Ciucas, februarie 2015

Sa revin acum dupa Palma del Malorca (povestea o gasiti Aici) in tara, intr-un masiv foarte drag mie, Ciucas.

Un munte frumos in orice anotimp. Acum eram prima data in Ciucas, era iarna si ninsese mult, totul alb si neumblat.

Poienile erau „zgariate” doar de urmele salbaticiunilor,

iar brazii erau incarcati de zapada.

O adevarata feerie. Tot aici de-a lungul timpului pot zice ca am vazut unele dintre cele mai frumoase rasarituri si apusuri.

Dupa tura de Malaiesti (Aici puteti citi povestea) prinsesem dragul turelor de iarna. Nefiind totusi experimentati, am zis sa alegem un masiv, mai „usor”. Tot auzisem de Ciucas, asa ca Ciucas a fost.

L-am tradus si pe fratele meu sa urce cu noi, si acolo trebuia sa ne intalnim cu Lizuca o fata vesela, plina de voie si de viata ce venea cu un prieten de al ei .

Ne adunam noi la Cabana Ciucas, o cabana care o recomand tuturor, conditii bune, mancare buna, si personalul amabil, nu ca in alte parti (o sa va povestesc in alta postare despre ce am patit la Babele cateva saptamani mai tarziu)

Prima zi am fost doar eu, Mariana si fratele meu Ionut cu sotia lui Cristina, Lizuca si prietenul ei au ajuns seara tarziu.

Cum va spuneam, pe trasee nu era batuta poteca, asa ca am avut onoarea de a fi primii sa calcam pe zapada virgina. Am avut parte si de o zi senina, fara nici un nor, cerul era de un albastru ca de turcoaz, iar zapada stralucea, de ziceai ca milioane de diamante au fost aruncate pe jos.

Am pornit spre Saua Gropsoare cu planuri destul de mari de a ajunge pe Zaganu. Nu am reusit, era destul de periculos la sarme, si cum am zis nu aveam suficienta experienta, in ale sarmelor si lanturilor, iar fratele meu nici atat. Asa ca am zis pas, decat sa ajungem subiect la stirile de la ora 5 (parca vedeam subiectul, 4 nebuni din Constanta, fara echipament si fara experienta scosi de Salvamont din Ciucas 😂😂😂😂 cu interdictia de a mai calca vre-odata pe acolo 😂😂😂)

Am revenit la cabana si am luat pranzul si apoi sa nu stam sa lancezim, din fata cabanei pleaca un traseu prin padure care merge pana la fantana lui Nicolae. Asa ca jos pe el. Foarte fain si in panta cu inclinare mare, mai mult pe fund am mers, fiind zapada mare si afanata in padure, a fost chiar fain. E si de la fantana ia si urca 😂😂😂 si tare nu-mi place urcarea pe forestierul ala pe Valea Berii, dar de ce sa faci cand nu ai incotro o faci si pe asta.

Intorsi la cabana, intre timp a aparut si Lizuca cu prietenul ei, si hotaram ca a doua zi sa mergem pe varf.

E ca sa vezi ca nu intotdeauna iese cum ai planificat, peste noapte a dat ger, si un pic de vant rece, asa ca zapada a prins o crusta inghetata deasupra exact ca in Valea Malaiesti la tura anterioara (Aici ).

Eii si dai la deal, pana cand am ajuns la ultima traversare ca sa urcam la varf, unde Stefan o ia din nou la vale pe zapada inghetata (daca chilotii mei ar avea voce si ar putea vorbi sa spuna prin ce ordalie au trecut …. Cand am ajuns la cabana au luat-o la fuga manacand pamantul, de-i ziceau la iepure puturosule. Degeaba le spuneam eu ca ei miros si nu iepurele). Norocul a fost ca m-a prins Ionut de geaca, iar Lizuca si prietenul ei s-au bagat in fata mea si m-au oprit din alunecare, ca altfel ajungeam undeva in vale nu stiu cat de intreg. De unde nu-i cap vai de picioare ca aluneca. Am lasat coltarii acasa ca de nu ne trebuie in Ciucas, ca nu-i Bucegi, Crai, sau Fagaras nu??? Greseala de incepator ce eram, greseala care de atunci nu o mai repet. Iarna oriunde merg, coltarii nu lipsesc din rucsac.

Asa ca varful a trebuit sa mai astepte un an sa urc iarna pe el (intre timp am ajuns primavara,  asta va voi spune in alta poveste) dar intrase frica in mine de pante inghetate. I-mi tremurau picioarele involuntar cand vedeam o panta inclinata si simteam sub bocanc zapada inghetata sau gheata.  Teama care am reusit sa mi-o inving pana la urma un an mai tarziu cand am urcat la varf pana la urma, noaptea si tot fara coltari si pe viscol.

Abandonand varful, am pleact prin Tigai sa nu pierdem ziua la cabana de pomana.

Pana la urma nu a fost rau, si am mai invatat si o lectie, iarna nu-i ca vara si oricat de increzator ai fi, shit happens.

E si cam asta a fost prima mea cunostinta cu Ciucasul, unde voi reveni cu drag de inca de vre-o cateva ori in anotimpuri diferite.

La cabana si varful Ciucas se poate ajunge in orice anotimp, si pe mai multe trasee, ori pe Valea Berii, ori pe la Muntele Rosu, Gropsoare, ori din Vama Buzaului, ori de la Baba Runca, ori prin Bratocea, etc. Mai jos pe linkul de legatura sunt date si traseele. Cum am mai zis e un masiv accesibil iarna cu trasee destul de usoare, dar totusi un minim de echipament trebuie, atat vara cat si iarna, nu o sa mergem in slapi sau cu pantofiori cu tocuri, nu?

Un link de legatura spre cabana Ciucas Aici .Deoarece siteul cabanei nu merge de ceva timp am pus linkul de pe carpati.org.

Acum eu daca m-am pus pe povestit, povestesc ca am destule. Ori o sa va plictisesc la un moment dat si o sa ziceti, mai las-o naibii, ori o sa trageti de mine sa nu ma opresc 😂😂😂 lucru care nu prea il cred, mai degraba prima optiune nu??? 😂😂😂😂

Va las cu bine dragilor pana la urmatoarea poveste.