vali Badragan, pe Sorin Chira, ceilalti erau deja amici vechi, Alex Serghiuta, Mircea Frone, Gabi Prundaru, Luiza, Vlad Alexandru.20150228_130359

Linkuri spre cabana Babele nu mai pun, toata lumea stie cum se ajunge acolo ori pe traseu ori cu telecabina, si oricum nu se merita sa mergi acolo.

Am scris cam mult despe cabana asta si numai de rau, dar ma credeti dragilor nici acum dupa trei ani nu-mi trece, de cum am fost tratati acolo. Comportamentul lor si conditiile raportate la pretul care il cer.

E si cu asta va zic ramas bun pana la urmatoarea povestioara, care cred ca va fi despre Padina, sau eu stiu ceva despre o excursie in afara tarii cum a fost cea din Palma del Mallorca. Nu stiu vedem, ori pot fi ambele in aceeasi zi. Ii dau bataie cu povestile ca ajung acasa intr-o saptamana jumate si nu o sa mai am timp de scris, daca sunt pe drumuri toata ziua. Incepe sezonul drumetiilor uraaa…..FB_IMG_1426133643306

 

 

Anunțuri publicitare

8 comentarii

Lasă un răspuns